Să refuzi sau nu 30 de milioane de dolari?

UPDATE În urma acestei intervenții, am primit alte informații de la colegii din Târgu-Jiu. Dacă putem formula o concluzie, ea ar putea fi rezumată cam așa: problema noastră nu este Ertegun ci Brancuși și pentru asta trebuie făcut ceva, deoarece timpul a trecut. 1. Trebuie cerut printr-un memoriu public Ministerului Culturii înființarea unui Centru-Muzeu Constantin Brâncuși la Tg-Jiu într-un proiect integrat dedicat memoriei artistului și promovării operei lui Brâncuși 2. Ar trebui identificat imobilul potrivit, iar eu, din cîte știu, în partea nordică(?) a parcului este o clădire care a fost muzeu și unde acum e un colegiu. Ei bine, Colegiul poate fi mutat oriunde, i se poate face și o clădire nouă. Pentru aceasta trebuie cerut sprijinul Ministerului Educației. 3. Ar trebui formulat un apel la nivel național, penru a primi sprijinul societății civile și al lumii artistice din România pentru realizarea proiectului. 4. Înainte de toate ar trebui reînviată fundația lui Nae Diaconu, pentru că demersurile de acest gen trebuie să se sprijine pe un fundament cultural serios, ca să poată fi luat în seamă. Dacă nu se poate, atunci oricine poate începe, chiar și Consiliul local sau cel județean. Dar mai indicat ar fi cel județean ca să poată cuprinde și alte obiective (satul natal, de exemplu). Va fi greu, dar un Complex Muzeal Constantin Brâncuși trebuie făcut. Eu am fost astă-vară și la Hobița, firește, și acolo trebuie făcut mai mult. Nu există nici muzeograf, darmite un punct de informare turistică. 5. Dacă ar fi suficientă determinare, proiectul ar trebui lansat spre trei ministere: al Culturii, al Educației și al Turismului.Se pot accesa fonduri europene. La Cluj se face un centru de informare turistică pentru care județul a primit 1,5 milioane de euro și nu au un Brâncuși aici. Proiectul de la Cluj poate fi folosit ca sursă de inspirație (pot și eu să dau o mână de ajutor, dacă este nevoie). Dar orice cladire ar fi făcută, nu trebuie pusă pe spațiul monumentului, ar crea un precedent periculos. Vă dați seama ce-ar însemna sa se creeze o competiție în promovarea lui CB și să se umple de gherete în jur? Este clar că lucrările lui CB de la Tg-Jiu trebuie să intre între marile circuite ale turismului cultural mondial, așa cum sunt Sagrada Familia, Guggenheim, Pompidou etc. Fireste, e mult pînă acolo, dar nu imposibil. Din ce a dat Brâncuși la Tg_jiu se poate face asa ceva. De aceea a și pus astfel acolo operele lui, a fost un dar pe care să nu-l poată nimeni fura, să nu-l poată nimeni lua locului căruia i-a fost dat. Așa a întors el darul, pămîntului de unde și-a luat sufletul.

Un subiect legat de o presupusă donație a unei românce stabilită la New-York și care nu a fost acceptată de autoritățile române face acum valuri în presă.

Dar ce nu e în regulă cu subiectul?

1. În primul rînd nu este vorba de 30 de milioane de euro, pentru Brâncuși, Mica Ertegun dona un milion și ceva pentru complexul de la Tg-Jiu.

2. Nimeni nu a întrebat și autoritățile române care au fost motivele pentru care oferta doamnei Ertegun a fost refuzată

3. Donația era, de fapt, o investiție

4. În logica lăcomiei și corupției autohtone, autoritățile române ar fi procedat la primirea donației și tragerea unor foloase de acolo (cînd vine un american cu bani, vi se pare obișnuit ca românii să-l refuze?)

5. Dacă se dovedește că demersul de respingere vine întemeiat, atunci societatea culturală din Tg-Jiu merită felicitări: ar fi pentru prima dată cînd cineva refuză bani ca să păstreze intactă memoria unui om exemplar. (Dar firește, acest lucru ar fi greu să-l înțeleagă Mihaela Rădulescu, de exemplu).

Declarațiile preluate de Realitatea Tv:

Românca Mica Ertegun, care a donat peste 30 de milioane de euro Universităţii Oxford, a declarat, în exclusivitate pentru Realitatea TV, că a dorit să investească în România, la Târgu-Jiu, dacă autorităţile nu ar fi respins-o, fără nici o explicaţie. „Mi s-a spus că nu e nevoie”, relatează Ertegun. „Parte din banii ăştia s-au dus la Oxford”, concluzionează românca.

„Banii au fost adunaţi din muzica pe care a creat-o bărbatul meu. Când am revenit în ţară, eram foarte interesată de anumite lucruri. Unul dintre ele a fost refacerea statuii lui Brâncuşi. Sunt sigură că sunteţi la curent în ce stare am lăsat-o. Şi apoi am cumpărat din banii mei şi ai bărbatului meu o bucăţică de pământ la poalele statuii şi vroiam să construiesc o casă de informaţii pentru străini, în care puteai să vii să vezi locuri, să faci fotografii, puteai să bei o Coca-Cola, dacă era cald. Toate au fost aprobate şi când am vrut să încep, mi s-a spus că nu mai e nevoie, că fac oamenii din Târgu Jiu”, a declarat Mica Ertegun, pentru Realitatea TV.

Mai mult decât atât, Mica Ertegun a declarat că, după refuzul autorităţilor presa locală din Târgu Jiu ar fi denigrat-o în repetate rânduri, susţinând că ar fi o hoaţă.

„Jurnalele de la Tg Jiu erau infernale, parcă aş fi fost o hoaţă. Parte din banii ăştia s-au dus la Oxford. Sper să beneficieze mulţi români de ei. Mă simt jignită că am fost refuzată”, a conchis soţia fostului mogul din lumea muzicii americane.

Românca Mica Ertegun, văduva mogulului din lumea muzicală Ahmet Ertegun, a vorbit, pentru cotidianul britanic The Telegraph, despre cea mai mare donaţie oferită vreodată Universităţii Oxford – 26 de milioane lire sterline. „Vă puteţi imagina? Ahmet era turc. Eu sunt româncă. Cred ca pe măsură ce amestecăm naţionalităţile, cu atât obţinem rezultate mai bune”, spune Mica Ertegun.

Scrisoarea deschisă a Fundației Constantin Brâncuși reprezentanților GorjNews.ro:

Domnule Preşedinte al României, Traian Băsescu,

Domnule Director al Serviciului Român de Informaţii, George Cristian Maior,

Domnule ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional, Kelemen Hunor,

În virtutea obligaţiilor şi atribuţiunilor dumneavoastră legale, vă solicit să interveniţi şi să stopaţi un act de terorism cultural fără precedent, aflat în desfăşurare în momentul de faţă, care lezează cele mai intime resorturi ale identităţii culturale naţionale.

Edilii Târgu Jiului, oraş care găzduieşte Ansamblul Sculptural „Calea Eroilor”, capodoperă a sculpturii moderne şi pilon esenţial al spiritualităţii româneşti, au încheiat un „Memorandum” cu două organizaţii non-guvernamentale din Statele Unite ale Americii – Fundaţia Infinitul şi Fondul Mondial al Monumentelor – cărora le-au încredinţat puteri cvasi – depline în gestionarea „problemei Brâncuşi” şi în reinterpretarea creaţiei sculptorului.

Zeci de ani s-a acţionat sistematic pentru distrugerea fizică a elementelor Ansamblului Sculptural „Calea Eroilor”. Din 1990 s-a intensificat şi campania de dezrădăcinare a creaţiei lui Constantin Brâncuşi din locurile genezei sale, de eliminare a spaţiului cultural şi de civilizaţie românesc dintre sursele operei întemeietorului sculpturii moderne. S-a mers până la a se acredita, de către „iniţiaţi”, ideea că Brâncuşi ar fi plecat semianalfabet din spaţiul retrograd al României şi că, ajuns la Paris, în contact cu arta neagră, cu misticul tibetan Milarepa şi cu câteva loji masonice, s-a reconfigurat spiritual şi a creat, în 1907, „Sărutul”, operă ce a marcat începutul sculpturii moderne. Din România ar fi păstrat nişte reminiscenţe, care mai mult l-au încurcat.

De acum, aceste teze nu vor mai fi emise din Occident, ci chiar de la umbra Coloanei Infinite, cele două ONG-uri americane obţinând, deja, autorizaţie de construcţie pentru edificarea „Centrului de vizitare şi interpretare Brâncuşi”, o clădire de 1430 de metri pătraţi, care va răsări în scurt timp la câţiva paşi de Coloană, pe Calea Eroilor, axa care leagă Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Biserica Sfinţii Apostoli „Petru şi Pavel” şi Coloana Infinită.

Fundaţia Infinitul din Statele Unite ale Americii a desfăşurat în ultimii ani o colectă publică – fără niciun control din partea statului român – pentru strângerea fondurilor necesare edificării acestui „Centru”. Acum, pe toate canalele media anunţă că „donează” 1,250 milioane dolari pentru realizarea „Centrului”.

În realitate, clădirea este proprietatea americanilor care, contractual, „îşi rezervă dreptul de a o dona în viitor”. Totuşi, Consiliul Local Târgu Jiu a aprobat în unanimitate finanţarea integrală, din bani publici, a tuturor activităţilor şi cheltuielilor de personal din această clădire absolut privată! Staff-ul managerial al „Centrului” va fi numit de partea americană, care are două treimi din voturi.

Toate studiile cu privire la Brâncuşi emise din acest „Centru”, în care se mută „miezul problemei” în materie de Brâncuşi, în România, vor avea nevoie de aprobarea Fundaţiei Infinitul. Tot contractual s-a stabilit că, pe fiecare înscris ieşit din „Centru”, trebuie să fie inserată o sintagmă prin care „să fie recunoscută etern contribuţia Ioanei Banu Ertegun şi a lui Ahmet Ertegun”. Deci, pe fiecare studiu, vedere, album sau simplu pliant, lângă Brâncuşi vor sta de aici înainte şi cei doi Ertegun, de la Fundaţia Infinitul.

Prin acelaşi contract, primarul Târgu Jiului, Florin Cârciumaru, a acceptat ca Radu Varia, demolatorul Coloanei Infinite, cel care a despuiat-o ilegal, fără aprobare, în 1996 şi a scos-o la cerşit, realizând abia după demontare că nu există banii necesari restaurării, monumentul rămânând desfigurat până la finele anului 2000, interval în care a suferit barbarii de neimaginat comandate de acelaşi Radu Varia, ei, bine, acest cetăţean francez de origine română, care l-a scos pe Brâncuşi din relaţia indisolubilă cu spiritualitatea ancestrală românească, inventând alte surse pentru creaţia sa, va avea expoziţie permanentă în „Centrul” de la umbra Coloanei Infinite. Mai mult, proiectul clădirii a fost realizat de arhitectul american de origine română Mihai Radu, apropiat al lui Radu Varia şi autor al unui proiect de modificare urbanistică a Târgu Jiului, premiat la nivel internaţional, dar nevăzut de nimeni la Târgu Jiu. Aplicarea proiectului tocmai a demarat, pentru că acest „Centru” e parte a sa.

Alături de Fundaţia Infinitul şi Consiliul Local Târgu Jiu, a semnat „Memorandumul” şi Fondul Mondial al Monumentelor, un alt ONG din Statele Unite ale Americii, care a susţinut consecvent soluţiile distructive ale lui Radu Varia de „restaurare” a Coloanei Infinite, făcând şi o donaţie înainte de anul 2000, condiţionată de aplicarea acestora. Sub atenta îndrumare a Fondului Mondial al Monumentelor, au fost modificate Aleile Parcului Coloanei, în contradicţie cu proiectul original avizat de Brâncuşi. Lângă Masa Tăcerii au apărut trepte negândite niciodată de sculptor, care să stabilizeze nămolul adus tot din Statele Unite ale Americii, în schimbul a sute de mii de euro şi împrăştiat pe Calea Eroilor. La scurt timp, elementele Aleii Scaunelor erau deja mucegăite, din cauza nămolului din jur.

Deloc întâmplător, interesele celor două ONG-uri în România sunt reprezentate oficial de Cristiana Stoica, soţia ex-ministrului Justiţiei, Valeriu Stoica. Prin textul aprobat de edilii Târgu Jiului şi deja semnat cu partea americană, Cristiana Stoica îl obligă pe primarul Florin Cârciumaru să facă toate demersurile pentru acceptarea şi includerea clădirii americane ca element al Ansamblului Sculptural „Calea Eroilor”, alături de Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Biserica Sfinţii Apostoli „Petru şi Pavel” şi Coloana Infinită!!!

Acum, administrativ, Ansamblul Sculptural „Calea Eroilor” se află în grija Centrului Municipal de Cultură „Constantin Brâncuşi”, aflat în subordinea Consiliului Local. Această instituţie va fi contopită cu „Centrul” american, invocându-se că nu există fonduri pentru a le susţine pe ambele. Premergător, în aceste zile tocmai a fost instalat ca director al Centrului Municipal de Cultură „Constantin Brâncuşi” ex-jurnalistul Ovidiu Popescu, singurul reprezentant al presei locale care l-a susţinut public consecvent pe Radu Varia. Pe lângă amiciţia cu Radu Varia, pe Ovidiu Popescu l-a calificat în această funcţie şi comerţul cu căni şi farfurii pe care sunt inscripţionate chipul lui Brâncuşi şi operele sale. De altfel, în prima etapă a concursului, în noiembrie 2010, proiectul său managerial a fost notat cu 3,80. În ianuarie, acelaşi autor a fost notat cu 8,50, în baza aceleiaşi grile de evaluare, pe un proiect aproape identic. Predecesorul său, Sorin Lory Buliga, geolog, tocmai a primit titlul de sculptor din partea Uniunii Artiştilor Plastici, fără să fi sculptat nimic, niciodată.

Aceste acte de terorism cultural se întâmplă în secret. Înainte de semnarea Memorandumului nu a avut loc nicio consultare publică. Unii consilieri locali susţin că au votat Memorandumul fără a-l putea citi în prealabil.

În aceste zile, la Târgu Jiu, se organizează o nouă manifestare „Brâncuşiana”, de la care au fost eliminaţi toţi specialiştii incomozi. Se discută despre „135 de ani de nemurire” a lui Brâncuşi, un fel de bocet organizat. Manifestarea e plătită din bani publici, dar în cadrul ei nu se suflă niciun cuvânt despre contractul semnat cu americanii, deşi am cerut personal, insistent, dezbaterea documentului în plen.

Domnule Preşedinte al României,

Domnule Director al Serviciului Român de Informaţii,

Domnule ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional

Vă rog să dovediţi responsabilitate şi să opriţi, prin pârghiile legale la îndemână, înfiinţarea şi fiinţarea Centrului american de reinterpretare a lui Brâncuşi, la umbra Coloanei Infinite, cu bani publici, în condiţiile statuate de Memorandumul deja semnat.

Dacă cel puţin una dintre instituţiile fundamentale ale statului de drept ar funcţiona la Târgu Jiu, Memorandumul nu ar fi fost semnat niciodată într-o asemenea formă, cu partea americană.

Aştept, împreună cu cei căror le pasă de România şi de românism, poziţiile şi intervenţiile dumneavoastră oficiale.

Domnule Preşedinte al României,

Eventuala dumneavoastră intervenţie nu va avea efectul imagologic al recuperării jurnaliştilor români din Irak. Cu toate acestea, încercaţi să faceţi în aşa fel încât măcar Brâncuşi să le rămână românilor, autentic şi nereinterpretat. Sau daţi-le americanilor şi Balada lui Ciprian Porumbescu, la reinterpretat şi remixat. Pe ritmuri de manele sau de „house” ar putea suna chiar inovator…

Vezi și declarațiile Micăi Ertegun din The Telegraph AICI.

Casa lui Constantin Brâncuși din Hobița (Fotocredit: Gazetino)