Vă rog să aveți răbdare, nu e ce pare. Și pe mine mă enervează titlurile de genul acesta, dar am să mă explic.
De multe ori mă îndrept spre lucrule simple, aparent lipsite de semnificație, dar care adună în tăcere elemente de tensiune, coagulează fapte, sentimente, idei și dau naștere unor fenomene sau explozii pe care apoi le văd și orbii. Dar la începutul lor păreau nimic.
Cu câteva luni în urmă actorul Alexandru Arşinel a fost operat la Cluj de medicul Mihai Lucan şi i s-a transplantat un rinichi. La numai trei zile de la internare, deşi alţi pacienţi aşteaptă cu anii o astfel de şansă. Atât actorul cât şi medicul au vorbit presei despre succesul transplantului şi minunata faptă . Era vorba, aşa cum a spus ulterior medicul, despre un personaj care „a făcut o ţară întreagă să râdă” şi căruia, drept răsplată, el îi redase cheful.
Poate că o fi mizat pe notorietatea actorului ca să-şi mai facă reclamă, poate că doar a vrut să se mândrească pur şi simplu, dar cert este că procedeul i-a fost de data aceasta fatal: lucrurile s-au întors brusc împotriva lor, a medicului şi a actorului, dar şi mai important, împotriva sistemului. Nici nu bănuiau ce avalanşă declanşează cu un gest de laudă proprie pe care, de altfel, îl făceau ca regulă, le intrase în reflex: operau, chemau presa, apăreau pe ecrane, erau felicitaţi.
Ei bine, o dată, de astă-dată, n-a mai fost aşa. Citește mai departe!
Îmi cer iertare, cred că nu v-am mai scris de multă vreme. Între timp am cutreierat printre nisipuri.
Dar tocmai de aceea, vă spun ce-am înțeles mergând cu pași mărunți.
Nu reușim mare lucru pentru că nu suntem mai întâi pregătiți să fim oameni.
Ne pregătim să fim doctori, politicieni, profesori.Dar nu suntem pregătiți să fim oameni, nu am trăit acele experiențe care să ne clădescă din piatră, nu din nisip.
Nu poți muta munții din loc, nu poți face mare brânză câtă vreme marile tale trăiri sunt ieșirile la restaurant și conferințele cu pițipoance. Viața e mult mai mult, dacă nu pui din ea carne pe tine, n-ai cum să faci ceva demn de luat în seamă!
Doar viața formează caractere puternice, doar ea îți dă energia cu care să poți sufla flăcări pe nări.
De aceea nu reușim, pentru că nu avem de unde, nu suntem noi destul! Chiar și atunci când avem succes în profesiile noastre, tot niște neisprăviți rămânem. Pentru că viețile noastre sunt niște simulacre, iar noi, pe dinăuntrul nostru, doar niște creaturi sterpe.
Preiau și aici, pe Gazetino, campania pe care am început-o în ziarul la care scriu. Ea va continua cu opiniile cititorilor în speranța că toate gândurile noastre vor deveni voință comună. Așa că, vă aștept comentariile, scrisorile, opiniile.
De ce?
Trei milioane dintre noi au plecat și trăiesc în alte țări ale Planetei. Următoarele trei milioane visează „să o ștergă” imediat ce vor crește destul ca s-o poată face. Cei care rămân acumulează frustrări, nemulțumiri, răbufnesc la urna de vot sau nu mai participă deloc la viața comunității. 78% dintre români ascultă manele, 90% dintre ei scuipă pe stradă, 40% au probleme cu scrisul și cititul. 60% dintre ei sunt săraci, iar 25% analfabeți. Cum reușim să schimbăm România, cum facem din ea o țară plăcută, cum facem să păstrăm echilibrul între frumos și urât, inteligență și stupiditate, cinste și hoție, competență și incompetență?!
Transilvania Reporter provocă la dialog personalităţi publice, experţi în domenii de vârf, oameni implicaţi în viaţa ţării pentru a descoperi împreună, cum putem schimba România. Mai mult decât oricând, tinerii studenți buni la învățătură au planuri aplicabile de plecare în străinătate. Dar nu ne pasă. România oficială este preocupată de construcția unui stat favorabil clasei politice, favorabil funcționărimii de stat, favorabil oportunismului și lipsei de competență. Se pregătește mărirea pensiilor pentru medici, nu a salariului pentru tinerii rezidenți care intră în sistemul medical; se anunță mărirea pensiilor cadrelor militare, nu a salariului tinerilor dascăli. Opoziția este copleșită de propria incapacitate de a gândi sistemul, de a-l înțelege, cu atât mai puțin de a determina modificarea lui. Vârfurile în domeniile de cercetare sau în practica profesională sunt florile rare cu care, iată, nu se poate face primăvară. Oamenii performanți schimbă mici fragmente de țară care se pierd în neantul mlăștinos al neputinței.România riscă să rămână țara de la marginea continentului, de la marginea lumii, pentru multă vreme de acum înainte.
Citește în continuare „Campanie Transilvania REPORTER: Cum schimbăm România?”
E dimineața în care România află că un fost premier, condamnat la închisoare, a încearcat să se sinucidă. E confirmarea, supriză pentru unii, că lumea se schimbă.
Din 2004 și pînă astăzi s-au inventat iPad-ul, bateria eco cu 6.000 de ore autonomie sau tricoul antiglonț.
Azi noapte am aflat că schimbarea merge mai departe.
Știați că există o Sfîntă a Imposibilului? Eu am aflat de curînd, pe căi cît se poate de laice, dintr-un film. Habar-n-am cum am dat de el, dar m-a făcut să mă gîndesc la cîteva lucruri.
Mai întîi, că filmul e frumos, e italian, plin de viață. Admițînd că și moartea e viață.
Povestea este reală și se petrece pe la 1400. E vorba de o tînără femeie care pare altfel decît celelalte. Și chiar este.
Se pare că Europa are nevoie de oameni noi la masa discuțiilor, de idei noi și de soluții serioase. Pare tot mai evidentă nevoia de schimbare la nivelul unor state-problemă. Iar România este unul dintre ele.
Dialogul de ieri pe calea aerului dintre președintele Traian Băsescu (vezi aici declarația) și un membru marcat al PDL, Sulfina Barbu, (vezi aici declarația) ne confirmă faptul că între președinte și partid sînt disensiuni legate de schimbarea premierului.
Gazetino 