O fetiţă de 16 ani a fost călcată de maşina care ducea gunoi la rampa de la Pata Rât, la ora 12 şi 50 de minute, într-o zi mohorâtă a săptămânii trecute. Fetiţa a fost zdrobită sub roţile maşinii. Copilul a murit pe loc.
Niciun comunicat de presă şi nicio ştire nu conţine numele fetiţei, al familiei sau vreo dată certă despre ei. Copilul s-a născut şi a murit în gunoi. Ca o muscă, strivită la o plescăială de roată, stătea lipită de gunoi, n-a fost văzută. N-a putut fi ocolită. Un copil al mizeriei, o fiinţă fără identitate, unul dintre sutele de copii care scormonesc continuu muntele de putreziciuni, ca să trăiască.
N-au nicio vină. Aduşi de viitura lumii, de sărăcie, de nenoroc. Care dintre ei nu şi-ar fi dorit să se nască într-o familie din centrul oraşului, sau într-una din blocurile înalte, iluminate noaptea de sus până jos. Toată colonia lor de cartoane ar încăpea într-un bloc ca acelea. Dar n-a fost să fie aşa.