Iată că Ministerul Educației se trezește și ia măsuri, interzice reținerea cotizației pentru sindicat în mod automat din salariul dascălilor. Acest lucru era nefiresc și denatura relația cotizant-sindicat. Sindicatul se impunea prin această formă de reținere ca o obligație firescă, nu mai era nevoie de convingere, de discuții cu dascălii, banii veneau în conturile lor ca pe țeavă.
Vedeți aici despre ce sume era vorba.
Dar, ca să vedeți cîtă dreptate are ministerul să facă acest lucru, am să vă povestesc propria mea experiență cu un sindicalist și un profesor pe această temă.
Într-o seară am fost invitată la o emisiune-dezbatere despre corupție, imediat după arestarea lui Sorin Apostu. Mi-am spus părerea tranșant: Toți cei suspectați de corupție trebuie cercetați și judecați în justiție, corupția fiind cancerul societății noastre, mai rea decît lipsa autostrăzilor sau a canalizării. Corupția face ravagii în mentalitatea poporului, sapă adînc și nu înseamnă niciodată modernizare, ci mod primitiv de a gestiona un oraș sau o țară.
Ce-i drept, patriotismul local de la Cluj s-a făcut simțit și pe acest subiect, așa că vocea mea suna cam singulară prin platouri. Însă, ce vreau să vă spun este că, pe hol, așteptau alți invitați să intre în următoarea tură și se uitau la ecranul de acolo și comentau. O lideră de sindicat din învățămînt era foarte revoltată de opiniile mele. Se plîngea colegilor că salariile profesorilor sînt mici, dar în același timp, intrigată, spunea că eu sînt total deplasată cînd zic că cei acuzați de corupție trebuie să plătescă!
Suna al naibii de prost, scandalos! Cei care mai erau pe hol mi-au spus, și ei intrigați de poziția cucoanei, n-o înțelegeau. Cum adică, vedem că fenomenul corupției mănîncă din buzunarul nostru, dar nu ne deranjează, sîntem clemenți, înțelegători! Vorbim în abstract de salariile profesorilor, ca și cum ele ar trebui să vină de pe Marte sau de la Dumnezeu! Nu facem legătura dintre corupție și sărăcie pentru că nu ne duce capul sau pentru că nu vrem?
Am încercat să-mi explic toate astea stînd de vorbă cu un profesor de la o scoală din centrul orașului. Omul m-a lămurit imediat: sigur, doamna este lidera lor de sindicat, iar cînd au întrebat-o ce a făcut cu banii n-a dat niciun răspuns. Au făcut alte cereri, cu semnături colective. Tot niciun răspuns. Profesorii care cotizează automat cu 1% din salariu, în fiecare lună, s-au supărat. Unii s-au retras din sindicat, și asta urma să facă și partenerul meu de dialog. Pentru ei devenise clar că femeia nu dă un răspuns asupra felului în care a cheltuit banii sindicatului pentru că nu poate: s-ar autodenunța!
Iată de ce cred că Educația este locul de unde ar trebui să înceapă lupta cu corupția. Contează: e cu bătaie pe termen lung.
Gazetino 