Mă văd pasăre cînd mă uit la ei. Nu om. Simt praful de pușcă și îl urăsc pentru că fluieră așa cum o face. De altfel, tot păsări îi văd și pe prietenii mei de departe. Închid ochii și sînt vrăbiile adunate stol pe tufele încărcate cu măceșe de pe drumurile Hațegului. Ce poți simți mai mult pentru prietenii tăi dacă nu că și ei sînt păsări alături de tine?
Gazetino 
cind nu e ceva scris de tine si ziua mea e goala.felicitari!nu stiu daca esti creata pentru timpurile astea.daca ar mai fi citiva s ar impinge cumva caruta asta hodorogita de societate.ori cit ar fi de greu iti doresc tarie s o duci inainte
e… ce draguța esti tu!, dar mă impresionezi cit de bine te descurci pe calculator!