Cotele crizei la intersecția lui Șaguna cu strada Argeșului

O zi cu soare, cum n-a mai fost de multă vreme. Bate un vînt subțire, îți zburlește un pic pielea, dar soarele e minunat.

La gheretele de pe strada Argeșului, ușile stau deschise, iar vînzătoarele au ieșit în prag, la o poveste. Și-au luat cîte o cafeluță în pahare de plastic și și-au aprins țigara. Vorbesc tare, între ele, fiecare din ușa ei, pentru că nici să părăsească de tot magazinele nu pot. Una a vîndut o pereche de pantofi unei doamne mai în vîrstă, erau purtați dar numai buni, a convins-o pentru că erau comozi, moi-moi, ca mănușa și nu erau scumpi, doar 15 lei. Dar atît pe ziua de azi.

Alta n-a vîndut nimic: Cum să mai cumpere dragă, oamenii haine, păi ce, au bani de haine? N-au cumpărat ei nici mărțișoare! Am avut la un leu și n-am vîndut nici măcar unu! Ieri, am vîndut doar o pereche de șosete! Și azi, nimic!

Într-o magherniță cu pantofi, e AGA. Sînt trei asociați, discută despre afacerea lor. Acum le e clar că n-or să vîndă pantofi. Dar ce? Unul zice, hai să vindem perdele și pături. Vin țăranii la piață, poate își schimbă de Paști perdelele. Astă iarnă au mocicoșit păturile, poate vor altele! Ai zis-o, primește imediat replica, pe colț nu e o gheretă cu perdele? A, ba da, nu merge încă una!

Îi las să găsească în tihnă o soluție, o să văd mai tîrziu ce-au hotărît să vîndă.

Într-o prăvălie de ațe și mătăsuri, o altă poveste. Una dintre vînzătoare le pune la curent pe colege cum merg afacerile în mall. „O știți pe Aurelia, aia roșcată, care venea pe la mine? Ei, știți ce-o pățit? O luat de la bărbat-su 10 mii de euro, o deschis magazin de poșete în mall și-o dat faliment! No, tu, ca să vezi! N-o vîndut a dracului poșetă! Și erau de firmă, făcuse lux acolo, numai marmoră și sticlă, nu ca la noi! Eh, și ca să vezi că necazul nu vine singur, după ce-o prăpădit banii lu bărbat-su, s-o și sfădit ei rău de tăt că s-or despărțît! Ea o plecat, acuma-nia e în Italia și el aici și banii nu-s! Ca să vezi ce lucru’ dracu’! Că măcar de se înțelegeau și nu se ajungea la divorț!”

La Alimentara, un fel de supermarket de cartier, celebru, rafturile goale. Caut ce caut și mă îndrept spre vînzătoare. O întreb ce se întîmplă. Iaca, ce să se întîmple! Și face un semn cu mîna că nu sînt bani. Cînd ies, un grup de bătrîni, ciopor la ușă. Așteaptă ziarul, gratuitul! Ăla de se „împărțește”!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s