Mîine, 29 august, MRU şi partenerii lui vor lansa manifestul comun pentru platforma de centru-dreapta pe care vor să o construiască pentru cîştigarea alegerilor parlamentare. E un moment bine ales, coincide cu întoarcerea lui Traian Băsescu la Cotroceni, marchează un nou început.
Azi am asistat însă la primele ciocniri între oamenii preşedintelui. Udrea şi Mihail Neamţu s-au atacat reciproc. Neamţu i-a reprosat faptul că a făcut declaraţii exagerate despre presedintele Băsescu, iar Udrea i-a răspuns maliţios: că o sperie aroganţa celor care se consideră noii „Traian Băsescu”.
Amîndoi au dreptate.
Elena Udrea ar trebui să rămână în umbră, iar Neamţu să fie mai atent la aroganţa şi narcisismul care-l tentează. La el s-a văzut mai mult decît la ceilalţi că are un stil exaltat copilăros, gata să se considere vedetă pe strada lui, un fel de lipsă de maturitate combinată cu o prea bună părere despre sine.
În fond, în spatele iritării lui Neamţu se poate vedea un soi de nerăbdarea a lor de a deveni viorile principale, iar fidelitatea prelungită a unora şi adulaţiile faţă de Traian Băsescu îi scot din sărite.
Nerăbdare şi infatuare pe care MRU nu o are. Dar o are garda din jurul lui, gata să-şi ia avînt şi să-şi propulseze idolul.
Dar, s-ar putea crede şi că ciocnirea celor doi, Neamţu şi Udrea, are un rol strategic: dacă mîine vor lansa manifestul, în felul acesta nu numai că au atras atenţia asupra evenimentului, dar şi transmit un mesaj subtil de desprindere de vechea gardă din PDL.
Cred însă ca mai important decît orice este mesajul cu care vine această mişcare. Dacă el va fi unul plin de miez şi substanţă, atunci nu aveau nevoie de ciondăneli ca între ţaţe.
Mai presus de orice, aştept de la MRU: o schimbare totală de paradigmă: trecerea, în sfîrşit, de la formă la fond.
Gazetino 