| Reportaj în 2 episoade, publicat in Cotidianul, în august 2009. În urma acestor articole a fost destituit prefectul de Harghita. Dar nu a fost cercetată cu atenție activitatea Jobbik.
Patru ani mai târziu, autoritățile constată că acolo arde mocnit un foc gata să se ridice deasupra a două guverne. Unul cu capul mare, celălalt cu capul gol. Acesta este reportajul de la fața locului. Și fața locului, așa cum spunea poetul, atunci era umflată. |
In seara de Rusalii, o zi de sarbatoare importanta pentru catolici, maghiarii din Sanmartin au iesit cu topoare, bate si lopeti si au atacat comunitatea de romi de la marginea satului.
Au dat foc unei case si au atacat alte 47 de gospodarii. Pentru ca un tigan furase tiglele de pe casa unei batrane din catun. Si pentru ca, de-a lungul timpului, tiganilor le scapau caii in iarba maghiarilor, dar si mainile in slanina sau in lemnele lor. Parea ca se umpluse paharul si ca doar furia acumulata tasnea pe dinafara. Intr-o seara sfanta, maghiarii au scos topoarele, i-au atacat pe romi si i-au alungat in paduri. Intr-un sat cu nume de sfant. O saptamana mai tarziu s-a intamplat in Sancraieni. S-a intins ca o molima. In Sandominic. In Madaras.
Romii traiesc in satele acelea „din mosi stramosi“, asa cum pomenea un comunicat formulat de Primaria Sancraieni si emis in numele romilor. Ei nu au venit ieri in satele maghiare si nici nu au aparut in seara de Rusalii pe ulite. Dar, pana acum, neintelegerile s-au rezolvat punctual, de fiecare data, si viata a mers mai departe. Acum insa, focarul conflictului nu se stinge.
In Sanmartin, de trei luni incoace, in fiecare luni seara, maghiarii se aduna pe intuneric in fata caselor tiganilor.
„E bantustan aici, oameni buni, e bantustan! Eu nu ma feresc sa spun! Maghiarii sunt asa nu numai cu romii, asta e o chestiune care se vede, ca iese fum cand dai foc. Dar se poarta intolerant cu romanii si cu strainii in general. Se ascund in spatele unor actiuni culturale si de fapt intretin organizatii de extrema dreapta interzise prin lege in Ungaria. Pe romi probabil ca isi exerseaza lectiile invatate. Ce se intampla? Avem 70% populatie rurala, cei mai multi nu pot spune in limba romana o propozitie, nu citesc presa de limba romana si nu se uita la canalele noastre de televiziune. Nici noi, nici dumneavoastra nu comunicati cu ei. Ei isi primesc mesajele din Ungaria, sunt sub totala influenta a celor de acolo, interesati de sustinerea populatiei maghiare de aici. Iar extrema dreapta este interesata. Puteti usor observa ca atacurile asupra tiganilor din tarile din Europa, care au avut loc in ultimul timp, au izbucnit in comunitati populate de maghiari“, explica Constantin Strujan, prefectul judetului Harghita.
Dar la ce se intampla in administratie si in politica in Harghita vom reveni dupa ce vom prezenta faptele.
„Focul curata locul.“ Ne aminteste ceva?
In Sancraieni, conflictele au izbucnit la o saptamana dupa cele din Sanmartin. Era seara de 8 iunie cand un maghiar si un tigan s-au luat la cearta in carciuma. Maghiarul i-a dat cu un scaun in cap tiganului, iar tiganul a scos brisca. L-a intepat de cinci ori pe maghiar cu ea. Au venit salvarea, politia, i-au luat si i-au dus. Pe tigan l-au pansat la spital si i-au dat drumul acasa. Pe maghiar l-au mai tinut cateva zile.
Cand tiganul a ajuns acasa, era a doua zi spre seara, si a intrat din nou in carciuma, maghiarilor le-a sarit tandara. Cum de nu e arestat tiganul? Asa ca au iesit din carciuma, altii au venit dinspre sat, s-a dus vestea si s-au adunat in fata casei tiganului.
Politia a cerut ajutoare. Maghiarii au spart insa cordonul de cincizeci de jandarmi si au reusit sa dea foc, cu o sticla incendiara, surii in care stateau caii tiganului. Un cal a ars. Au venit pompierii civili cu o masina, dar maghiarii nu le-au dat voie sa stinga incendiul. Tiganii si-au dezlegat caii din grajduri, si-au luat copiii si au fugit in padure. Primarul le striga maghiarilor, printr-o portavoce, sa se calmeze si sa mearga acasa. Spre miezul noptii au reusit sa-i imprastie pe oameni si sa calmeze lucrurile.
Tiganii spun ca maghiari „din afara“ blocasera cu masinile ambele intrari in sat. Daca asa stau lucrurile, poate fi vorba mai mult decat de niste acte de furie spontana. Par a fi elemente ale unor strategii paramilitare. Iar ele se intalnesc presarate, prin focul acelor conflicte, ca un fier rosu.
Legea tacerii. Si un zambet ciudat de tigan
Janos Grancsa este liderul tiganilor din Sancraieni. Raspunde repede si pe langa la orice intrebare. Cauta ochii sefului sau de la judet, sa citeasca acolo raspunsul, si zambeste continuu, in mod inexplicabil. Vorbim despre focul din curtea vecina, despre calul ars, despre furturile de iarba, despre cainii alungati, despre tiganii din padure si despre traiul cu maghiarii si el zambeste continuu. Din vorbele lui dezlanate, aruncate mai mult cu capul decat cu buzele, ca pe niste repetitii continue ale unor raspunsuri invatate, tiganul sef de catun spune ca e pace, ca au cazut la intelegere cu maghiarii sa-si faca WC-uri, sa faca ceva cu cainii (desi el spune ca i-au dat maghiarilor care aveau nevoie, aflam ca veterinarul i-a omorat prin injectare), ca si-au facut garduri si ca isi vor trimite copiii la scoala. Ce e rau in asta? E scris intr-o minuta semnata de tigani, facuta la primarie cu toata lumea de fata, au promis.
„Nu le-am cerut mai mult decat maghiarilor, e ca la noi, nu e discriminare“, spune Szekely Erno, primarul din Sancraieni. Tiganul se uita la el si da repede din cap, aprobator. „Da, da, asa e! Nimic rau in asta!“ Apoi zambeste larg spre toata lumea. S-a descurcat bine?
A fost despagubit tiganul pentru cal, va plati cineva pagubele, a fost sanctionat cineva dintre maghiari pentru incendiul si tulburarea ordinii publice din seara de 9 iunie? Primarul raspunde simplu: „Nu!“. Apoi explica si de ce. Pentru ca adunarea a fost spontana, ca dupa un meci de fotbal, iar cei care au aruncat cu sticle incendiare nu au fost identificati. Nimeni nu-i stie.
Nimeni altcineva dintre tigani nu are voie sa spuna nimic. Nu au voie sa scoata un cuvant. In curtile lor stau copiii, femeile si cativa tineri. Ne arata WC-urile din scandura proaspata, curatenia din curte, copiii imbracati. Ii intreb unde sunt ceilalti. Unul dintre ei da sa zica ceva. Seful striga la el in maghiara si omul tace. Raspunde el: „Sunt la munca la camp, la fan“. Dupa conflicte, spune el, maghiarii le-au dat in arenda cate un hectar de fan pentru fiecare cal. La 35 de romi.
Cine a facut comunicatul catre presa in care romii refuza sprijinul unei manifestatii publice a organizatiei Romani Criss si ce scrie in el? L-a facut primaria, dar i-a intrebat si le-a citit fiecare bucata de text inainte. Apoi ei, nestiutori de carte, au semnat. Cam atat.
Tigara pacii
Ne intoarcem la carciuma unde a izbucnit scandalul. Un maghiar mai in varsta sta in fata unei beri. Tiganul Janos merge sa-i ceara o tigara. Ne asezam la masa impreuna. Maghiarul spune ca s-au inteles bine pana acum. Au mai fost probleme cu caii care mergeau pe pamanturile maghiarilor, dar s-au inteles. A fost prima data de cand se stie ca s-a intamplat asa ceva in satul lor.
Presedintele Partidei Romilor, care este angajat al Consiliului Judetean pe problemele acestora, povesteste multumit despre cat de bine colaboreaza el cu autoritatile. Despre bunele relatii dintre maghiari si romi, dar si despre concertele lui in Germania. Este presedinte si artist.
In piata primariei sunt expuse doua trasuri de pompieri din secolul al XIX-lea. Primaria este proaspat renovata, iar comuna are gaz si canalizare. Pe peretii primariei, la loc de cinste stau insemnele regalitatii ungare si ale Imperiului Austro-Ungar. Janos trece drumul si sare langa o masina. Ne arata ca la volan este prietenul sau, maghiarul Salamon. Acesta zambeste. Da, sunt prieteni: „Daca ar fi toti ca Janos, ar fi bine!“. Zambeste din nou… a zis frumos?
De ce tiganii vor sa fie maghiari?
La recensamanturi, tiganii se declara unguri. In Sancraieni traieste oficial un singur rom. Restul vorbesc limba maghiara, au nume maghiare si se declara maghiari. In realitate sunt 184 de tigani stiuti de toata lumea. Aproape in fiecare sat lucrurile stau la fel. Tiganii apar in statistici ca populatie maghiara. Pentru liderii politici ai maghiarilor, cat si ai romilor, acest lucru conteaza. Iar Partida Romilor, unde presedinte este „domnul artist“ angajat la judet, este singura care hotaraste cand statistica este sau nu corecta. In functie de interesele lor.
Pe intuneric se vede mai bine
Este luni seara, ziua in care maghiarii din Sanmartin se aduna in sat aproape de casele tiganilor. De trei luni incoace. In fiecare seara de luni. Pornim spre ei. Pe ulita Ciuncanilor (asa cum i se spune locului) se lasa o liniste suspecta odata cu intunericul. La intrarea in sat, in fata postului de politie, stau pregatite trei masini cu girofar si o duba cu jandarmi. Pe masura ce ne apropiem de locul adunarii, simtim privirile ostile ale celor ramasi pe la porti sau in pridvor. Femei si copii. Barbatii sunt la intrunire, la casele tiganilor. Cam 150. Stau acolo si asteapta sa inceapa.
De veghe-n lanul cu țigani (partea a II a)
In fiecare luni seara, in fata caselor tiganilor din Sanmartin se aduna maghiarii din sat. Cu trei luni in urma au atacat casele romilor, au dat foc si i-au alungat in padure, suparati ca romii obisnuiau sa fure. Maghiarii au facut un pact cu ei, in 15 puncte, prin care le-au impus reguli de trai, dar si sa-ti vanda caii. Tiganii au semnat.
L-au si respectat, pana acum nu s-au inregistrat incalcari. Desi pactul este considerat abuziv de unele organizatii civice, romii au tacut si au inghitit. Si ei se considera vinovati pentru cei care comiteau furturi. Acum sunt atat de speriati incat nu mai au curajul sa iasa in drum, la intalnirea cu maghiarii. Stau mai deoparte, cativa adulti si cativa pusti. Au inteles ca nu e de gluma. Iar maghiarii le amintesc asta in fiecare luni seara.
Extremismul maghiar se face simtit si fata de presa
Intalnirile maghiarilor din satul Ciucani sunt secrete. La ele participa atat tineri imbracati in haine de camuflaj, cat si barbati mai varstnici ai satului.
Luni, 17 august, pe inserat, acolo erau cam 150 de oameni. Intrebati de ce se aduna, maghiarii dau raspunsuri evazive. Te privesc cu suspiciune si asteapta momentul cand cineva va sti ce e de facut cu tine, cu intrusul. Oricine ai fi. In cateva minute sosesc si echipajele de politie. Nici politistul nu vrea sa vorbeasca cu presa. In schimb, vorbeste cu satenii. Ei il intreaba insistent si acuzator pe politist cine a dat lista cu participantii la evenimente la procuratura. Ii cer socoteala. Le raspunde ca nu el, poate SRI-ul…
Satenii se infurie. Se intorc si vad straini printre ei. In cateva secunde, un grup de oameni furiosi spun intr-o limba romana clara sa plecam imediat de acolo, imediat sa plecam din satul lor, cine ne-a trimis? Cine? Desi promit ca plecam imediat, continua sa strige, sa ma traga de haine, sa ma impinga cu violenta.
Plecam in graba, nu inainte sa vedem cum politistul aflat acolo a intors spatele si nu a schitat nici un gest ca sa-i potoleasca pe oameni. Nu ne-a aparat in nici un fel. Cand iesim din imbulzeala soseste si a doua masina de politie. Este un politist cu grad mare, comisar. Mai tarziu, la sectia de politie aveam sa aflam de la el cine este si cine nu este salvat…
Politistii: „E o isterie care poate scapa de sub control“
Stefan Antal este loctiitorul comandantului IPJ Harghita. Seful este in concediu. Stie tot ce se intampla. Tocmai de aceea au luat masura sporirii efectivelor din Sanmartin si alocarii unui echipaj de jandarmi. „E mai mult decat o incaierare intre romi si maghiari. Peste tot in tara au loc incidente legate de romi. Dar aici e mai mult decat atat. Faptul ca se aduna in sat ii tine sub tensiune pe romi, dar si pe noi. E ceva neobisnuit in astfel de situatii. Nu accepta pe nimeni in satul lor, l-au alungat si pe un cetatean venit in vizita sa caute nu stiu pe cine. Nu ma mir ca v-au alungat, nu tolereaza pe nimeni din afara“, spune comisarul Antal.
Pe doi tineri cu pantaloni de camuflaj participanti la adunarea de seara ii recunoaste din fotografie. Banuieste ca lucrurile sunt alimentate din afara comunitatii, iar aici alte organe ale statului trebuie sa se implice. Intr-o tabara unde se vindea cartea unui criminal de razboi, Adalbert Wass, iar participantii au fost acuzati de propaganda a extremei drepte, politia a dat amenzi pentru ca vanzatorii cartii nu eliberau chitanta. „In lipsa unei legislatii cuprinzatoare, asta nu-i o solutie“, recunoaste Antal, „pentru ca data viitoare vor veni cu chitantier si nu vom mai avea ce face!“
In Sanmartin au facut cercetari. Sunt intocmite dosare penale. „Cercetarile sunt finalizate, dosarele penale sunt la procuror si urmeaza sa se stabileasca vinovatia in justitie. Acolo s-au facut fapte penale si vor fi pedepsiti pentru asta. In ceea ce priveste preventia, avem intariri in satele cu probleme, iar pe raza intregului judet avem o atentionare speciala“, explica comisarul-sef Stefan Antal, adjunctul sefului Politiei judetului Harghita.
La Primarie nu se intampla nimic
Primarul comunei Sanmartin este in concediu. Viceprimarul nu stie, nu se baga, nu poate, nu vrea. El a auzit de intalnirile din sat, dar nu a fost niciodata acolo, nu stie de ce se aduna oamenii. In pactul cu tiganii, primaria nu s-a implicat, nu au angajat mediator sanitar pentru romi, desi legea o cere, nu au mediator scolar pentru ei si nici expert. Nu au nici un plan pentru comunitatile de romi si nici un fel de proiect pentru ei.
Vocile noptii
Maghiarii din Sanmartin vor sa-si rezolve singuri problemele cu romii. Ei le spun tiganilor, de cate ori au ocazia ca ei au bani, daca vor fi pedepsiti, platesc, dar apoi se vor razbuna. Iar atunci nu va fi nici presa, nici organizatiile sa-i apere. Acum tiganii ii cred. Ei nu stiu carte, nu citesc presa, nu prea stiu bine nici la ce le folosesc organizatiile, habar n-au cum ar putea sa iasa din belea si nici nu mai cred ca pot iesi.
In Sanmartin inteleg mai bine ca oriunde cuvintele comisarului detasat la politia din comuna: „Cine stie sa scrie si sa citeasca e salvat…“.
Organizatia extremista Jobbik are „solutia“ pentru tigani
In ultimul timp, presa romaneasca a semnalat o intensificare a miscarilor politice extremiste maghiare in Transilvania. Dupa modelul „Garzii Maghiare“ din Ungaria (scoasa de justitia de la Budapesta in afara legii la inceputul lunii iulie a acestui an), fostul presedinte al Consiliului National Secuiesc din „Scaunul Ciuc“ Csibi Barna anunta in urma cu catava vreme ca intentioneaza sa infiinteze „Garda Secuiasca“.
„Stiu ca exista UDMR, CNS si alte asociatii ale maghiarilor din Romania, dar nici una nu face nimic. Garda Secuiasca ar trai si ar munci pentru natie, pentru popor“, explica initiatorul.
Manifestarile extremiste din secuime sunt incurajate, in unele cazuri, chiar de autoritatile locale. Consiliul Judetean Harghita a alocat, in urma cu mai putin de doua luni, bani publici pentru organizarea unei tabere a Tineretului Maghiar Ardelean la Gheorghieni, al carui invitat de onoare a fost Vona Gabor, presedintele partidului de extrema dreapta din Ungaria, Jobbik (Miscarea pentru o Ungarie mai buna).
Jobbik se prezinta drept singurul partid care poate rezolva „una dintre problemele fundamentale ale societatii ungare, cea a populatiei tiganesti in continua crestere“.
Carol si tiganii lui
Pe campurile dintre Sanmartin si Miercurea Ciuc, peste pamantul inbubat cu cartofi, tigancile isi flutura fustele inflorate si iute, iute umplu sacii rosii cu cartofi. Copiii lor se joaca in tarana, cuminti, iar calul paste alaturi, langa caruta. Seara, Carol le da cate un sac cu cartofi pentru ziua de munca. Femeile ii pun in caruta, cartofii si copiii, isi strang fustele inflorate si pornesc spre casele lor. E multumit cum lucreaza cu ei, de multi ani. Lui Carol ii plac tiganii asa cum sunt.
„In India, stau sub copac si gandesc, acolo sunt considerati intelepti. Asa sunt ei. Altfel decat noi. Vin sa lucreze la cartofi cu mine doar daca vor, daca le place. Nu trebuie sa-i schimbam si nici nu e bine sa se schimbe. Mie imi plac asa cum sunt.“
Dar Carol este cercetator stiintific la Miercurea Ciuc. El stie ca nu poti sa accepti ceva decat daca-l intelegi.
Gazetino 