Pulitzer și povestea lui, din Mako la Missouri

Motto: „Republica noastră şi presa se vor ridica sau vor cădea împreună”, Joseph Pulitzer (n. 1847 – d. 1911)

Se împlinesc 100 de ani de când anual se acordă premiile Pulitzer, pentru cele mai bune producții jurnalistice și literare. Joseph s-a născut la Macău (Mako), la 17 ani a emigrat în Statele Unite, acolo a revoluționat jurnalismul, a luptat pentru adevăr, pentru democrație, a înființat prima școală de jurnalism din lume, este considerat fondatorul presei moderne. Dar cum arată azi lumea din care el a plecat? Ce a rămas în picioare în afară de Statuia Libertății pe soclul ridicat cu contribuția ziarelor lui?

În piața Korona adie un vânt de primăvară care aduce miros de pământ reavăn. Se lasă seara peste Mako și oamenii se risipesc încet, pe biciclete, trec ca niște umbre spre case. Cu spatele la stradă, Joseph Pulitzer din bronz privește, prin ochelarii lui de sârmă, spre ferestrele clădirii unde bunicul lui făcea comerț cu cereale. Parcă auzi huruitul căruțelor, mirosul grâului copt, simți căldura verii care-l înfierbântă. Lui Joseph îi place să se joace în piața care cuprinde, ca o curte mai mare, primăria cu ceas, comercialul bunicului și casa părintească. Aici se strâng duminica bărbații, discută politică și afaceri. Afacerile lor sunt cu grâne, cu ceapă, cu carne, cai și unelte. Joseph are o sănătate șubredă și oricât de cald ar fi la Mako, trupul lui parcă nu crește și nu se coace cum trebuie. Ar vrea să fie mai voinic, dar dacă e firav parcă se strecoară mai ușor printre pulpanele bărbaților și, nevăzut, ascultă ce vorbesc duminică în piață. Joseph învață. Să cântărească, să negocieze, să vândă și să cumpere la momentul potrivit, află ce este o lege, ce legătură are ea cu viața lui și a bunicului, care e valoarea cuvântului și valoarea unei vești. Acasă e pus să joace șah, ia lecții de muzică. Din când în când, pe înserat, aleargă spre Mureș cu caii, să vadă apele cum se întind în umbra nopții. Nu știe încă ce va face în viață. Dar știe că, în orășelul de pe malul Mureșului, în piața Korona, deocamdată, este toată lumea lui.

Îmi place. Despre cum s-o iei mai ușor

Au fost două evenimente la care n-am putut să merg anul acesta. Sincer vă spun, mă bucur!

La Balul Operei și la lansarea Elenei Udrea.

Despre Bal știam destule ca să nu mă mai amuze sau, chiar, să mă scoată din sărite. Am scris anul trecut ce cred despre sindrofia prăfuită cu iz de bordel provincial, nu mai insist. E tot ce putem noi, suntem mărunți și snobi, ne facem de râs cu orice ocazie și nu ne pasă, noi ne credem buni!

La Udrea…? Unii spun că s-au plictisit, alții că madam a stârnit aplauze frenetice! Vedeți, nimeni nu e perfect!

Dar ce voiam să vă spun?

Încă o călătorie și un gând despre presă și politică

Poate n-ați văzut tot Parisul, așa că hai să ne mai plimbăm și azi o tură. Ce mi-a rămas viu în minte, din călătoriile noastre, virtuale, este cântecul păsărilor pe străzile Parisului, așa-i?

Să știți că nu e chiar așa de rău să ai varicelă! Ai niște frisoane, din când în când, un fel de amețeală permanentă, dar nu mare lucru, te mănâncă și te ustură pielea în acelați timp, dar nu e rău! Nu mă pot plânge! Aș putea spune că atunci când ai varicelă e mai bine ca oricând! Pentru că în primul rând faci ce vrei și apoi, toți ceilalți stau la distanță! Te și umflă râsul!

dar altceva vroiam să vă spun, ceva la care m-am gândit zilele astea.
Ar trebui ca presa și politica să fie declarate incompatibile, să fie interzis prin lege să le faci deodată, atât ca jurnalist cât și ca patron de presă! După ce s-a întâmplat în Italia și ce se întâmplă acum la noi, ar fi cazul să rupem pisica! Se contaminează și fac posibilă manipularea! Ori, manipularea în scopuri politice, propagandistice este toxică, poate fi amendată de OPC!

Enervanții băieți deștepți au nume

Fraților, expresia „băieții deștepți” din energie începuse să mă enerveze la culme. Până și presa o folosea ca ceva consacrat, pornind de la premisa că de acum, toată lumea știe despre cine e vorba. Greșit, expresia îi ajuta, sub ea se ascundea identitatea profitorilor. O tâmpenie, ar trebui să renunțăm la expresiile astea care deși par găselnițe bune nu sunt ok.

Iată, din România Liberă:

Scenariul surpriză: PDL salvat de MRU

Așa cum spuneam aseară la Transilvania Live, se pare că PDL are o strategie de relansare într-o nouă mișcare politică, ce se poate crea în jurul premierului Ungureanu.

Cel mai probabil că este vorba de o nouă generație, care să credibilizeze mișcarea și alături de care baronii PDL nu mai aveau ce căuta. Ei s-au refugiat la alte partide sau anunță că părăsesc politica (cazul Berceanu, Videanu).

În aceeași cheie putem înțelege acum și „curățenia” pe care a făcut-o DNA, arestînd fără milă din rîndurile democrat-liberalilor deși tradiția arăta că partidul aflat la putere îi arestează doar pe alții. Curățenia de care vorbea ieri Vasile Blaga a început cam de un an încoace și tot de atunci se vorbește de o nouă mișcare politică.

Presa clujeană sare la gîtul Primăriei. Ca să vezi de ce

M-am întrebat adesea, dar n-am un răspuns pe care să-l pot proba, de ce a tăcut presa clujeană ani la rînd în cazurile grave de corupție și abuz care au măcinat orașul.

În mod paradoxal,nu presa a dezvăluit ce se întîmpla în Primăria condusă de Sorin Apostu. Nu presa a descoperit șpaga din poliție și nici încălcările grave de democrație din mediul universitar clujean (și mă refer la presa instituțională, nu la independenți izolați).

Peste marile subiecte de scandal, ca regulă și nu ca excepție, presa clujeană a așezat tăcerea.

Nu s-a scandalizat cînd Andrei Marga le-a pus „botniță” universitarilor și i-a ținut sub dictatură ani de zile, nu a scos un cuvînt despre neregulile de acolo.

Dar se revoltă astăzi. Ghiciți pentru ce?

Oamenii lui Brâncuși contraatacă: „Mica Ertegun minte cu neruşinare!”

M-am întrebat într-un post recent, de ce nu reacționează nimeni de la Tg-Jiu la acuzele aduse de Mica Ertegun, o americancă ce ar fi dorit să facă o donație orașului și orașul, spunea ea, a refuzat-o. M-am întrebat deasemenea, de ce presa centrală nu a cerut și un punct de vedere al administrației locale și de ce ar fi refuzat oltenii, banii americancei, lucrul acesta fiind, într-un fel, de neînțeles.

Tot în interviurile doamnei Ertegun, domnia sa acuza presa de reavoință și de atacuri murdare: „M-au făcut hoață”, spunea acolo, Mica Ertegun.