
A fost construit în timpul răscoalelor țărănești din nordul Transilvaniei, pentru a apăra aristocrația maghiară de furia localnicilor. Contele Bánffy a primit aprobare în 1437 de la regele Albert de Habsburg să-și ridice fortăreața din inima Transilvaniei. Construcția a durat aproape un secol, pentru ca apoi, în fiecare veac să se adauge câte ceva la ea. Zilele castelului Bánffy sunt o invenție recentă. Ar avea darul de a împrieteni locul cu sătenii de pe vale, de a aduce viață și veselie în curțile palatului. Dar ele nu reușesc decât să-i mai înstrăineze încă o dată pe țărani de locul unde niște domni de la oraș îți cer bilet de intrare ca să le vezi bâlciul.
Castelul de la Bonțida a ajuns să fie cel mai mare castel din Ardeal, supranumit Versailles-ul Transilvaniei. În timpul celui de-al doilea război mondial, Miklós Bánffy, proprietarul de atunci al locului a „uneltit” pentru ca românii și ungurii să întoarcă armele împotriva nemților. La plecarea din Transilvania, armata germană, drept răzbunare, a dat foc castelului. A ars biblioteca, au ars opere de artă, obiectele de valoare. Blestemul asupra castelului începuse.
Când au sosit comuniștii, ei au făcut din odăile nobiliare birouri pentru CAP-Bonțida, iar din grajduri și dependințe, depozite de cereale. Mai târziu nimeni nu a mai făcut nimic acolo. După anii ’70, castelul a început să fie distrus sistematic. Îl măcinau ploile, dar și mâinile oamenilor care-l descompuneau bucată cu bucată pentru a-l reclădi prin curțile lor. Se dezintegra Versailles-ul Transilvaniei și se recompunea un sat de oameni care nu reușise niciodată să iubescă locul acela.
Citește mai departe!
Apreciază:
Apreciere Încarc...