Referendumul local pentru Roșia Montană: incorect, irelevant, deschide un precedent periculos

Traian Băsescu a emis ipoteza unei soluții pentru deblocarea proiectului de exploatare de la Roșia Montană: referendum local!

După cum sună, aceasta va fi cel mai probabil găselnița pentru a închide gura opozanților la proiect, împachetată diplomatic, în cuvinte mari precum democrație, voința celor direct implicați etc.

În cazul acesta, referendumul local, trebuie spus, este incorect, irelevant și periculos pentru situații asemănătoare viitoare.

Este incorect pentru că decizia asupra Roșiei Montane nu-i privește numai pe localnici: nici aurul – resursă naturală, nici patrimoniul, nici clima unei regiuni nu aparțin locuitorilor din satele apusene. Ele aparțin statului român.

Întrebării președintelui „Ce treabă are cetățeanul Băsescu din București cu exploatarea de la Roșia” i se poate răspunde: „Dacă așa stau lucrurile, atunci aurul scos să fie depozitat în beciurile Primăriei din Roșia Montană, ce să caute în beciurile BNR?”

Publicitate

Băsescu a schimbat „discursul aurului” la Washington. Vezi cum

Se pare că președintele României încearcă să renunțe la argumentația primitivă legată de necesitatea exploatării aurului de la Roșia Montană. (Vă amintiți, șeful statului spunea, acum o lună, că trebuie să scoatem aur ca să-l băgăm în pivnițele BNR, pentru securitatea statului.) După ce a trecut Oceanul, Traian Băsescu și-a nuanțat stîngaci discursul, spunînd că aurul stă în locurile de muncă și veniturile pentru sănătate și învățămînt. În plus, într-un interviu acordat AFP, le-a recomandat celor de la RMGC să ofere mai multe informații publicului.

Potrivit ziarului Adevărul,

Şeful statului român a mai spus la Washington ca „aurul unei ţări este că dacă reușește să creeze locuri de muncă care să asigure funcţionarea sectorului de sănătate, de învăţământ”.

Roșia Montană – dinamită de la președinte

Cetățeanul Traian Băsescu are dreptul, ca oricare altul, să fie sau nu partizanul exploatării aurului de la Roșia Montană. Dar președintele statului ar fi trebuit să aștepte avizul Mediului și deciziile instituționale pentru a se pronunța. Ceea ce face acum Traian Băsescu este menit să influențeze lucrurile și să împingă proiectul spre realizare, iar acest lucru este discutabil.

A lansat o părere și caută argumente să o susțină mai departe, face chiar o vizită în Munții Apuseni pentru a demonstra că este realmente interesat și documentat, chiar la fața locului, însă documentarea trebuia făcută înainte de exprimarea publică în favoarea proiectului, nu după.

Afaceri politice și calcule greșite. Toată lumea speră la prea mult

Președintele și PDL speră să recîștige atîta electorat încît să conteze pentru o viitoare coaliție la putere. S-ar putea să spere prea mult.

După cît s-a erodat PDL, dacă demarează și proiectul Roșia Montană, puterea portocalie riscă să piardă și Transilvania, singura provincie bazin electoral pentru ei. Trendul pe care-l crease președintele și echipa lui era de conservare a resurselor, de chibzuire a veniturilor iar vînzarea aurului din Munții Apuseni în condiții păguboase pentru statul român contrazice această imagine.

Roşia Montană – opoziţie din interiorul PDL

Partidul de guvernămînt pare să fie mai curînd un susţinător decît un adversar al proiectului de exploatare a aurului de la Roşia Montană. Proiectul a fost inclus de către Adriean Videanu chiar în programul de guvernare al PDL. De asemenea, majoritea primarilor din Apuseni care promovează pe toate căile posibile exploatarea sînt membri ai PDL.

Doar Monica Macovei, euroaparlamentar PDL şi vicepreşedinte al partidului se mai menţine în tabăra adversă. Astăzi, fostul ministrul al Justiţiei, va „ridica chestiunea” în forul de conducere al partidului, potrivit Ziare.com.

Strategiile disperării. Roșia Montană Gold Corp. a trecut la șantajul umanitar

Roșia Montană Gold Corporation a încercat numeroase strategii de captare a simpatiei publice în România, simpatie pe care să o transforme în argument pentru exploatarea aurului din Roșia Montană, în lupta sa pentru obținerea ok-ului de începere a lucrărilor. Percepția RMGC este că antipatia publică ar fi un obstacol în calea realizării exploatării. Iar de schimbarea acestei optici, dar și de influențarea directă asupra decidenților guvernamentali, ar depinde proiectul lor.

După ce i-au convins pe primarii comunelor din Munții Apuseni (nici nu era greu s-o facă la cîtă pricepere administrativă și viziune de dezvoltare se găsește pe acolo) să scrie scrisori publice către Guvern în care să ceară pornirea exploatării ca să salveze lumea de la foamete, acum s-a trecut la șantaj sentimental. Mai grav, la șantaj umanitar.

Roșia Montană. Casa 325. Așa a demostrat RMGC că se poate fără RMGC!

O știre care doar m-a amuzat de dimineață, poate face înconjurul lumii, dacă o mai citim odată. Cei de la Gold Corporation Rosia Montană se luptă de vreo opt ani încoace să scoată aurul din munții Apuseni. Pînă acum au pierdut 11,8 milioane de dolari. Ce au făcut cu ei?