Nu contează cine pleacă primul ci cine pleacă ultimul, nu? Emil Boc a crezut că poate cîștiga făcîndu-și aliat partidul, dar n-a fost, n-a fost așa. Partidul e greoi ca un camion, ia curbele cu greu, n-a virat la timp și-i gata să dea de parapet.
Proiectele individuale sînt acum salvatoare în politică. Cei care vor să se înscrie în cursă, trebuie să înțeleagă că mai întîi cîștigi olimpiada pe cont propriu, alergi de unul singur în șopron pînă cînd faci mușchi și apoi ieși la premiere. Partidul nu mai poate fi un suport, nu mai garantează nimic. Partidele nu reușesc să se reformeze, niciunul nu a făcut-o. Nu reușesc să creeze, să scoată proiecte, să lanseze speranțe, vise. Partidele sînt mai mult moarte decît vii, iar pulsul din sondaje arată acest lucru.
Tocmai de aceea, Traian Băsescu a înțeles că altul trebuie să fie traseul, că alta e soluția și din lotul prezidențiabililor s-a selectat Mihai Răzvan Ungureanu. Spun s-a selectat, pentru că, practic, cam așa s-au întîmplat lucrurile. În cursa ipotetică pentru viitor erau înscriși mai mulți, dar în final el a rămas. Competiția deschisă pentru succesorul lui Traian Băsescu a creat ciocniri între competitori. Așa au căzut mai întîi Lăzăroiu, apoi Baconschi și în logica evenimentelor, chiar Emil Boc.
Citește mai departe!
Apreciază:
Apreciere Încarc...