Gazetino.ro a mai atras atenția și altă dată asupra faptului că interesele personale și politice ale rectorilor îi motivează în bătălia virulentă împotriva Legii Educației. Iar acest lucru s-a confirmat ulterior, prin luările de poziție ale celor vizați.
La Cluj este cazul rectorului Andrei Marga care împlinește anul acesta vîrsta de pensionare și în același timp, s-a relansat în politică: este vicepreședinte PNL și viitor ministru într-un ipotetic guvern PNL.
Dacă rectorul își pierde funcția de la universitate își pierde și greutatea din partid. PNL l-a refrișat pentru că promite influență în universitate, atît asupra celor 60 de mii de studenți cît și asupra cadrelor didactice și angajaților, peste 1.500 de persoane. În plus, aduce bani și influența media pe care și-a asigurat-o în Transilvania prin bugetele de publicitate ale UBB din ultimii 20 de ani cît a condus universitatea. Iar PNL nu poate decît să fie mulțumit că altcineva îi face treaba în privința propagandei de partid.
Andrei Marga a fost reactivat politic de opoziție și pentru că are un arsenal de furie anti-Băsescu bine exploatat de televiziuni. Este știut faptul că domnia sa pornise spre București să-și preia funcția de ministru în 2004, în guvernul Alianței PNL-PD, cînd a aflat că Mircea Miclea fusese nominalizat pentru acest portofoliu. Din acel moment, guvernul Tăriceanu și președintele Băsescu, dar și proaspătul ministru Miclea, au devenit țintele favorite ale lui Andrei Marga.
Așadar, atacul la Legea Educației din partea lui Andrei Marga are resorturi politice și personale: activismul său îl plasează pe lista de așteptare a unui viitor guvern. Iar pentru aceasta, ar trebui să rămînă în funcție, să nu fie pensionat, dar și să arate partidului că poate controla resursele de opoziție din UBB.
Prin urmare, Andrei Marga transferă sarcina revoltei împotriva puterii atît studenților cît și în Senat, profesorilor pensionabili care trebuie să scrie memorii către Ministerul Educației pentru ca atacul său să fie mai credibil.
Ieri, studenții de la UBB au protestat împotriva unei confuzii: cineva le-a spus că n-ar avea 25% reprezentare în Senat. LEN spune clar că au. Dar cu abilitate, cineva i-a antrenat într-un spectacol care i-a mai înviorat puțin și i-a făcut să se distreze: au trimis zacusca la minister, au pus cearșafuri în ferestre, acțiuni amuzante și fără un mesaj clar pentru că nici revolta nu avea un motiv clar.
Iată ce spune legea despre structura Senatului:
Art. 208
(1) Senatul universitar este compus din 75% personal didactic şi de cercetare şi din 25% reprezentanţi ai studenţilor. Toţi membrii Senatului universitar, fără excepţie, vor fi stabiliţi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi cercetătorilor titulari, respectiv al tuturor studenţilor. Fiecare facultate va avea reprezentanţi în Senatul universitar, pe cote parte de reprezentare stipulate în Carta universitară. In cazul universităţilor confesionale, organizarea Senatului se va face cu respectarea statutului şi specificului dogmatic şi canonic al cultului fondator.
După cum se vede, chestiunea este tranșată într-un mod clar ca „Bună ziua”.
Chiar și în Senat, deciziile sună ca niște directive de partid și au legătură cu critica furibundă pe care rectorul o face noii legi a educației. Textul este transmis presei și de acolo aflăm că profesorul Brekner „va elabora o evaluare şi pregăteşte memoriul Rectoratului către autorităţile guvernamentale, în care se va arăta că în virtutea soluţiei anacronice la problema profesorilor universitari de vârf şi în virtutea desfiinţării (anacronice, la rândul ei, a) sistemului doctoratului «la fără frecvenţă» se reduc şansele de studii pentru cetăţenii români şi se distruge sistemul doctoral.”
În fond, LEN nu-i exclude pe profesorii pensionabili din sistem, ei pot rămîne ca și colaboratori atîta vreme cît senatul universității îi solicită. Dar sperietoarea pensionării a devenit o armă pe care rectorul o distribuie soldaților săi disciplinați ca să tragă în bătălia cu dușmanii lui politici.
Universitatea devine astfel un cîmp de bătălie politică în care sînt antrenați studenți și profesori dar și o tribună de la care rectorul vicepreședinte PNL ține discursuri politice despre chestiunea statului social, așa cum se întîmplă azi, 3 martie, la Institutul de Cercetări Europene.
Iată cum acțiunile lui Andrei Marga confirmă temeiul incompatibilității prevăzute de LEN, dintre funcția politică și cea de rector.
Gazetino 
ART.303 (2) Evaluarea de către studenţi a prestaţiei cadrelor didactice este obligatorie.
Rezultatele evaluărilor sunt informaţii publice
Art. 207 (5) a) componenţa membrilor Consiliului facultăţii este de maximum 75% cadre didactice şi de cercetare, respectiv minimum 25% studenţi. Reprezentanţii cadrelor didactice şi de cercetare în Consiliul facultăţii sunt aleşi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare titulare din facultate, iar reprezentanţii studenţilor sunt aleşi prin vot universal, direct şi secret de către studenţii facultăţii;
Art. 208. – (1) Senatul universitar este compus din 75% personal didactic şi de
cercetare şi din 25% reprezentanţi ai studenţilor. Toţi membrii Senatului universitar, fără excepţie, vor fi stabiliţi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi cercetătorilor titulari, respectiv al tuturor studenţilor
Art.209 (1)(1) Rectorul universităţilor de stat şi particulare se desemnează printr-una din următoarele modalităţi:
b) prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare titulare din cadrul universităţii şi al reprezentanţilor studenţilor din Senatul universitar şi din Consiliile facultăţilor.
Art.210 (2) Senatul universitar nou ales stabileşte o comisie de selecţie şi de recrutare a rectorului formată, în proporţie de 50%, din membri ai universităţii şi, în proporţie de 50%, din personalităţi ştiinţifice şi academice din afara universităţii, din ţară şi din străinătate. Această comisie conţine minimum 12 membri, dintre care cel puţin un reprezentant al studenţilor sau un absolvent al universităţii desemnaţi de către studenţii din Senatul universitar conform Cartei universitare
Doamna Hurezeanu si Domnule Vlaston,
Ati sesizat corect care este miza bataliei. Dar numai o parte, desi, banuim ca si la restul va ganditi. Anume, la raspunderea in fata legilor, pentru ilegalitatile facute intrun timp atat de lung, ramase pana azi nepedepsite.
Ataca legea din toate unghiurile.
Am comparat legea cu nu stiu care punct 13 nazist (din internet, in engleza, intrun sit american fara nicio tangenta cu nazismul), invocat de conducerea UBB. O minciuna ordinara. O escrocherie foarte ticaloasa.
Am comparat acuzatiile grele si pretentiile nelegitime pe care le acopere (nelegitim = presatatia si comportamentul, la catedra, deci in primul rand didactic) ale celor de mai sus cu varsta de pensionare din tarile europene din UE. 62-65 ani, cu posibilitatea de prelungire, ca exceptie, nu ca o cutuma, si numai daca se justifica (noi discutam despre aportul didactic indispensabil unui invatamant superior pus pe baze corecte, adica pus in acord cu interesaul national al Romaniei).
Nu ar trebui sa spun ce am de spus in continuare, pentru ca nu am interese de putere. Dar puterea face greseli privind legea. A fost acuzata, printre altele, de cele doua infamii de mai sus. In superbia ei, n-a raspuns. Omul re rand si 99% din cadrele didactice nu au un raspuns corect documentat. Puterea face un deserviciu si cetatenilor tarii, care raman mereu dezinformati, si, cu incetul, devin foarte ostili si manipulabili. Ne face si noua, celor care sustinem aceasta lege: in primul rand pentru ca cere acordat respectul standard cuvenit banului public, nu refugiatul las in spatele unor sintagme calcate in picioare penal (”autonomia universitara” si altele, legate de ”libertate” etc); apoi, pentru ca impune alegerea reprezentantilor cadrelor didactice mult mai corect decat mecanismul mafiot folosit cu mare succes pana acum pentru clonare, inmultire spornica, perpetuare, acces la foloase necuvenite; si asa mai departe; sunt si minusuri, pe care nu le discut, pentru ca altul e subiectul. Ar fi fost necesara si discutarea publica a legii, la locul de munca al cadrelor didactice. Deci, asumarea plenara a raspunderii de catre putere, nu lasarea jocului liber, pentru ca deja vedem ce se intampla. Doar stim cu totii ca avem de-a face cu profesionisti adevarati.
Altceva me mira, nu reactiile nelegitime, interesate, de mai sus, care sunt evidente. Cum se poate ca legea nu si-a intrat in atributii ? Pentru ca atunci cand s-a luptat pentru ea, a fost trecuta prin Parlament si a fost publicata in M.Of., s-a stiut foarte bine ca s-a asumat raspunderea si pentru aplicare a ei imediata. Se intampla altfel cu alte legi, mai ales cu cele care ne jupoaie de impozite si taxe, altele si altele, mereu mai mari, de te miri, mereu nelecuit, din ce colt al creierului pot veni asemenea inventii ? Ne mai mira si altceva. De ce trebuie recomandari metodologice pentru aplicarea legii ? O lege nu are nevoie de recomandari metodologice, pentru ca, prin ea, ar trebui sa fie fara ambiguitati si neclaritati.
Va asigur de intreaga consideratie,
Universitar clujean