Presa clujeană sare la gîtul Primăriei. Ca să vezi de ce

M-am întrebat adesea, dar n-am un răspuns pe care să-l pot proba, de ce a tăcut presa clujeană ani la rînd în cazurile grave de corupție și abuz care au măcinat orașul.

În mod paradoxal,nu presa a dezvăluit ce se întîmpla în Primăria condusă de Sorin Apostu. Nu presa a descoperit șpaga din poliție și nici încălcările grave de democrație din mediul universitar clujean (și mă refer la presa instituțională, nu la independenți izolați).

Peste marile subiecte de scandal, ca regulă și nu ca excepție, presa clujeană a așezat tăcerea.

Nu s-a scandalizat cînd Andrei Marga le-a pus „botniță” universitarilor și i-a ținut sub dictatură ani de zile, nu a scos un cuvînt despre neregulile de acolo.

Dar se revoltă astăzi. Ghiciți pentru ce?

Citește mai departe!

Publicitate

E ușor să fii primarul celor care pot. Să-l vedem ce face cu restul

Cîteva familii de clujeni, chiriași la stat, nu pot să-și plătescă regulat chiria. E o realitate pe care nici ei nu și-o doresc. Stau în locuințe sociale, sînt aproape toți bătrîni, pensionari sau parinți singuri cu copii. Personal cunosc destule cazuri de oameni cumsecade, care au lucrat toată viața la Terapia sau la Farmec, au pensii mici și cheltuieli cu medicamentele. Nu le ajung banii să plătească chiria. Sora mea o ajută pe doamna Ana să plătescă lunar, din urmă, ca să nu o evacueze primarul.

Gazetino l-a ajutat, alături de voi, pe Paul, aflat într-o situație similară, să-și plătescă chiria restantă.

Acum, Primăria Cluj, după ce a rezolvat cazurile grave de evaziune ale culegătorilor de urzici, trece la amenințări și represalii împotriva chiriașilor din locuințele sociale. Într-un comunicat de presă, le promite evacuarea dacă întîrzie trei luni cu plata chiriei. Pentru ca locuințele să fie date altora de pe lista de așteptare. Citește în continuare „E ușor să fii primarul celor care pot. Să-l vedem ce face cu restul”

O Gală are Primăria! Scurte precizări

Astăzi are loc Gala „Zece pentru Transilvania”, la Cluj, la Teatrul Național, începînd cu ora 19. Realitatea TV în asociere cu Primăria organizează evenimentul. Este pentru prima oară cînd această gală se desfășoară în provincie, urmînd ca în 15 decembrie să aibă loc încă una la București.

La întrebările adresate de Gazetino, autoritățile locale au precizat:

Citește în continuare „O Gală are Primăria! Scurte precizări”

Alianța DA s-a refăcut pe marginea drumului. Pacea de la Florești, cumpărată cu 2 milioane de euro

Asfaltarea în Florești se face printr-o alianță surpriză între PDL și PNL. Primarul și viceprimarul s-au înțeles, la capătul a doi ani de dispute, cum să împartă beneficiile lucrărilor de asfaltare, care ajung la valoarea de 2 milioane de euro. TCM Baia Mare, firma de casă a PDL, și Cridov, firmă apropiată PNL, s-au înțeles să împartă lucrările. Dar cât ne va costa, pe noi, pacea lor?

Citește în continuare „Alianța DA s-a refăcut pe marginea drumului. Pacea de la Florești, cumpărată cu 2 milioane de euro”

Tișe, Apostu. Cineva tot trebuia să demisioneze zilele astea!

Moștenirea lui Emil Boc la Cluj s-a împărțit între Primărie și Consiliul județean. Cînd amîndoi – Tișe și Apostu – au cîștigat alegerile, în 2009, și s-au instalat în funcții, opoziția s-a arătat îngrozită: va fi dictatură portocalie la Cluj!

Ei bine, cei doi colegi de partid care stăpîneau orașul și județul, nu se înțeleg. Rivalitatea dintre ei era cunoscută de mai bine de un an. Acum a răbufnit, iar Alin Tișe și-a dat demisia din funcțiile de la partid. Nu s-au înțeles pe mega-investiția de la stadion. S-au mai certat ei și pe alte investiții. Rivalitatea dintre cei doi nu a fost soluționată de Emil Boc, tocmai pentru că nu a putut tăia cuplul cu sabia. Unul îi e fin și vechi prieten, iar celălalt, mîna dreaptă cît a fost în Primărie.

Citește în continuare „Tișe, Apostu. Cineva tot trebuia să demisioneze zilele astea!”

Guvernul lui Kafka. Numără cadavrele umane și le taxează. Numără cadavrele economiei și le taxează. Reportaj

Dacă tatăl tău a murit azi, primăria orășelului în care trăia îl trece pe listă. La sfîrșitul zilei se adună morții, șase la număr. Primăria face inventarul și-i chemamă pe notari. Sînt trei în tot orașul. Dă doi de fiecare, îi repartizează judicios. A doua zi, notarii încep să redacteze actele. Nu apuci să-ți ștergi lacrimile bine, florile sînt încă vii pe mormînt cînd în cutia poștală gasești o citație. Pardon, o găsesc vecinii. Se sperie săracii, doamne, ce necaz, ce proces a mai căzut pe capul bietei familii îndoliate. Te sperii puțin și tu, om simplu și neumblat la judecăți. A doua zi, te duci la notar. Era o citatie pentru succesiune. Primăria îți cere să faci succesiunea mortului, acum. Nu mai e timp. Nu după 6 luni, cum spune legea, că nu mai e timp de așteptat. Nu sînt bani la buget. Te costă 1000 de lei.

Cetățeanul se codește. E sleit de puteri, necăjit, a cheltuit cu înmormîntarea, nu are grija succesiunii, nu a trecut nici o lună… Citește în continuare „Guvernul lui Kafka. Numără cadavrele umane și le taxează. Numără cadavrele economiei și le taxează. Reportaj”