O scrisoare cutremurătoare. Despre transplantul lui Alexandru Arșinel

Actorul Alexandru Arșinel a fost operat la Cluj de doctorul Lucan. I s-a transplantat un rinichi la trei zile de la solicitare, iar actorul și doctorul au fost fericiți să povestescă presei ce lucru minunat au făcut împreună. Unul că a primit o nouă șansă la viață și altul că i-a dat-o. Dar cineva astăzi i-a scris lui Arșinel o scrisoare pe care am primit-o și eu. Iat-o:

”Stimate domnule Alexandru Arșinel,

Numele meu este Emanuel Ungureanu, vă scriu în calitate de asistent social care se ocupă de 13 ani de îngrijirea a peste 70 de copii și tineri care suferă de insuficiență renală cronică, tratată prin hemodializă, dializă peritoneală și transplant renal.

Regret din toată inima că suferiți la fel ca prea mulți români de una dintre cele mai cumplite boli, insuficiența renală cronică care condamnă la o moarte lentă mii de concetățeni ai noștri.

Am aflat cu bucurie împreună cu milioane de români, cărora le-ați înseninat viața cu prestațiile dumneavoastră de înaltă ținută artistică, că ați primit o șansă la viață prin bunăvoința unei familii care a hotărât să fie de acord ca o parte din corpul persoanei dragi trecute în neființă să trăiască prin dumneavoastră.

Sunt totuși trist și extrem de dezamăgit domnule Arșinel de faptul că ați acceptat un tratament preferențial din partea unui sistem de transplant care ar trebui să ofere o șansă la viață pe criterii clare, transparente tuturor bolnavilor care au nevoie de un organ funcțional pentru supraviețuire.

Dumneavoastră ați primit un rinichi la 3 zile după ce ați solicitat un transplant pentru că sunteți o vedetă și profesorul Lucan a decis că viața dumneavoastră este mai prețioasă decât a altora.

Dacă aș fi părintele unuia dintre zecile de tineri cu insuficiență renală cronică care merg de trei ori pe săptămână cu salvarea la un centru de dializă și stau țintuiți de un pat conectați la un aparat timp de 4 ore chinuitoare v-aș întreba: De ce credeți că viața copilului meu,care are 21 de ani și care face dializă de 8 ani, este mai puțin importantă decât viața unui om de 70 de ani care nu a făcut nici măcar o zi de dializă?

La sfârșitul anului trecut, domnule Arșinel am fost ”sfâșiat” alături de ”familia” de copii și tineri dependenți de dializă de care mă îngrijesc de vestea morții Adinei Bleotu, o tânără din ”gașca” noastră pe care am iubit-o enorm.

Acest om cu suflet minunat, nu împlinise 20 de ani și terminase primul an la medicină la Universitatea de Medicină din Timișoara.

A reușit această performanță cu toate că starea ei de sănătate era extrem de precară și trebuia să meargă la dializă de trei ori pe săptămână, locul unde știi sigur că te duci, dar nu știi niciodată dacă te mai întorci.

Sigur nu ați auzit de ea, nu vă acuz pentru asta.

Pentru părinții ei, pentru mine și pentru foarte mulți oameni care au cunoscut-o, Adina a fost o vedetă.

Șapte ani de zile Adina a fost pe lista de așteptare și nu a avut șansa să facă un transplant de la donator în moarte cerebrală.

Această tânără care scria la 14 ani poezii ca Blaga a murit în floarea tinereții în mod dramatic, pentru că sistemul de transplant din România nu este pregătit să ajute mai mulți bolnavi.

În disperarea de cauză părinții Adinei au încercat să cumpere un organ pe ”piața neagră”, dar nu au avut suficienți bani să plătească un donator care să fie compatibil cu ea.

Cred că ați auzit măcar din reportajele emisiunii ”În premieră”, a doamnei Carmen Avram, despre drama prin care trec sute de români disperați că nu își pot salva copii de la moarte sigură și care sunt forțați să își riște libertatea căutând donatori vii dispuși să își vândă un rinichi, alegând în felul acesta să încalce legea cu bună știință.

Familia Bleotu a așteptat în zadar un rinichi pe listele de așteptare din România pentru copilul lor minunat.

Donatorul viu găsit compatibil cu Adina, un excroc oribil, s-a lăcomit la bani și în acest fel niște părinți nenorociți dintre care unul chiar medic pediatru au trebuit să asiste neputincioși cum odrasla lor se ”stinge”.

Din acest motiv domnule Arșinel ar trebui ca bucuria dumneavoastră că ați avut șansa să faceți un transplant la numai câteva zile după ce v-ați înscris pe lista de așteptare ar trebui să fie cu măsură, decentă, mai ales că rinichiul a provenit de la un tânăr care și-a pus capăt zilelor.

În timp ce dumneavoastră vă bucurați de un rinichi sănătos mii de români care iubesc viața la fel de mult ca dumneavoastră se sting pentru că nu se pot ruga ca cineva să moară pentru ca ei să trăiască sau pentru că nu au suficienți bani să-și cumpere un rinichi.

Maestre al comediei, viața miilor de anonimi pe ”marea scenă” a vieții este la fel de importantă ca a dumneavoastră chiar dacă zilele acestea vi s-a sugerat altceva.

Din declarațiile medicilor care v-au operat rezultă faptul că era important să primiți repede un rinichi ca să nu ratați un important turneu în Canada.

Ligia Bulzan, Adina Bleotu, Adina Fiț sunt doar o parte din numele unor copii care și-au încheiat mult prea devreme ”turneul vieții” pentru că medici ca profesorul Lucan au primit în mod nejustificat monopol asupra vieții și a morții.

Pe aceleași criterii subiective ca și dumneavoastră, Maestre, în anul 2004 un cetățean german de 46 de ani, plecat cu mulți ani în urmă din România, a primit din partea domnului profesor Lucan rinichiul unei tinere de 18 ani care a fost lovită de o motocicletă.

Acel rinichi era firesc să ajungă la unul dintre tinerii care așteptau pe lista de așteptare, și nu erau puțini.

Care credeți că au fost motivele pentru care cetățeanul german a primit rinichiul?

Credeți că nu s-a găsit niciun român compatibil?

Am fost martor la această tragedie pentru că lucram ca asistent social în Institutul de Transplant Renal condus de profesorul Lucan, același medic care a decis în dreptul dumneavoastră că merită să trăiți.
Eu cred că dacă aveați 70 de ani și nu erați un VIP, nu ați fi primit acel rinichi.

Cineva mai tânăr care aștepta de mulți ani un rinichi și care ar fi avut o compatibilitate bună cu primitorul ar fi primit această șansă.

Domnule Arșinel sunteți una dintre multele vedete operate de Lucan pentru ca acesta să apară din nou pe prima pagină a ziarelor.

Pentru mine și pentru foarte mulți alții, VIP-uri sunt Viorel Bora, de 15 ani, din Beclean care a efectuat un transplant la Institutul din Cluj, dar acesta nu a funcționat nici un minut.

Gabi Miciu, din Bistrița, face dializă de 10 ani și medicii clujeni nu au reușit să îi transplanteze un organ funcțional.

Ei și mulți alții ca ei au fost folosiți de doctorul Lucan pentru a-și crea în mass-media imaginea unui salvator.

După ce cazurile lor au fost mediatizate cu succes, dar transplantele lor nu au funcționat, profesorul Lucan a promis fiecăruia că primul rinichi provenit de la un donator în moarte cerebrală va ajunge la ei.

Mulți rinichi s-au transplantat de atunci, dar lumina reflectoarelor stingându-se s-a stins cu ea și șansa lor la viață.

Vă doresc multă sănătate domnule Arșinel și sunt sigur că vă veți ruga zilele acestea ca Dumnezeu să găsească în ”farmacia” Lui o inimă bună pentru domnul profesor Lucan și să îi facă acestui chirurg strălucit un ”transplant de inimă” reușit, astfel încât acesta să își țină promisiunea făcută VIP-urilor mele, Viorel Bora și Gabrielei Miciu și multor altora.

Sper ca proaspăt ”transplantat de inimă” Maestrul Lucan să cânte cât mai des la căpătâiul multor amărâți anonimi din ”marea gloată” care au nevoie de un transplant melodia cu care v-a trezit din anestezie excepționalul medic ATI, Adrian Bărbos. Promit să îl acompaniez.

Cu stimă, Emanuel Ungureanu

Asociația pentru Solidaritate și Empatie Claudia Safta”