Bolile orașului. Bani, interese și resentimente, dar mai ales ipocrizie, în numele comunității

UPDATE: Duminică, 26 mai, în curtea Bisericii Reformate cu Două Turnuri de pe strada 21 Decembrie nr 41 va avea loc o manifestare de protest împotriva construirii sediului ISJ și a sălii de sport în apropierea bisericii. Asta pentru că negocierile nu au demarat, iar constructorii s-au întors pe șantier.

Reformații din Cluj se opun din răsputeri construirii unui sediu pentru Inspectoratul Școlar chiar în coastele Bisericii lor cu două turnuri, de pe strada 21 Decembrie, monument de arhitectură.

Inspectoratul Școlar insistă să ridice somptuoasa clădire de sticlă până deasupra de streașina bisericii, la doar 11,6 metri de zidurile ei. Motivează faptul că investesc în așa ceva, pentru că nu au un sediu propriu, stau în chirie în clădirea Roșie a Sindicatului din Învățământ.

Sindicatul, la rândul lui, a devenit proprietarul clădirii și gestionează spațiul deși nu este firmă imobiliară, ci ar trebui să se ocupe de bunul mers al școlii în care sunt implicați membrii săi. Biserica Reformată la rândul ei, revendică zeci de spații în care funcționează școli, iar pe unele le-au și scos de acolo.

Deși menirea bisericii este să slujească comunitatea nu să adune bunuri, a sindicatului este să reprezinte interesele dascălilor nu să gestioneze chirii, a inspectoratului să construiască școli nu birouri pentru șefimea din Educație, cu alte cuvinte să servescă scopul comunității, al orașului, toți se ambiționează să dețină bunuri materiale cu care să-și justifice existența în raport cu comunitatea.

În loc să-și afirme existența și nevoia de ele prin ce fac pentru oameni, vor să o afirme prin ce au. Și pe deasupra, să mai pună un strop de sare pe rănile trecutului.

Cineva trebuie să cedeze primul, dar cine?

De ce vrea USL redeschiderea fabricilor de diplome

Noul ministru al Educației, Liviu Pop, a mărit numărul de locuri în învățămîntul universitar, atît la licență cît și la doctorat, asta după ce vechea conducere a ministerului stabilise reducerea lor.

De ce e asta o miză politică și cum s-a făcut?

Reforma în educație s-a îndreptat și spre creșterea calității învățămîntului superior acolo unde toate studiile de calitate arătau că este jale. Mulți dar slab pregătiți, fără șanse de intrare pe piața muncii și multe doctorate plagiate, scoase pe bandă rulantă au făcut praf imaginea școlii de la noi, dar i-a îmbogățit pe mulți universitari.

Ce surprize ne poate oferi dreapta? Interviu cu Mihai-Răzvan Ungureanu

Se vorbea la un moment dat despre „generaţia aşteptată” a politicii româneşti. Apoi despre „a doua generaţie”, cea care s-ar pregăti în culise pentru a prelua puterea politică din partide şi chiar guvernarea ţării.

Partidele nu par însă pregătite pentru schimbul de generaţii, dar nici noile generaţii nu mai cred că actualele partide pot fi vehicule bune să-i ducă spre viitor. Promovarea unor tineri – ca vîrstă – nu realizează cu adevărat schimbul de generație. Dar acesta a fost un artificiu de înnoire la care au recurs toate partidele când au vrut să ascundă cîte ceva sub preş şi să se deghizeze în promotori ai noii generaţii.

Sistemul politic de la noi este însă prizonierul unei mentalităţi mai mult decât al unei vârste. Liderii, atât cei de stînga, cât şi de centru sau dreapta, au fost până acum produsul partidelor lor. Crescuţi şi promovaţi de partide, dependenţi de reţelele interne ale acestora. Poate de aceea, „datoria faţă de tată” a atârnat greu de gâtul lor, făcînd imposibilă reformarea partidelor din interiorul lor. Nu poţi să-ţi „ucizi” tatăl (în sens freudian), dar e greu să şi spargi tiparele şi să clădeşti altceva de unul singur.

Pe acest fond, se conturează un nou mod de a construi mişcări politice, cu lideri noi şi purtătoare de noi mesaje şi ideologii. Oameni bine pregătiţi profesional, cu ceva experienţă în partide şi cu un prezumtiv potenţial politic, încearcă să creeze noi culoare de afirmare publică prin care să-şi cultive ideile şi să-şi atragă adepţi. Putem spune că aceasta este situaţia „creştin-democraţilor” lui Baconschi, a ordoliberalilor, a republicanilor lui Neamţu sau a dreptei lui Ungureanu. Sunt mişcări politice tangente la partidele actuale, care nu se pot identifica cu acestea, dar nu sunt nici total străine de ele. Varianta satelit părând acum varianta oportună.

Mihai-Răzvan Ungureanu a fost membru PNL, prim-ministru susţinut de PDL, iar acum lucrează, împreună cu fosta sa echipă de la guvern, la o mişcare asupra căreia încercă să păstreze misterul. Cert este că a pornit într-un turneu electoral alături de foştii săi miniştri şi va participa în acestă campanie la 15-20 de evenimente electorale, atât pentru a lua pulsul ţării cât şi pentru a-şi testa propriul apetit pentru politică.

Prima sa descindere în teritoriu a fost în Transilvania, în Sălaj. Trebuie să vă spun că, la intrarea sa în sală, democrat-liberalii l-au întâmpinat cu entuziasm. Culorile folosite de democrat-liberali au fost verde şi albastru, iar sigla PDL lipsea cu desăvârşire, la fel cum a lipsit numele vreunui lider al PDL de pe afişe sau din discursuri.

Discursul lui Ungureanu a fost unul calm, fără atacuri la noul guvern sau la vreun alt guvern. MRU a preferat un mesaj încurajator, patriotic, cu proiecţii pe termen lung. Impresia pe care o lasă MRU acum este că nu se grăbeşte, că nu promite şi nu demolează. Că învaţă.

Și noul rector este… viitorul ministru al Educației

REZULTATE FINALE ALEGERI RECTOR UBB

Total voturi: 1 274
Voturi valide: 1 254
Voturi anulate: 20
Voturi Ioan-Aurel Pop: 659 (52.55%)
Voturi Cristina Ciumas: 595 (47.45%)

Acad. Prof.univ.dr. Ioan-Aurel Pop este noul rector al UBB.

Așadar, domnul Pop a cîștigat funcția de rector al UBB și, cel mai probabil, va fi viitorul ministru al Educației. Este un scenariu care are cel puțin trei argumente la bază:

Explicații necesare: când se pensionează un universitar?

Colegiul Senatului de la Universitatea Babeș-Bolyai a dat ieri publicității un punct de vedere privind Ordinul Ministrului Educației prin care se cere acelor universități care nu se încadraează în calendarul național de alegere a rectorilor să desemneze un ordonator de credite, care să asigure funcționarea curentă a instituțiilor respective pînă la validarea noilor rectori. Grosso-modo, reprezentanții UBB spun că ordinul n-ar fi legal și, în consecință, nu vor propune niciun ordonator de credite.

Dacă nu ar fi vorba despre UBB, această poziție ar putea părea destul de ciudată. „Nu cred să mai existe vreo țară în care actele normativ-administrative să fie declarate ilegale de instituții subordonate aceleia care le-a emis”, zice și prof. Ștefan Vlaston într-o analiză publicată pe Contributors.ro.

În sfîrșit, cineva explică bugetul de la Educație: Traian Băsescu!

În timpul protestelor studenților de la Facultatea de Istorie, Gazetino atrăgea atenția asupra faptului că Ministerul Educației n-a explicat încă bugetul acestui domeniu, fundamental schimbat ca structură după noua legislație. Comunicatorii de la Educație, dacă sînt pe-acolo, spuneam atunci, se fac vinovați de a nu fi dat răspunsurile necesare în fața opiniei publice.

Nimeni nu a explicat atunci de ce sînt doar 2% în buget pentru Educație. Am presupus, evident, că sînt și alte sume care vin prin primării, că salariile și întreținerea școlilor s-au descentralizat, se distribuie din bugetele locale. Dar Ministerul Educației nu a dat o explicație lămuritoare în acest sens.

Și iată că, după o săptămînă de ezitări, a venit președintele să explice acest lucru, spunînd exact ce semnalam în articolul „Comunicatorii de la Educație dorm, dar nu în aceeași sală cu studenții de la Istorie” (vezi aici!)

Despre scrisoarea domnului Liiceanu. „Cum se face că solidaritatea impostorilor este mai mare decât cea a oamenilor de valoare?” Şi ce se întîmplă cu Funeriu

Am citit scrisoarea domnului Liiceanu cu multă atenţie. Trebuie să recunosc faptul că mi-a plăcut, am regăsit în ea multe din gîndurile şi experienţele proprii. Sînt un fost jurnalist, născut la Hurezani. Iar cînd am ajuns la facultate, într-un burg ardelean, m-a izbit perversitatea lumi universitare ce-şi făcuse din ipocrizie o modalitate de a supravieţui şi de a accede la vîrf.

Apoi, m-a şocat să regăsesc acelaşi lucru în presă. Să ştiţi că şi acolo, în mod cu totul nepermis pentru sănătatea societăţii, lucrurile stau la fel. Jurnaliştii, patronii de presă şi sponsorii sistemului funcţionează în găşti. Iar găştile s-au format pe complicităţi care nu au nimic de-a face cu meseria noastră, cu menirea presei.