Govora și mama mea!

Nu stăm departe de Govora. Mă refer la casa părintescă, de la Hurezani, care e la nici o sută de kilometri de ea. Dar n-am ajuns până în vara asta niciodată acolo. Nu știu de ce.

Ba da, știu: Govora era mai mult un mit decât o realitate. Unii o imaginau ca pe ceva imposibil de atins, minunat, un tărâm de basm, ceva de genul Monte Carlo sau Honolulu. Când o tanti mergea să dea drumul la capră și o întrebai: Unde te duci, tanti Mărie?, ea îți răspundea zeflemitor: La Govora! Așadar, Govora asta era un fel de maxim imaginat de țăranii Olteniei, mergeau desculți prin țărâna satului și ziceau în râs: Mă duc la Govora!

Iar eu, vă mărturisesc, am crezut că este un loc jalnic, o stațiune comunistă ca multe altele și n-aș fi vrut să distrug aura de poveste despre Govora, în care satul meu credea. Așa că n-am pornit niciodată s-o văd.

Mama avea chiar necaz pe Govora. De câte ori se certa cu tata, îi reproșa că ea muncește pe câmpuri și cumnata sau sora ei stau la băi la Govora! Are o plasă de vederi din stațiuni!

Ei, și-n vara aceasta, cu un pretext cum că era ziua mea, zic: Vreau la Govora!

Dragilor, să știți și voi, Govora e chiar „Govora”! E o stațiune frumoasă de munte, în stilul stațiunii Sinaia, făcută în timpul lui I. C. Brătianu, cu clădiri impresionante. Hotelul Palace, ridicat pe la 1911, renovat acum din fonduri europene, majestuos, sobru și elegant bate toate clădirile de hoteluri din România. Cineva îmi sugerează că seamănă cu cele de la Monte Carlo. Așa o fi!

După război, 18.900 de veterani au fost trimiși acolo pe cheltuiala statului, să se trateze. Bogătașii români acolo își petreceau verile. Au un parc frumos, construit inteligent de-a lungul unei cascade, iar vilele protipendadei interbelice sunt monumente de arhitectură!

N-am stat mult, că pe mama o îngrijorau găinile de acasă și toate câte se fac seara într-o curte de țară, dar i-a plăcut căci, la restaurant, fata care ne-a servit, la plecare i-a spus: „Sărut-mâna!”

Anunțuri

5 gânduri despre “Govora și mama mea!

    1. Mă bucur, a fost doar un dar pentru mama mea. Daca aș fi fost în „misiune” jurnalistică era altceva! Dar daca sunteți implicată în turismul din zonă și vreodata aveți nevoie de un articol, reportaj-documentar și pot, vorbim. În ultimul timp sunt foarte ocupată, dar poate mă voi mai elibera… Vă felicit pentru treaba făcută (dacă, repet, sunteți de-a casei!)!

  1. Ce fain vorbiti voi despre orasul meu! Si cate stricaciuni i-au facut administratiile comuniste, post-comuniste si cintinua sa-i faca….. cand aveti chef sa vorbiti (sa scrieti, vorba vine!), dati un semn….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s