În ziua în care leul a înregistrat o nou minim istoric, președintele și guvernul României se aflau acolo unde îi vedeți în fotografie: la miting la Oradea.
În fotografie pot fi recunoscuți Crin Antonescu (în rol de președinte al țării), Victor Ponta (premier), Horia Uioreanu (președinte la Cluj), Ecaterina Andronescu (ministru al învățămîntului), plus toată ștăbimea și funcționărimea Oradei.
Dar ce se întîmplă, între timp, la job-urile lor?
Ceva îmi spune că proiectul lui MRU va fi inspirat dintr-un model de dezvoltare de mare succes care a împins o ţară în topuri, într-un timp record.
Sursele mele îl dau pe MRU ca principală piesă ce va intra în scenă în perioada următoare. (I s-a și creat culoarul la fix! :))
Să vedem!
Se vorbea la un moment dat despre „generaţia aşteptată” a politicii româneşti. Apoi despre „a doua generaţie”, cea care s-ar pregăti în culise pentru a prelua puterea politică din partide şi chiar guvernarea ţării.
Partidele nu par însă pregătite pentru schimbul de generaţii, dar nici noile generaţii nu mai cred că actualele partide pot fi vehicule bune să-i ducă spre viitor. Promovarea unor tineri – ca vîrstă – nu realizează cu adevărat schimbul de generație. Dar acesta a fost un artificiu de înnoire la care au recurs toate partidele când au vrut să ascundă cîte ceva sub preş şi să se deghizeze în promotori ai noii generaţii.
Sistemul politic de la noi este însă prizonierul unei mentalităţi mai mult decât al unei vârste. Liderii, atât cei de stînga, cât şi de centru sau dreapta, au fost până acum produsul partidelor lor. Crescuţi şi promovaţi de partide, dependenţi de reţelele interne ale acestora. Poate de aceea, „datoria faţă de tată” a atârnat greu de gâtul lor, făcînd imposibilă reformarea partidelor din interiorul lor. Nu poţi să-ţi „ucizi” tatăl (în sens freudian), dar e greu să şi spargi tiparele şi să clădeşti altceva de unul singur.
Pe acest fond, se conturează un nou mod de a construi mişcări politice, cu lideri noi şi purtătoare de noi mesaje şi ideologii. Oameni bine pregătiţi profesional, cu ceva experienţă în partide şi cu un prezumtiv potenţial politic, încearcă să creeze noi culoare de afirmare publică prin care să-şi cultive ideile şi să-şi atragă adepţi. Putem spune că aceasta este situaţia „creştin-democraţilor” lui Baconschi, a ordoliberalilor, a republicanilor lui Neamţu sau a dreptei lui Ungureanu. Sunt mişcări politice tangente la partidele actuale, care nu se pot identifica cu acestea, dar nu sunt nici total străine de ele. Varianta satelit părând acum varianta oportună.
Mihai-Răzvan Ungureanu a fost membru PNL, prim-ministru susţinut de PDL, iar acum lucrează, împreună cu fosta sa echipă de la guvern, la o mişcare asupra căreia încercă să păstreze misterul. Cert este că a pornit într-un turneu electoral alături de foştii săi miniştri şi va participa în acestă campanie la 15-20 de evenimente electorale, atât pentru a lua pulsul ţării cât şi pentru a-şi testa propriul apetit pentru politică.
Prima sa descindere în teritoriu a fost în Transilvania, în Sălaj. Trebuie să vă spun că, la intrarea sa în sală, democrat-liberalii l-au întâmpinat cu entuziasm. Culorile folosite de democrat-liberali au fost verde şi albastru, iar sigla PDL lipsea cu desăvârşire, la fel cum a lipsit numele vreunui lider al PDL de pe afişe sau din discursuri.
Discursul lui Ungureanu a fost unul calm, fără atacuri la noul guvern sau la vreun alt guvern. MRU a preferat un mesaj încurajator, patriotic, cu proiecţii pe termen lung. Impresia pe care o lasă MRU acum este că nu se grăbeşte, că nu promite şi nu demolează. Că învaţă.
„Societatea e produsă de nevoile noastre, iar guvernarea de ticăloșia noastră; prima contribuie la fericirea noastră în mod pozitiv, punând împreună sentimentele noastre, cea de-a două, în mod negativ, ținând în frâu viciile noastre. Una încurajează relațiile dintre oameni, cealaltă creează diferențele dintre ei. Prima protejează, cea de-a doua pedepsește. O societate, oricare i-ar fi forma, e o binecuvântare; o guvernare, fie ea și cea mai bună, e un rău necesar; cea mai rea guvernare e un rău insuportabil”.
Thomas Paine, Common sens (1776)
Toată lumea cred că a învățat ceva din întîmplările acestui început de ianuarie.
Președintele a cedat primul, s-a întors și și-a reparat greșeala. E o premieră ca Traian Băsescu să recunoască, chiar și implicit, că a greșit și să revină asupra deciziilor.
Poate că acum a învățat că trebuie, înainte de a sări la gîtul cuiva să verifici și să discuti personal cu personajul care ți-a fost livrat pe post de țap ispășitor. Poate că-l convingi de adevărul tău. Poate că găsiți împreună calea. Un dialog la Cotroceni cu Emil Boc, Raed Arafat și Ladislau Ritli era infinit mai constructiv decît o ceartă la televizor.
România nu are o tradiţie în materie de pus premieri. Ei apar pe valul partidului favorit, sînt numiţi de preşedinte în funcţie de ce vecini a avut pe scara blocului sau de ce potenţial de sacrificiu are personajul aruncat în joc. Nu a existat un portret robot de premier, cum nu a existat un portret ideal de preşedinte. Să fie intelectual, să fie educat, să se priceapă la diplomaţie sau la economie.
Nu. Noi am avut premierii preferaţi din grupul cel mai apropiat preşedintelui; de la Ion Iliescu încoace, lucrurile cam aşa au stat. Excepţie făcînd Stolojan şi Tăriceanu. Unul a ajuns acolo din necesitatatea momentului, iar celălalt din algoritmul unei alianţe. Dar nu pentru că ar fi întrunit nişte caracteristici demne de o astfel de funcţie.
Aseară am avut o întîlnire interesantă, cu România din 2012! Am să vă povestesc despre ce e vorba și apoi vom vedea cum se vor întîmpla lucrurile.
S-a organizat în Florești o dezbatere despre străzi, transport în comun probleme de mediu și alte chestiuni legate de viața în localitate. Oamenii nu numai că au venit, dar s-au prezentat la întîlnirea cu primarul, viceprimarul și candidatul PSD, foarte bine pregătiți. Tineri, deștepți, capabili să formuleze corect cererile lor, documentați, dar și furioși. Constatarea clară după întîlnirea din Florești, utilă pentru clasa politică și cred, valabilă pentru toată țara,este că electoratul din 2012 va mătura clasa politică, dacă ea nu se pregătește și nu se înnoiește! Citește în continuare „Avertisment pentru 2012: Revoluția spaniolă începe neașteptat, la Florești! Plus: Să plouă peste viețile noastre uscate”
Gazetino 