E povestea lumii care-și cere tributul în fiecare zi. Chiar și-n ziua morții, îți trimite scrisori în care te înștiințează că ai o datorie încă neplătită. Anei Fodor, prima scrisoare în care Primăria o anunța că-i datorează bani pentru chirie a primit-o la cimitir, în clipa când își înmormânta fiul.
Cheltuise banii cu băiatul prin spitale. 350 de lei costau fiolele pe care doctorii o trimiteau să le cumpere. Plătise și oameni care să doneze sânge pentru fiul ei. Dar degeaba. Acum, înmormântarea. Poate că rămăsese ceva neplătit la chirie, vreo majorare de care nu știa. Sleită de bani și de puteri, de la cimitir s-a întors singură în camera de deasupra Florăriei.
De atunci, plătește în fiecare lună, dar tot nu poate răzbi penalitățile. Dacă restanța la chirie este de doar 298, 39 de lei, penalitățile pentru întârziere au ajuns la 3221,77 de lei. Datorie pentru care Primăria a dat-o în judecată. Pentru că și deasupra ei stau legea și Curtea de Conturi. Toți experții Primăriei au analizat cazul și n-au găsit nicio soluție permisă de lege. Ana Fodor trebuie să scoată banii.
S-a născut într-o casă cu curte și grădină, undeva pe lângă stadion, pe strada Moldovei de astăzi. Mai întâi, războiul i-a luat tatăl, care a murit pe front. Apoi i-a luat școala, n-a mai putut să mergă și a rămas cu 6 clase. Erau patru copii orfani și mama lor când a venit comunismul. A venit să ia și el ceva din ce mai rămăsese. Le-a luat casa. A fost prima casă din Cluj demolată ca să se construiască blocurile comuniste. Au primit pe ea 728 de lei. Ana, singura care lucra atunci (deși nu avea încă 18 ani), își amintește că primea salariu 628 de lei.
„Cam așa plăteau comuniștii casele, am primit pe casa noastră cam cât primeam eu pe o lună, ca muncitor necalificat. Pământul, curtea și grădina nu ne-au plătit-o niciodată. Ne-au dat în schimb o locuință la comun cu o avocată, pe Karl Marx. Adică, mint, ne-au dat-o să stăm în chirie, nu aveam nimic al nostru”. Ana a muncit pe unde a putut, chiar și ca om bun la toate pe la penitenciarul Dej. Până când s-au ridicat fabricile din Cluj. Atunci a putut să se angajeze la Clujana și apoi la Terapia, ca ambalatoare, de unde a și ieșit la pensie, 32 de ani mai târziu.
La început s-a căsătorit cu un bărbat dur. Era o copilă și n-a prea înțeles ce face, iar apoi i s-a născut băiatul. A stat șapte ani cu omul acela, numai bătăi își amintește femeia. După șapte ani a divorțat. Și-a luat copilul și a plecat. L-a reîntîlnit pe domnul Fodor, fostul ei logodnic din tinerețe, care plecase pe front și de care nu mai știa nimic. Când s-au regăsit, s-au căsătorit.
„A fost un tată bun pentru copilul meu, iar eu am fost fericită cu ei în cămăruțele astea, trebuie să recunosc: am avut o viață fericită! Copiii mei, vă doresc să fiți așa de fericiți ca mine! Lucram la fabrică, iar Fodor, bărbatul meu de-al doilea, la Dacia Service la ateliere, era mecanic auto. Apoi a lucrat și la garajele Primăriei, că era priceput. La înmormântarea lui, Primăria a trimis o coroană, că-i fusese de folos”.
Domnul Fodor avea și el un Trabant. La început, un Trabant 600, apoi un 601. Le lua de la vechituri și le făcea ca noi. În fiecare an plecau la mare cu Trabantul și cu familia. Doamna Fodor putea și să viziteze mormântul unei surori, moartă de copilă, în timpul refugiului, când se retrăseseră din calea bombardamentelor, iar trenul i-a dus tocmai la Constanța.
Trabantul era mândria lor. Cu o zi înainte să moară, Alexandru Fodor i-a spus Anei: „Dacă se întâmplă ceva cu mine, să vinzi Trabantul și să cumperi casa!” N-a vrut să-l supere, dar nu ajungeau banii de pe Trabant să cumpere casa, numai că, în mintea lui, mașina rămăsese ceva foarte prețios. A doua zi, Alexandru a murit, iar femeia a vândut Tranbantul, dar ca să-l înmormânteze. Iar casa a rămas a statului.
După un lung proces cu foștii proprietari, statul a pierdut o cotă parte din imobil, așadar, și din casa Anei Fodor. Iată că și istoria postcomunistă își cerea tributul. I-a luat și ea ceva. De la o vreme încoace, Ana Fodor plătește chirie la stat și, în același timp, chirie la noul proprietar. Cam 120 de lei pe lună.
În actele ei de chirie figurează, din greșeală, și vechea spălătorie comună a curții, spațiu impropriu de locuit și pe care nu l-a vrut nimeni altcineva, așa că 25 de metri pătrați nefolosiți sunt incluși în chiria femeii. Dacă apartamentul ei are 28 de metri pătrați, spălătoria are aproape încă pe atât.
Bugetul Anei Fodor
820 de lei primește pensie, pe lună. Din care vreo 300 de lei mănâncă, 200 le dă pe medicamente și restul pe lumină, chirie și-un telefon, că poate e nevoie de Salvare. Imediat după moartea fiului, n-a mai avut bani să plătescă gazul și i l-au tăiat. Doamna Fodor se încălzește de trei ierni încoace cu lemnuțe aduse de vecini și a mai ars din mobila nefolositoare. În bucătărie are un bec tip lumânare, iar radiatorul pe care i l-a dat o vecină nu prea-l folosește, ca să nu consume curent. Doar televizorul merge dat tare, ca să audă niște voci în casă, să nu creadă că a murit de tot.
Cum i se pare lumea de astăzi?
„Tristă, mereu îngândurată. Îi vezi mergând pe stradă cu capul în jos, parcă poartă nu știu ce poveri, fiecare cu gândul în altă parte”.
Ce-și dorește?
„Doar să fiu lăsată în pace. Să mor în liniște în patul meu. ”
Singurătatea Anei FodorLa început erau toate trei. Eva, Ana și Luiza. Pe palierul casei vechi, una dintre primele construite de Imperiul Austro-Ungar în Cluj, în Piața Unirii, colț cu Memorandului, o casă în stil neoclasic cu camere mari și-n fiecare câte o familie, se întîlneau zilnic și sporovăiau ca niște păsări de oraș. Prima a murit Luiza. Apoi Eva. Ana a rămas să le aștepte în capul scărilor de pe Memorandumului 2. Dacă vin, o să le spună că i-a murit soțul, dragul de el, apoi i-a murit băiatul, în 2009. Cu spitalele și înmormîntările a rămas fără bani și n-a apucat să cumpere camera în care stă. O să le spună cum într-o noapte au căzut cărămizi din zidul casei casa vecine peste acoperișul ei și au făcut prăpăd. Că e în proces cu primăria și poate o scoate în stradă. Că… Dar prietenele ei nu mai vin și singurele voci care se aud sunt de la un televizor rămas deschis pe undeva. |
Scrisoare către clujeni
Transilvania REPORTER face un apel la oricine poate și dorește să o ajute pe Ana Fodor să rămână în casa în care stă din 1964, să o ajute să nu mai plece niciunde înainte să plece de tot. Are 83 de ani și ar trebui să mergă la Judecătorie în 13 martie. Dar nu are avocat, nu are bani, nu are cu ce plăti penalitățile la Primărie. Chiria și-o plătește singură, e aproape la zi. Doar 3200 de lei ar trebui să strângem. Putem? Noi așteptăm un semn de la voi, la sediul redacției din strada Cometei numărul 5 sau la telefon 0726 386 282.
Gazetino 