Problema cu Santorini este că, așa frumoasă cum e, insula se poate scufunda ca o nouă Atlantidă, în orice zi.
Pe undeva pe lângă ea, se umflă în pântecele pământului, un fel de bubă care se poate sparge oricând și de va scuipa lavă peste insulă și ape, nimic nu va rămâne așa cum a fost…
De-aia mă grăbesc. S-o prind în palme, s-o bag în sân și s-o iau acasă.
Spinalonga, știți deja, este insula unde erau trimiși leproșii. Acolo le-au curs oasele multora, acolo se trăia și se murea cumplit, era capăt de linie. De acolo nimeni nu evada. Dar s-au născut din dragostea cu miros de carne vie câțiva copii.
Născut pe Spinalonga, e ca și cum ai fi născut în iad.
Ei au părăsit insula, s-au întors în lumea noastră. Cum vezi oare oameni, străzi, case, copii, animale, flori, după ce ai trăit pe Spinalonga?
Citește în continuare „Poveste de weekend. Evadat din Spinalonga”
O călătorie este ca un vis. Totul se află în tine. Tot ce simți se afla deja în tine, în mintea și-n sufletul tău. Fiecare bucățică de cîrpă fluturînd în soare, fiecare piatră, caldarîmul străzilor, zidurile caselor, drumul spălat de ploaie, cîmpurile înverzite, pomii stingheri, moara și mlaștina de lîngă ea, totul este al tău.
Mă uitam buimacă la cerul putred, lăsat peste case, gata să toarne din nou din burta lui prea plină peste pămînt. În loc să curgă șiroaie, tremura greu, încercînd să țină pe mai departe întunericul apei în el. Un curcubeu sorbea din smîrcurile văioagei și el răsărit aievea din același vis. Toate sînt eu, toate ești tu.
Elena Udrea spune că Papandreou este vinovat de criza grecească, pentru că este populist, europenii fac bancuri pe internet și spun că vinovați sînt grecii pentru că ar fi puturoși. FMI crede că de vină e guvernul, în toată slăbiciunea și inconsecvența lui.
Statisticile însă spun și ele ceva important. Un studiu dat publicității acum o jumătate de an arăta că grecii muncesc cel mai mult decît germanii, contrazicînd și bancurile și declarațiile cancelarului german.
Studiul, bazat pe rapoartele OECD şi pe datele Eurostat, dezvăluie că durata de muncă a unui german este de 1.390 de ore pe an, adică substanţial mai mică decât a unui grec (2.119 ore), a unui portughez (1.719 ore) sau a unui spaniol (1.654 ore). Un francez lucrează 1.554 de ore pe an, potrivit studiului.
Astăzi, în satul nostru, aerul a adus cu el miros de puşcă. În Grecia au început confruntările între cetăţeni şi autorităţi, în timp ce în Parlament se vota programul de austeritate propus de FMI şi UE. Grecia, se spune la radio, va fi salvată astfel, de la faliment.
Cylonii, o specie creată de oameni, ceva între mașină și om, dar cu dorința de a simți și trăi ca omul adevărat, dintr-o poveste SF, aveau puterea de a trăi în lumile pe care și le imaginau. Își închipuiau, cînd le era mai greu, un țărm de mare, nisipul cald sub picioare, casa albă, plină de flori, copiii în leagăn pe terasă și pontonul plin de pescăruși. Vise împrumutate de la oameni.
Și acolo evadau. Construiau bucată cu bucată lumea în care ar fi vrut să trăiască visul lor de mașină-spre-om.
Citește în continuare „O mînă de cylon”
În jocul tău cu lumea, cîștigi dacă ai mai multe cărți pe mînecă. Mai multe cărți. Resurse de oxigen pentru momentele H. Cînd esti gata să te pierzi, îți amintești de cartea ta, ascunsă sub învelișul de piele, acolo unde spun unii, e miezul. O umbră de amintire, un sentiment, un vis. E cartea ta, o scoți zîmbind, la lumină și jocul începe iar. Și iar.
Pînă la urmă, fir-ar să fie, ești inepuizabil. Te poți rostogoli într-o clipă peste toate povîrnișurile lumii să-i umpli, cu preaplinul tău, crăpăturile. Ești singurul care poate.
Gazetino 