Ce premier avansează ARD?

Am fost la prima conferinţă de presă a lui Adrian Papahagi la Cluj, va fi candidat din partea ARD la parlament. A făcut declaraţii politice, dar eu l-am întrebat cîteva lucruri:

1. Pe cine avansează ARD ca premier dacă ar câştiga alegerile?

A răspuns că MRU, dar şi o femeie ar putea primi o astfel de misiune, iar Anca Boagiu, de exemplu, e foarte potrivită.

2. Când îşi vor prezenta programul de guvernare ?

A spus că la sfârşitul acestei luni.

3. Şi ce fel de republică ar vrea domnnia sa să fie România (in ideea ca vor sa schimbe Constituția)?

A răspuns: ca Austria, cu un președinte care să poată dizolva parlamentul.

Publicitate

Ce-a fost cu Dăianu?

După nici trei săptămîni, Daniel Dăianu a demisionat din funcția de consilier – secretar de stat al lui Victor Ponta, invocînd motive personale. Scuză pe care nimeni n-o crede, cum n-a crezut-o nimeni nici pe a lui Stolojan sau alții care au procedat la fel.

Ciudat în cazul lui Dăianu e că omul a făcut o figură bună pînă acum, de specialist temperat. Nu foarte atașat unor partide, nici măcar de liberali nu era atît de încîntat încît să le ierte toate.

Mi-am amintit zilele acestea de o conferință pe care a ținut-o la Cluj săptămîna trecută, parcă, și la care era deosebit de furios. Chiar a jignit un vorbitor de dinaintea sa în fața unei săli întregi. Apoi a tunat și fulgerat împotriva celor care vorbesc de relaxare fiscală.

Era la nicio săptămînă de la numirea sa în postul de consilier al lui Victor Ponta. Ce nu mergea în relația asta de la început?

Reflecții. Cum a trecut Clujul de la beneficiar de putere la cetate asediată din toate părțile

Notă: Nu cred că există iubire față de un loc unde apuci să trăiești,
dacă nu există și ură. Ură față de rău, față de urît, față de dezordine,
îngîmfare, hoție, lăcomie. Ură față de nedreptate. Abia după ce vei
lupta cu ce urăști, vei ști ce iubești.

De la Gara de Nord pînă în centrul Capitalei, un taximetrist mă dojenește într-una: veniți de la Cluj? Voi ne-ați mîncat banii de la Caritas, voi ne-ați dat pacostea de premier, voi mai aveți tupeul să vă dați mari? Cînd vă aud cu Paté Ardeal, îmi vine să vărs! Nu mai aveți dreptul să ne dați lecții, v-ați mîncat creditu’! Gata!

Firește, i-aș spune că și Capitala a mîncat banii Ardealului, dacă ar mai fi nevoie. Doar că mașina cade într-o groapă și omul începe să-l înjure pe Oprescu, care a băgat un milion de euro pe kilometru de stradă doar pentru reparații. Vă dați seama, doamnă, ce hoți, ce nemernici? E plină țara de ei! Mă întorc la gîndurile mele și tac.

Crin Antonescu și Mihai Răzvan Ungureanu. Punctul de unde opoziția începe să piardă

Mihai-Răzvan Ungureanu. Traian Băsescu l-a mai vrut în fruntea guvernului în 2008 cînd Teodor Stolojan și-a depus mandatul la cîteva zile după ce a fost desemnat. Dar atunci PDL-iștii l-au împins în față pe Emil Boc, vroiau să aibă omul lor la guvernare, firește.

Este o nominalizare bună, apreciată și de vocile raționale din PSD sau PNL.

Confruntare surdă între Emil Boc și Traian Băsescu

Președintele Traian Băsescu a dorit în cîteva rînduri înlocuirea actualului premier cu un tehnocrat. În luna februarie a anului acesta s-a exprimat public pentru o astfel de „opțiune”. Dar, după ce PDL s-a întrunit și atunci, ca și acum, la Vila Lac, a spus nu, îl vrem pe Boc mai departe. Președintele s-a resemnat pe moment, dar a revenit din cînd în cînd cu noi idei pe aceeași temă.

Iată ce spunea atunci Traian Băsescu: „Discuțiile s-au oprit la ceea ce ar trebui să fie eventual un prim-ministru și opțiunile majoritare aseară au fost pentru continuarea cu actualul premier. Eu am avut opțiunea unui premier tehnocrat. Şi nu sunt în poziția de a merge împotriva opțiunii majoritare” (februarie 2011).

Încercarea s-a repetat, chiar înainte de alegerile din mai pentru șefia PDL, lideri vocali ai PDL, apropiați președintelui, spuneau că ar fi de dorit un tehnocrat. Însă partidul a făcut din nou front comun în apărarea lui Emil Boc, l-au reales și l-au susținut pentru a rămîne la Guvern.

Cum se conturează proiectul puterii din 2012

Pare ciudat, dar PDL nu mai mişcă în tranşee. Vedem că nu are proiecte pe care să le susţină, nu se implică în lupta politică, nu susţine politica guvernului, nu lansează idei şi nu-i mai dă replica opoziţiei. Este incredibil cât de cuminte s-a aşezat în tranşee. Pare resemnat cu ideea de a intra din 2012 în opoziţie, că a înţeles jocul democratic şi acceptă, plin de înţelepciune, să treacă pe tuşă.

În fond, de ce ar fi atât de rău în opoziţie? Grupul de forţă al democrat-liberalilor a avut grijă să iasă bine din afacerea numită guvernare de criză. Business-urile lor au mers bine, destul de bine ca printr-o înţelegere tacită să se retragă de la putere, mulţumiţi şi în relaţii amiabile cu cei de la PSD sau PNL.

Emil Boc pune Roşia Montană în aşteptare: paharul nemulţumirilor populare şi picătura de cianură

Premierul României a declarat într-o emisiune tv, luni 1 august, că nu este întrutotul de partea exploatării la Roşia Montană. Emil Boc a explicat şi de ce. În primul rînd, pentru că nu există un aviz de mediu, iar din acest punct de vedere lucrurile nu sînt clarificate şi ridică semne de întrebare. Al doilea motiv pentru care premierul are reţineri, se referă chiar la contractul de concesiune încheiat în 1999 în favoarea RMGC. Acesta i se pare nefavorabil statului român şi consideră că ar trebui renegociat. Cel puţin aceste două impedimente, invocate de data acesta de şeful guvernului, pun în stand-by proiectul de exploatare a aurului de la Roşia Montană.