Ce stă în spatele luptei pentru Cotroceni

De ce candidează atâția la prezidențiale? De ce ambițioșii fărâmițează Dreapta? De ce Meleșcanu și de ce Elena Udrea, Tăriceanu, Macovei? Mulți au crezut că este haos, că orgoliile personale îi împiedică să se alinieze în spatele unui singur candidat și că așa faultează ei meciul. Analiștii, fanii dreptei sunt furioși, frustrați, confuzi, scârbiți. O competiție mai fără sens pare că nu s-a mai văzut! Există speculații privind blatul, înțelegerea pe sub masă, manevrele de culise.

Dar lucrurile par să fie mult mai simple. Citește mai departe!

Listă scurtă pentru Cotroceni. Un nume pe zi

andrei-plesu

Dreapta, sau mai exact tabăra non-USL (vedeți că n-am zis „anti”!), tot bâjbâie după un candidat la prezidențiale. Înțeleg că Boc a refuzat.

În ciuda aparențelor, candidații nu sunt chiar așa de negăsit! Doar că trebuie să aleagă între ei cineva. Nu e ușor, dar dacă te uiți cu atenție și onestitate, există oameni capabili. Aș putea sugera o listă și am să ofer în fiecare zi un nume. Astăzi:

1. Andrei Pleșu

Nu e nevoie să vă spun cine este și nici de ce ar fi bun. Desigur, e o problemă cu funda de la gât și cu lista de cumpărături, dar poate că poporul ar avea brusc revelația eleganței și am rezolva două treburi deodată.

Următorul, mâine.

Reacții de campanie: „Te-am văzut pe stâlp! Ce făceai acolo?”

Am fost la o întîlnire a candidaților USL la parlamentare. Ideea organizării unei astfel de întâlniri cu blogerii a fost foarte bună, dar candidații au ieșit cam triști de acolo.

Erau obișnuiți cu un public comod, care nu înțelege multe, nu-l interesează, nu reacționează. Tu vorbești, el se face că ascultă și gata. De data asta, a fost ca un duș rece. Nu bănuiau că este și un public dur, avizat, cu o privire de ansamblu asupra lumii. Ei au intrat pe Facebook și-n lumea virtuală crezînd că e ca pe stâlp. Pui poza și fugi. (Unul dintre candidați chiar povestea afectat cum îi sună telefonul continuu și-i spun cunoscuții: Băi, te-am văzut pe stîlp, ce făceai acolo?, vedeți cum începe lingușeala?!)

Citește mai departe!

Sebastian Lăzăroiu, Teodor Baconschi, Emil Boc. Și încă unul – hai doi – mușchetari

Nu contează cine pleacă primul ci cine pleacă ultimul, nu? Emil Boc a crezut că poate cîștiga făcîndu-și aliat partidul, dar n-a fost, n-a fost așa. Partidul e greoi ca un camion, ia curbele cu greu, n-a virat la timp și-i gata să dea de parapet.

Proiectele individuale sînt acum salvatoare în politică. Cei care vor să se înscrie în cursă, trebuie să înțeleagă că mai întîi cîștigi olimpiada pe cont propriu, alergi de unul singur în șopron pînă cînd faci mușchi și apoi ieși la premiere. Partidul nu mai poate fi un suport, nu mai garantează nimic. Partidele nu reușesc să se reformeze, niciunul nu a făcut-o. Nu reușesc să creeze, să scoată proiecte, să lanseze speranțe, vise. Partidele sînt mai mult moarte decît vii, iar pulsul din sondaje arată acest lucru.

Tocmai de aceea, Traian Băsescu a înțeles că altul trebuie să fie traseul, că alta e soluția și din lotul prezidențiabililor s-a selectat Mihai Răzvan Ungureanu. Spun s-a selectat, pentru că, practic, cam așa s-au întîmplat lucrurile. În cursa ipotetică pentru viitor erau înscriși mai mulți, dar în final el a rămas. Competiția deschisă pentru succesorul lui Traian Băsescu a creat ciocniri între competitori. Așa au căzut mai întîi Lăzăroiu, apoi Baconschi și în logica evenimentelor, chiar Emil Boc.

Citește mai departe!

Alegeri la UBB. O zi mai lungă decît veacul. VEZI REZULTATELE

Azi dimineață, a început votul, iar mîine UBB va avea poate, un nou rector. Dacă niciun candidat nu va întruni 50 %+1 voturi, atunci va fi și al doilea tur de scrutin.

Am început cu mult timp în urmă să caut să aflu ce se întîmplă dincolo de zidurile universității, pentru că de acolo veneau semnale îngrijorătoare. Să urmăresc fisura din barajul care stătea în calea normalității. Să caut sturionul care lovea cu capul.

Nu am găsit unul, am găsit în schimb curentul care-i împinge pe sturioni să forțeze barajul.

Citește mai departe!

Interviu-fulger cu ministrul Educației + Lupta pentru UBB intră în faza pe hermeneutica legii

UPDATE: Ministrul revine cu explicații detaliate. Din 26 februarie, UBB nu mai are rector


Bună dimineața, într-o zi neobișnuită de duminică, cum ar spune un prieten.

Iată că un ordin de ministru emis în 16 februarie a ridicat praful de pe cumpănă la Cluj, unde au loc alegeri pentru funcția de rector al Universității Babeș-Bolyai. Ordinul cu pricina vine să reglementeze situația creată de întîrzierea alegerile pentru rector, care nu se vor încheia pînă la 1 martie. Este și cazul UBB, unde alegerile pentru turul doi ar ajunge pînă în 8 martie.

O primă explicație a ordinului respectiv ne-o oferă Ștefan Vlaston (vezi aici!), unul dintre puținii foarte buni „hermeneuți” ai textelor de lege din România, familiarizat pînă peste poate și cu legea Educației.

Apoi, există reacții critice la adresa ordinului respectiv, Daniel David îl vede ca pe o replică a războiului Baba- Marga, iar doamna Runcan ca pe un dar otrăvit.

Citește mai departe!

Regimul dictatorial din UBB, pe sfîrșite. Vezi urmările

UPDATE: Până la expirarea termenului la care au putut fi depuse candidaturi pentru funcția de rector, s-au mai înscris în cursă Decebal-Radu Ciurchea (vezi programul) și Eniko Vincze (vezi programul). În total, acum sunt cinci candidați.

Vezi și programele celorlalți candidați:
» Daniel David
» Ioan-Aurel Pop
» Cristina Ciumaș


Alegerile pentru funcția de rector al UBB au intrat în linie dreaptă. Pînă acum sînt anunțate trei candidaturi (Daniel David, Ioan Aurel Pop și Cristina Ciumaș) și, deci, trei schițe de program pe care lumea universitară a început să le dezbată.

La UBB, în ultimii 20 de ani nu s-a mai întîmplat așa ceva. Nu au existat mai multe candidaturi și nici dezbateri pe programe. Deși pare incredibil, să știți că regimul autocrat din UBB a distrus mult din materia numită curaj a universitarilor. Unii au revenit la tăcere, alții s-au adaptat, au mers pe burtă, iar cei care au îndrăznit au fost îndepărtați. Marginalizați, criticii „regimului” Marga și-au căutat alte culoare de mers înainte, unii în afaceri, alții spre învățămîntul privat sau societatea civilă, alții spre lumea lor tăcută.

Am scris despre situația din UBB de cîțiva ani încoace, asumîndu-mi rolul de persona non grata în lumea lor, dar și a orașului, care simpatiza cu un simbol al lui așa cum este UBB. Pe principiul, dacă ataci UBB, ataci tot ce este „sacru” pentru noi, rînd pe rînd te trezești cu dușmani în loc de prieteni, cu adversari în loc de colegi. În jurul acestei instituții se creaseră în 20 de ani interese majore legate de politică, bani, imagine.

Citește mai departe!