Italia și o călătorie ca o prietenie

Un prieten mi-a trimis câteva filmulețe care să mă convingă că Italia merită văzută, până la ultima piatră. Că merită să mergem s-o cutreierăm, oraș cu oraș.

Îi dau dreptate.

Italia mi se pare, toată, un templu ridicat măiestriei, toată țara e o mare operă de artă. Dacă New Yorkul impresionează prin forță și tehnică, Italia este impresionantă prin geniala ei civilizație, crescută organic din illo tempore.
Ea îl arată pe om în deplinătatea geniului său creator.

E chintesența civilizației umane.

Anunțuri

Dai de rai

Azi am primit în dar o scurtă plimbare prin rai. Doar că acolo era și o albină!

Așa am aflat că mai încolo era o prisacă și că nemții iau toată mierea ei, ecologică, harșt, imediat ce o face stupina! Tone, tone! Cu cisterna.

Dar ce vroiam să vă spun. Câmpul mirosea bestial și am avut vreme, în soarele ăla crepetos să mă gândesc la ce merită făcut în viața asta.

Pentru ce să te zbați între cer și pământ? Ce trebuie să faci ca să n-ai gustul zădărniciei și implicit, al ridicolului? De ce să mături strada dacă ea se umple iar de frunze?

Merită să oferi fericire.

Darul de weekend de la Gazetino. Cu mult dor

Vă mărturisesc, am avut o săptămână cumplită. Dar așa sunt oamenii, complicați și sunt mai frumoși așa complicați. După ce ne iubim și ne urâm ca tâmpiții, descoperim ce frumos e, că suntem pe aici și suntem împreună.

… mi-e dor deja să pornesc pe drumuri, să fac reportaje… de unde mă întorc de fiecare dată cu drag la ai mei în redacție, să le spun ce-am mai găsit în încâlcitura asta de sub ceresc!

Cred că am acumulat și eu ceva, nu bani că la asta sunt o catastrofă!, dar am acum multă putere de a iubi!

Și spun cu serioziozitate: doar ea face lucrurile să funcționeze. Toate celelalte sunt povești.

Muzica pe care v-o dăruiesc e cea pe care o ascult în mașină, când merg pe drumuri să caut oameni și poveștile lor. Ea mă duce înainte.

P.S.: Videoclipul e groaznic, scuze, dar n-a fost altul la Bastille, nu vă uitați la el

Călătoria, ca probă

Călătoria este o probă de viață.

Dacă un om nu face măcar un drum cu tine, alături, să-i auzi respirația, pașii, înseamnă că nu există.

Nici omul, nici drumul.

Strada de pe care vine iarna

Știați că într-un oraș de munte din Transilvania este o stradă de pe care vine iarna? Se arată în capătul ei prima dată, vine vălătuci spre tine și, gata, e iarnă!

Evident, nu te încumeți și nu ai de ce râde pe strada aia decât dacă e deja vară și iarna nu-ți mai poate face nimic!

Păunița. Așa-i că merita?

Încă o călătorie și un gând despre presă și politică

Poate n-ați văzut tot Parisul, așa că hai să ne mai plimbăm și azi o tură. Ce mi-a rămas viu în minte, din călătoriile noastre, virtuale, este cântecul păsărilor pe străzile Parisului, așa-i?

Să știți că nu e chiar așa de rău să ai varicelă! Ai niște frisoane, din când în când, un fel de amețeală permanentă, dar nu mare lucru, te mănâncă și te ustură pielea în acelați timp, dar nu e rău! Nu mă pot plânge! Aș putea spune că atunci când ai varicelă e mai bine ca oricând! Pentru că în primul rând faci ce vrei și apoi, toți ceilalți stau la distanță! Te și umflă râsul!

dar altceva vroiam să vă spun, ceva la care m-am gândit zilele astea.
Ar trebui ca presa și politica să fie declarate incompatibile, să fie interzis prin lege să le faci deodată, atât ca jurnalist cât și ca patron de presă! După ce s-a întâmplat în Italia și ce se întâmplă acum la noi, ar fi cazul să rupem pisica! Se contaminează și fac posibilă manipularea! Ori, manipularea în scopuri politice, propagandistice este toxică, poate fi amendată de OPC!

O iarnă. Și șase câini frumoși!

Margau 016

Azi ne-am plimbat. Am făcut o călătorie cu copilul meu. Ciudat, câmpurile noastre, iarna, își arată formele cu mai multă limpezime. Am constatat, traversând zările, că-mi place iarna asta subțire, indecisă, cu zăpadă atât cât să ne arate silueta pământului. Zgrumțurii oaselor lui.

Ne-am întîlnit în scobitura muntelui cu turma. Și șase câini frumoși! Recunoașteți că sunt formidabili! Am împărțit o pâine cu ei și un ceas de iarnă, spre asfințit.

Ei strâng turma, alungă lupii și-i țin de urât ciobanului. Mai țineți minte? La asta se pricep. Nu-i duce nimeni la veterinar, mânâncă bucata din zăpadă, nu merg la ședințe de casting și nu dorm pe pernă scandinavă. Sunt șase câini liberi!

Aici poți vedea fotografiile!