Dr. Patriciu Achimaș-Cadariu: „Voi propune un referendum pe Sănătate ca să știm încotro mergem și ce vrem”

Institutul Oncologic „Prof. dr. Ion Chiricuță” Cluj-Napoca a inaugurat vineri, 30 iulie, cea mai nouă Clinică de Hematologie din România. Investiția, realizată din fonduri asigurate de către Ministerul Sănătății, se ridică la aproximativ 29 milioane de lei și va permite realizarea procedurii de transplant medular și la Cluj-Napoca, extinzând astfel capacitatea de transplant medular la nivel național.

Inițiativa a fost a medicului Patriciu Achimaș-Cadariu, practic a fost ideea principală a proiectului său de management pe când conducea Institutul. „Din 2014 am început să lucrăm la acest proiect. Au trecut… încă nu sunt 10 ani și este finalizat. Am avut sprijinul tuturor partidelor și de la PSD și de la PNL, UDMR și USR-PLUS, ca și al primarului Emil Boc. Toată lumea și-a dat mâna. Așa e bine să fie, așa trebuie, pentru că astfel de obiective ne privesc pe toți. Clinica este realizată la cele mai noi standarde pentru că era mare nevoie de așa ceva. Am spus și am insistat să realizăm registrul cancerului și programul de screening de cancer de col uterin și iată că acolo ne putem alinia la situația statistică din Europa. Ne trebuie voință, viziune și colaborare. Nu avem încotro, trebuie să facem eforturile necesare să ajungem și noi la nivelul altor state. De alfel, spun acum în premieră, voi propune un referendum pe Sănătate ca să știm încotro mergem și ce vrem”, a spus fostul ministru Achimaș-Cadariu, în prezent președinte al Grupului pentru combaterea Cancerului, structură constituită în Parlamentul României.

Proiectul a fost susținut și de colegii lui Achimaș-Cadariu, după cum spunea acesta, trei generații diferite de manageri s-au unit într-o idee și așa a fost posibilă finalizarea ei, prin continuitate.

Construcția prevede o structură dispusă pe patru niveluri, care include 56 de paturi pentru servicii medicale acordate în regim de spitalizare continuă și 7 paturi pentru servicii medicale în regim de spitalizare de zi, astfel:

  • Parter: 7 paturi (spitalizare de zi)
  • Etajul 1: 16 paturi (4 saloane cu 3 paturi și 2 saloane cu 2 paturi)
  • Etajul al 2-lea: 24 de paturi (6 saloane cu 3 paturi și 3 saloane cu 2 paturi, pentru Anestezie și Terapie Intensivă)
  • Etajul al 3-lea: 16 paturi (6 saloane cu 1 pat pentru transplant medular și 5 saloane cu 2 paturi pentru pretransplant)

Noua Clinică de Hematologie va prelua întregul personal medical care funcționează în prezent în Secția de Hematologie a IOCN și care numără 9 medici, 1 psiholog, 31 de asistente medicale, 12 infirmiere, 10 îngrijitoare, 3 brancardieri și personal auxiliar.

În ultimii doi ani, în Secția de Hematologie de la Institutul Oncologic „Prof. dr. Ion Chiricuță” au fost înregistrate 38.222 de consultații, astfel: 20.622 de consultaṭii în anul 2019, respectiv 17.600 de consultații în anul 2020 în ușoară scădere, dat fiind contextul pandemic.

Medicul hematolog Delia Dima are 44 de ani. Ca să ajungă medic primar în această specializare a parcurs facultatea de medicină timp de 6 ani, rezidențiatul de 5 ani, doctoratul încă 5 ani urmat și de o specializare în transplant medular în Franța. Ne arată cu mândrie cum în noua clădire saloanele sunt imaculate, au filtru de igienizare a aerului în plafoane, filtru de purificare la apa, băi cu acces la duș cu căruciorul, aparatură de ultimă generație la terapie intensivă. Abia așteaptă să înceapă programul de transplant medular în care ar dori să se implice. „Am fost în străinătate și am văzut cum sunt dotați acolo și ce condiții au. Mai devreme sau mai târziu și în România, în mai multe locuri va trebui să fie așa, pentru că de aceste condiții depind viețile oamenilor. Trebuie să fii foarte pregătit ca medic dar și mediul contează, dacă nu este perfect adaptat, igenic și performant, nu poți ajunge la performanțe.”

Secția de hematologie a funcționat până acum într-o clădire istorică din centrul vechi al orașului. Condițiile au fost îmbunătățite treptat, dar fără mari câștiguri, astfel încât nu s-a putut ajunge la nivelul cerințelor actuale. Realizarea unei clinici noi este o performanță pentru România are în ultimii 30 de ani a construit foarte puține spitale.

În 1929, un vizionar, profesorul Iuliu Moldovan, fonda Institutul pentru Profilaxia și Tratamentul Cancerului la Cluj, până acum sediul Hematologiei, care arată foarte puțin schimbat față de 1929. „Vizionari au fost în toate etapele de dezvoltare ale acestui Institut”, spune Patriciu Achimaș într-un ziar de specialitate, „Părinții noștri fondatori sunt Gineco-oncologici, de aici și numărul mare de cazuri, însă nu ne rezumăm exclusiv la aceste localizări.”

Fotografii realizate de Dan Bodea

Criza medicilor de familie – o poveste foarte veche

Reportaj din februarie 2018, publicat în revista Sinteza

Am bătut satele și am stat de vorbă cu oamenii, cu primarii, cu medicii pe unde i-am găsit. Scriam: „Harta localităţilor fără medici de familie este roşie. Peste 500 de localităţi, cu cel puţin 120 de mii de oameni nu au un medic în comuna unde locuiesc. Alte comune mai mari au un singur medic, deşi ar trebui doi sau trei. Un calcul sumar arată că ar fi nevoie urgentă de cel puţin 650 de medici de familie în toată ţara, dar ei sunt de negăsit.”

Acum a ieșit iar un raport. Dezastruos.

Pe doamna Cristina a inventat-o Uniunea Europeană. Şi ăsta le-a fost norocul celor din Zimbor, care de ani buni nu reuşesc să convingă un medic de familie să vină în comuna lor. Doamna Cristina Olariu este acum „asistent comunitar” aşa îi zice. Deşi are vechime 27 de ani în sănătate, ca asistentă, cum n-a mai fost medic în comună nici pe ea n-a avut cine s-o mai plătească. Soluţia a venit printr-un program european care finanţează existenţa acestor „asistenţi comunitari”. În principal, trebuie să facă prevenţie, educaţie medicală. Nu are voie să intervină, să aplice tratamente sau să facă injecţii. Pentru că nu este asistată de un medic, nu are dreptul să acţioneze medical. Îi învaţă pe oameni cum să-şi ia medicamentele, ce nu trebuie să mănânce pentru bolile lor, ce să spună la medicul specialist când merg la oraş, care sunt semnele bolii, antecedentele patologice din familie etc. Din păcate însă, sunt cazuri în care nu are încotro, face resuscitare dacă vede că omul moare până vine salvarea, aşa cum s-a întâmplat sâmbăta trecută. Le dă un paracetamol sau o cremă, un calmant sau le ia tensiunea. Îi sfătuieşte, sună medicii oriunde ar fi ei şi-i întreabă ce să facă. „Face faţă”.

Citește în continuare „Criza medicilor de familie – o poveste foarte veche”

Expoziție în cartier. Legătura dintre o stradă din Andrei Mureșanu, o navetă spațială și bunica Porumbița

Expoziție în cartier. Legătura dintre o stradă din Andrei Mureșanu, o navetă spațială și bunica Porumbița

De ani de zile știm că orașul artei moderne, Clujul, nu are spații de expunere la nivelul producției de artă de aici. Un centru de expoziții modern, așa cum ar merita să aibă acest oraș, nu s-a construit încă. Dar viața freamătă, orașul este plin de artiști. Fenomenul Școlii de la Cluj a atras tot mai mulți studenți la Universitatea de Artă și aici s-a creat o efervescență de care numai orbii nu știu să profite.

Joi seara, cartierul Andrei Mureșanu. Un copil se plimbă cu trotineta, o femeie spală cu furtunul pavajul din curte. O bătrână privește pierdută din cadrul unei ferestre. Într-o grădină cineva plivește căpșunele. Liliacul stă să pocnească în floare.

La poarta unei căsuțe cu pridvor, din secolul trecut o mulțime vioaie, se mișcă ca un șarpe. Un șirag intră, altul iese. Pe Amos Frâncu la numărul 3 s-a deschis în seara asta o expoziție de artă. Patru tineri artiști și-au amenajat atelierul lor de lucru, o jumătate de casă închiriată în comun, în spațiu expozițional. Și, nici n-ar fi fost loc mai potrivit decât viața tihnită a unui cartier pentru ce au închipuit artiștii.

Signal X [End of Transmission], căci așa i-au spus expoziției, reprezintă o proiecție vizuală – materializată într-un eveniment de tip open studio – a unui scenariu existențial posibil, vehiculat tot mai mult pe fondul evenimentelor sociale și politice a ultimului secol: dispariția speciei umane.

Acolo, în două încăperi care simulează o navetă spațială, se imaginează situația apocaliptică în care, în fața sfârșitului iminent, specia umană ar trimite în spațiu – un mesaj codat sub forma unui semnal – care, decriptat, ar dezvălui fragmente vizuale și sonore ce ar sintetiza esența umană și specificitatea ei.

„Ar putea fi un ultim gest de păstrare a memoriei”, spun artiștii autori. „Signal X [End of Transmission] materializează vizual și sonor cum ar arăta acest semnal decriptat, cum ar putea fi «citită» și sintetizată esența umană, cum s-ar interpreta bruiat, de departe, ceea ce omul consideră a fi important despre el și despre cum a arătat lumea și existența lui.”

Atelierul devine un spațiu expozițional neobișnuit, căruia i se conferă un aspect străin, aproape nepământesc, în care exponatele cu decor cu tot evocă existența umană sub aspectele ei esențiale. Erotismul, moartea, plantele și tehnolohgia, familia și vitalitatea. Printre exponate o veți găsi și pe bunica Porumbița, în poarta casei, ținând în brațe un copil. Un cactus într-un corp de monitor clasat, o floare de mină, o carcasă de mașină…

Signal X propune un experiment vizual și conceptual”, explică artista Ada Muntean, „provocând limitele spațiului expozițional, a granițelor dintre formal și neconvențional. Este greu să spui neconvențional, pentru că nu mai știi ce poate fi neconvențional pentru că s-au folosit toate variantele, nimic nu mai e neconvențional. Dar e o alveolă în corpul acesta al spațiului urban”.

Expoziția poate fi văzută seara, timp de două săptămâni. Expun artiștii Ada Muntean, Mathias Bar, Alina Staicu și Nicoleta Tarcea.

Ada Muntean este absolventă de Grafică, UAD, în prezent doctorand UAD, a avut proiecte expoziționale și curatoriale naționale și internaționale (Austria, Germania), lucrează grafică, pictură și instalație. Temele sale sunt legate de probleme actuale, de corpul uman ca instrument și de identitate.

Nicoleta Tarcea este absolventă de Pictură, UAD, în prezent doctorand UAD, a participat în expoziții de grup naționale și în proiecte educaționale internaționale. Pictor abstract, lucrează cu materialități și texturi și gesturi puternice.

Mathias Bar este student la Pictură, UAD, în anul III, a avut câteva expoziții personale și de grup naționale, este preocupat de pictura în care ideea are un prioritate, dar și de instalație.

Alina Staicu este absolventă de pictură, UAD, predă în prezent la aceeași Universitate. A avut expoziții personale și de grup naționale și internaționale. Proiectele sale de pictură sunt centrate pe căutarea identității și a legăturilor cu familia, cu propriile istorii.

#România100 | Ultimii. Și amețitor de încurcata lor viață

#România100 | Ultimii. Și amețitor de încurcata lor viață

Un conte trimis de Franța ambasador în România în timpul Marelui Război se dovedește piesa care schimbă jocul. Goga, regele, regina și contemporanii își „scot pălăria” în fața lui: Contele de Saint-Aulaire nu venise la București să facă figurație ci să miște lucrurile spre ieșirea la liman. Va parcurge iadul războiului alături de români, îi va înțelege și-i va ajuta să nu piardă.

Se naște într-o mare familie de nobili francezi. Patru dintre înaintașii lui fuseseră ambasadori. Charles de Beaupoil Conte de Saint Aulaire merge la școala iezuiților din Bordeaux, apoi la Științe Politice din Paris. Dă concurs și intră în diplomație. Primul lui post va fi în Chile, apoi la Marsillia, în Tunisia și Maroc. Începuse războiul și Contele este chemat la Paris. Europa avea nevoie de mintea lui mai mult decât Africa în acele vremuri. Franța avea nevoie de un cineva mai eficient la București, pentru a atrage România în Alianță. Contele acesta, firav, miop, cu ochi albaștri și o mustață pală, va reuși ce ceilalți nu reușiseră. Să atragă România în Alianță și să aducă întăriri franceze pe frontul de est.

Citește în continuare „#România100 | Ultimii. Și amețitor de încurcata lor viață”

Seara de grație

Seara de grație

Donald Tusk avea o bunică nemțoaică, bunicul i-a fost închis în lagăr, tatăl a fost tâmplar iar mama asistentă medicală. Familie europeană, care a trecut prin toate. El a trecut Polonia prin criză, era la cârma guvernului între 2007-2014. El s-a preocupat de rețeaua de drumuri din Polonia. Acum conduce Consiliul European.

Aseară a lăsat un sentiment greu de descris peste România. De admirație și tristețe totodată. O imensă tristețe. Oamenii pentru care el vorbea erau afară, în ger. În tot gerul României. Le-a spus că pot, că pot și imposibilul.

Nu a vorbit pentru protipendada românească așezată cu tupeu pe scaunele de la Ateneu. A vorbit pentru cei care protestau în frig, pentru românii care scriu, joacă tenis, fac mașini sau cântă. A avut un discurs care a trezit România din toropeală, a ridicat-o în picioare. Și un mare semn de întrebare: ai noștri de ce nu sunt așa?

Citește în continuare „Seara de grație”

„Decât medic de ţară, mai bine pe un vas de croazieră”

femeie-batranaHarta localităţilor fără medici de familie este roşie. Peste 500 de localităţi, cu cel puţin 120 de mii de oameni nu au un medic în comuna unde locuiesc. Alte comune mai mari au un singur medic, deşi ar trebui doi sau trei. Un calcul sumar arată că ar fi nevoie urgentă de cel puţin 650 de medici de familie în toată ţara, dar ei sunt de negăsit.

Ioana a născut acum trei săptămâni. Pe obraji îi curg lacrimile şuvoaie, în timp ce copilul suge la pieptul ei. Îşi cere iertare că plânge, dă să zâmbească printre lacrimi, dar are dureri mari. A născut acum trei săptămâni şi sânii ei au intrat într-un fel de grevă. S-au umflat şi-au început s-o doară îngrozitor. Mara a fost un pic mai micuţă, a încercat să sugă printre lacrimile mamei, dar n-a răzbit durerea. L-au chemat pe medicul de familie, la început a refuzat să vină, pentru că e departe. Dar la insistenţe a venit acasă s-o vadă. I-a prescris o reţetă, şi a plecat. Farmacie nu au la Zimbor, unde locuiesc, aşa cum nu au nici medic de familie. Îşi iau medicamentele de la Zalău, de la oraş, după care trebuie să meargă cineva până acolo. Nimic nu e uşor aici. Noroc că o au pe „doamna Cristina” care a venit la ea zile la rând. „Mă scuzaţi că v-am sunat atât de des”, îi spune ruşinată ea ruşinată asistentei comunitare care ne însoţeşte.
Citește în continuare „„Decât medic de ţară, mai bine pe un vas de croazieră””

Am să vă dau o veste bună

Am să vă dau o veste bună

După zece veacuri de singurătate, vin să ne vadă, vin acasă.

O populație restrânsă de istroromâni trăiește undeva, departe de țară, în Istria. Nici nu s-a știut de ei pană când un preot croat a atras atenția lumii asupra lor, acum 200 de ani. De atunci, doar lingviștii, istoricii și câte un jurnalist aventurier au trecut pe la ei.

În 2016 a fost prima dată când România le-a dat niște bani, 60 de mii de euro. O nimica toată pentru țară, dar ei, cu banii ăștia, au renovat școala din Susnjevica în întregime, au făcut-o ca nouă. Le-au ajuns, n-au băut cafele din ei. Nu li s-au terminat la acoperiș. Mai sunt vreo zece copii care invață acolo. Și aproape 60 de istroromâni în zonă. Mulți dintre ei bătrâni. Visează să vadă România dar asta depășește puterile lor. M-am uitat în ochii lor și mi-am făcut promisiunea să-i ajut.

Am făcut propunerea către autoritățile române să-i aducă în anul Centenar să vadă și ei țara mamă, măcar pe cei mai în vârstă, iar ambasadorul nostru în Croația a promis că o va face, se va ocupa, i se pare o idee minunată, are sprijinul Bucureștiului, le va oferi o excursie în România. Proiectul se realizează. În sfârșit. Mulțumesc.