Să refuzi sau nu 30 de milioane de dolari?

UPDATE

În urma acestei intervenții, am primit alte informații de la colegii din Târgu-Jiu. Dacă putem formula o concluzie, ea ar putea fi rezumată cam așa: problema noastră nu este Ertegun ci Brancuși și pentru asta trebuie făcut ceva, deoarece timpul a trecut.

1. Trebuie cerut printr-un memoriu public Ministerului Culturii înființarea unui Centru-Muzeu Constantin Brâncuși la Tg-Jiu într-un proiect integrat dedicat memoriei artistului și promovării operei lui Brâncuși

2. Ar trebui identificat imobilul potrivit, iar eu, din cîte știu, în partea nordică(?) a parcului este o clădire care a fost muzeu și unde acum e un colegiu. Ei bine, Colegiul poate fi mutat oriunde, i se poate face și o clădire nouă. Pentru aceasta trebuie cerut sprijinul Ministerului Educației.

3. Ar trebui formulat un apel la nivel național, penru a primi sprijinul societății civile și al lumii artistice din România pentru realizarea proiectului.

4. Înainte de toate ar trebui reînviată fundația lui Nae Diaconu, pentru că demersurile de acest gen trebuie să se sprijine pe un fundament cultural serios, ca să poată fi luat în seamă. Dacă nu se poate, atunci oricine poate începe, chiar și Consiliul local sau cel județean. Dar mai indicat ar fi cel județean ca să poată cuprinde și alte obiective (satul natal, de exemplu). Va fi greu, dar un Complex Muzeal Constantin Brâncuși trebuie făcut. Eu am fost astă-vară și la Hobița, firește, și acolo trebuie făcut mai mult. Nu există nici muzeograf, darmite un punct de informare turistică.

5. Dacă ar fi suficientă determinare, proiectul ar trebui lansat spre trei ministere: al Culturii, al Educației și al Turismului.Se pot accesa fonduri europene. La Cluj se face un centru de informare turistică pentru care județul a primit 1,5 milioane de euro și nu au un Brâncuși aici. Proiectul de la Cluj poate fi folosit ca sursă de inspirație (pot și eu să dau o mână de ajutor, dacă este nevoie).

Dar orice cladire ar fi făcută, nu trebuie pusă pe spațiul monumentului, ar crea un precedent periculos. Vă dați seama ce-ar însemna sa se creeze o competiție în promovarea lui CB și să se umple de gherete în jur?

Este clar că lucrările lui CB de la Tg-Jiu trebuie să intre între marile circuite ale turismului cultural mondial, așa cum sunt Sagrada Familia, Guggenheim, Pompidou etc.

Fireste, e mult pînă acolo, dar nu imposibil. Din ce a dat Brâncuși la Tg_jiu se poate face asa ceva. De aceea a și pus astfel acolo operele lui, a fost un dar pe care să nu-l poată nimeni fura, să nu-l poată nimeni lua locului căruia i-a fost dat. Așa a întors el darul, pămîntului de unde și-a luat sufletul.

Un subiect legat de o presupusă donație a unei românce stabilită la New-York și care nu a fost acceptată de autoritățile române face acum valuri în presă.

Dar ce nu e în regulă cu subiectul?

1. În primul rînd nu este vorba de 30 de milioane de euro, pentru Brâncuși, Mica Ertegun dona un milion și ceva pentru complexul de la Tg-Jiu.

2. Nimeni nu a întrebat și autoritățile române care au fost motivele pentru care oferta doamnei Ertegun a fost refuzată

3. Donația era, de fapt, o investiție

4. În logica lăcomiei și corupției autohtone, autoritățile române ar fi procedat la primirea donației și tragerea unor foloase de acolo (cînd vine un american cu bani, vi se pare obișnuit ca românii să-l refuze?)

5. Dacă se dovedește că demersul de respingere vine întemeiat, atunci societatea culturală din Tg-Jiu merită felicitări: ar fi pentru prima dată cînd cineva refuză bani ca să păstreze intactă memoria unui om exemplar. (Dar firește, acest lucru ar fi greu să-l înțeleagă Mihaela Rădulescu, de exemplu).

Declarațiile preluate de Realitatea Tv:

Românca Mica Ertegun, care a donat peste 30 de milioane de euro Universităţii Oxford, a declarat, în exclusivitate pentru Realitatea TV, că a dorit să investească în România, la Târgu-Jiu, dacă autorităţile nu ar fi respins-o, fără nici o explicaţie. „Mi s-a spus că nu e nevoie”, relatează Ertegun. „Parte din banii ăştia s-au dus la Oxford”, concluzionează românca.

„Banii au fost adunaţi din muzica pe care a creat-o bărbatul meu. Când am revenit în ţară, eram foarte interesată de anumite lucruri. Unul dintre ele a fost refacerea statuii lui Brâncuşi. Sunt sigură că sunteţi la curent în ce stare am lăsat-o. Şi apoi am cumpărat din banii mei şi ai bărbatului meu o bucăţică de pământ la poalele statuii şi vroiam să construiesc o casă de informaţii pentru străini, în care puteai să vii să vezi locuri, să faci fotografii, puteai să bei o Coca-Cola, dacă era cald. Toate au fost aprobate şi când am vrut să încep, mi s-a spus că nu mai e nevoie, că fac oamenii din Târgu Jiu”, a declarat Mica Ertegun, pentru Realitatea TV.

Mai mult decât atât, Mica Ertegun a declarat că, după refuzul autorităţilor presa locală din Târgu Jiu ar fi denigrat-o în repetate rânduri, susţinând că ar fi o hoaţă.

„Jurnalele de la Tg Jiu erau infernale, parcă aş fi fost o hoaţă. Parte din banii ăştia s-au dus la Oxford. Sper să beneficieze mulţi români de ei. Mă simt jignită că am fost refuzată”, a conchis soţia fostului mogul din lumea muzicii americane.

Românca Mica Ertegun, văduva mogulului din lumea muzicală Ahmet Ertegun, a vorbit, pentru cotidianul britanic The Telegraph, despre cea mai mare donaţie oferită vreodată Universităţii Oxford – 26 de milioane lire sterline. „Vă puteţi imagina? Ahmet era turc. Eu sunt româncă. Cred ca pe măsură ce amestecăm naţionalităţile, cu atât obţinem rezultate mai bune”, spune Mica Ertegun.

Scrisoarea deschisă a Fundației Constantin Brâncuși reprezentanților GorjNews.ro:

Domnule Preşedinte al României, Traian Băsescu,

Domnule Director al Serviciului Român de Informaţii, George Cristian Maior,

Domnule ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional, Kelemen Hunor,

În virtutea obligaţiilor şi atribuţiunilor dumneavoastră legale, vă solicit să interveniţi şi să stopaţi un act de terorism cultural fără precedent, aflat în desfăşurare în momentul de faţă, care lezează cele mai intime resorturi ale identităţii culturale naţionale.

Edilii Târgu Jiului, oraş care găzduieşte Ansamblul Sculptural „Calea Eroilor”, capodoperă a sculpturii moderne şi pilon esenţial al spiritualităţii româneşti, au încheiat un „Memorandum” cu două organizaţii non-guvernamentale din Statele Unite ale Americii – Fundaţia Infinitul şi Fondul Mondial al Monumentelor – cărora le-au încredinţat puteri cvasi – depline în gestionarea „problemei Brâncuşi” şi în reinterpretarea creaţiei sculptorului.

Zeci de ani s-a acţionat sistematic pentru distrugerea fizică a elementelor Ansamblului Sculptural „Calea Eroilor”. Din 1990 s-a intensificat şi campania de dezrădăcinare a creaţiei lui Constantin Brâncuşi din locurile genezei sale, de eliminare a spaţiului cultural şi de civilizaţie românesc dintre sursele operei întemeietorului sculpturii moderne. S-a mers până la a se acredita, de către „iniţiaţi”, ideea că Brâncuşi ar fi plecat semianalfabet din spaţiul retrograd al României şi că, ajuns la Paris, în contact cu arta neagră, cu misticul tibetan Milarepa şi cu câteva loji masonice, s-a reconfigurat spiritual şi a creat, în 1907, „Sărutul”, operă ce a marcat începutul sculpturii moderne. Din România ar fi păstrat nişte reminiscenţe, care mai mult l-au încurcat.

De acum, aceste teze nu vor mai fi emise din Occident, ci chiar de la umbra Coloanei Infinite, cele două ONG-uri americane obţinând, deja, autorizaţie de construcţie pentru edificarea „Centrului de vizitare şi interpretare Brâncuşi”, o clădire de 1430 de metri pătraţi, care va răsări în scurt timp la câţiva paşi de Coloană, pe Calea Eroilor, axa care leagă Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Biserica Sfinţii Apostoli „Petru şi Pavel” şi Coloana Infinită.

Fundaţia Infinitul din Statele Unite ale Americii a desfăşurat în ultimii ani o colectă publică – fără niciun control din partea statului român – pentru strângerea fondurilor necesare edificării acestui „Centru”. Acum, pe toate canalele media anunţă că „donează” 1,250 milioane dolari pentru realizarea „Centrului”.

În realitate, clădirea este proprietatea americanilor care, contractual, „îşi rezervă dreptul de a o dona în viitor”. Totuşi, Consiliul Local Târgu Jiu a aprobat în unanimitate finanţarea integrală, din bani publici, a tuturor activităţilor şi cheltuielilor de personal din această clădire absolut privată! Staff-ul managerial al „Centrului” va fi numit de partea americană, care are două treimi din voturi.

Toate studiile cu privire la Brâncuşi emise din acest „Centru”, în care se mută „miezul problemei” în materie de Brâncuşi, în România, vor avea nevoie de aprobarea Fundaţiei Infinitul. Tot contractual s-a stabilit că, pe fiecare înscris ieşit din „Centru”, trebuie să fie inserată o sintagmă prin care „să fie recunoscută etern contribuţia Ioanei Banu Ertegun şi a lui Ahmet Ertegun”. Deci, pe fiecare studiu, vedere, album sau simplu pliant, lângă Brâncuşi vor sta de aici înainte şi cei doi Ertegun, de la Fundaţia Infinitul.

Prin acelaşi contract, primarul Târgu Jiului, Florin Cârciumaru, a acceptat ca Radu Varia, demolatorul Coloanei Infinite, cel care a despuiat-o ilegal, fără aprobare, în 1996 şi a scos-o la cerşit, realizând abia după demontare că nu există banii necesari restaurării, monumentul rămânând desfigurat până la finele anului 2000, interval în care a suferit barbarii de neimaginat comandate de acelaşi Radu Varia, ei, bine, acest cetăţean francez de origine română, care l-a scos pe Brâncuşi din relaţia indisolubilă cu spiritualitatea ancestrală românească, inventând alte surse pentru creaţia sa, va avea expoziţie permanentă în „Centrul” de la umbra Coloanei Infinite. Mai mult, proiectul clădirii a fost realizat de arhitectul american de origine română Mihai Radu, apropiat al lui Radu Varia şi autor al unui proiect de modificare urbanistică a Târgu Jiului, premiat la nivel internaţional, dar nevăzut de nimeni la Târgu Jiu. Aplicarea proiectului tocmai a demarat, pentru că acest „Centru” e parte a sa.

Alături de Fundaţia Infinitul şi Consiliul Local Târgu Jiu, a semnat „Memorandumul” şi Fondul Mondial al Monumentelor, un alt ONG din Statele Unite ale Americii, care a susţinut consecvent soluţiile distructive ale lui Radu Varia de „restaurare” a Coloanei Infinite, făcând şi o donaţie înainte de anul 2000, condiţionată de aplicarea acestora. Sub atenta îndrumare a Fondului Mondial al Monumentelor, au fost modificate Aleile Parcului Coloanei, în contradicţie cu proiectul original avizat de Brâncuşi. Lângă Masa Tăcerii au apărut trepte negândite niciodată de sculptor, care să stabilizeze nămolul adus tot din Statele Unite ale Americii, în schimbul a sute de mii de euro şi împrăştiat pe Calea Eroilor. La scurt timp, elementele Aleii Scaunelor erau deja mucegăite, din cauza nămolului din jur.

Deloc întâmplător, interesele celor două ONG-uri în România sunt reprezentate oficial de Cristiana Stoica, soţia ex-ministrului Justiţiei, Valeriu Stoica. Prin textul aprobat de edilii Târgu Jiului şi deja semnat cu partea americană, Cristiana Stoica îl obligă pe primarul Florin Cârciumaru să facă toate demersurile pentru acceptarea şi includerea clădirii americane ca element al Ansamblului Sculptural „Calea Eroilor”, alături de Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Biserica Sfinţii Apostoli „Petru şi Pavel” şi Coloana Infinită!!!

Acum, administrativ, Ansamblul Sculptural „Calea Eroilor” se află în grija Centrului Municipal de Cultură „Constantin Brâncuşi”, aflat în subordinea Consiliului Local. Această instituţie va fi contopită cu „Centrul” american, invocându-se că nu există fonduri pentru a le susţine pe ambele. Premergător, în aceste zile tocmai a fost instalat ca director al Centrului Municipal de Cultură „Constantin Brâncuşi” ex-jurnalistul Ovidiu Popescu, singurul reprezentant al presei locale care l-a susţinut public consecvent pe Radu Varia. Pe lângă amiciţia cu Radu Varia, pe Ovidiu Popescu l-a calificat în această funcţie şi comerţul cu căni şi farfurii pe care sunt inscripţionate chipul lui Brâncuşi şi operele sale. De altfel, în prima etapă a concursului, în noiembrie 2010, proiectul său managerial a fost notat cu 3,80. În ianuarie, acelaşi autor a fost notat cu 8,50, în baza aceleiaşi grile de evaluare, pe un proiect aproape identic. Predecesorul său, Sorin Lory Buliga, geolog, tocmai a primit titlul de sculptor din partea Uniunii Artiştilor Plastici, fără să fi sculptat nimic, niciodată.

Aceste acte de terorism cultural se întâmplă în secret. Înainte de semnarea Memorandumului nu a avut loc nicio consultare publică. Unii consilieri locali susţin că au votat Memorandumul fără a-l putea citi în prealabil.

În aceste zile, la Târgu Jiu, se organizează o nouă manifestare „Brâncuşiana”, de la care au fost eliminaţi toţi specialiştii incomozi. Se discută despre „135 de ani de nemurire” a lui Brâncuşi, un fel de bocet organizat. Manifestarea e plătită din bani publici, dar în cadrul ei nu se suflă niciun cuvânt despre contractul semnat cu americanii, deşi am cerut personal, insistent, dezbaterea documentului în plen.

Domnule Preşedinte al României,

Domnule Director al Serviciului Român de Informaţii,

Domnule ministru al Culturii şi Patrimoniului Naţional

Vă rog să dovediţi responsabilitate şi să opriţi, prin pârghiile legale la îndemână, înfiinţarea şi fiinţarea Centrului american de reinterpretare a lui Brâncuşi, la umbra Coloanei Infinite, cu bani publici, în condiţiile statuate de Memorandumul deja semnat.

Dacă cel puţin una dintre instituţiile fundamentale ale statului de drept ar funcţiona la Târgu Jiu, Memorandumul nu ar fi fost semnat niciodată într-o asemenea formă, cu partea americană.

Aştept, împreună cu cei căror le pasă de România şi de românism, poziţiile şi intervenţiile dumneavoastră oficiale.

Domnule Preşedinte al României,

Eventuala dumneavoastră intervenţie nu va avea efectul imagologic al recuperării jurnaliştilor români din Irak. Cu toate acestea, încercaţi să faceţi în aşa fel încât măcar Brâncuşi să le rămână românilor, autentic şi nereinterpretat. Sau daţi-le americanilor şi Balada lui Ciprian Porumbescu, la reinterpretat şi remixat. Pe ritmuri de manele sau de „house” ar putea suna chiar inovator…

Vezi și declarațiile Micăi Ertegun din The Telegraph AICI.


Casa lui Constantin Brâncuși din Hobița (Fotocredit: Gazetino)

Anunțuri

24 de gânduri despre “Să refuzi sau nu 30 de milioane de dolari?

  1. Scrisoarea deschisă pe care o reproduceti nu are nicio legatura cu vreo Fundatie. Intreaga campanie de blocare a acelui act de terorism cultural a fost dusa de Ziarul de Investigatii GORJNEWS.

    Oricum, sunteti prima si singura sursa media care a sanctionat manipularea si dezinformarea publica pusa in scena de trustul lui Elan Schwartzenberg, in beneficiul fratilor sai evrei de peste Ocean si in detrimentul lui Brancusi.

    Din documentele semnate de Mica Ertegun cu autoritatile locale din Tg Jiu rezulta clar ca se angajase sa investeasca 1,2 milioane dolari intr-o cladire privata, aflata in proprietatea sa. Mai mult, cei 1,2 milioane dolari sunt doar o parte din banii colectati de Mica Ertegun in numele lui Brancusi si al orasului Targu Jiu, in baza imputernicirilor primite de la autoritatile locale.

    As aprecia daca ati face corectura necesara in textul dvs.

    Va multumesc.
    Narcis DAJU, http://www.gorjnews.ro

  2. Am inteles, s-a făcut. Poate redactarea mi-a creat confuzia, dar știți cumva care a fost poziția Fundației Culturale Constantin Brancusi?
    Fundația v-a susținut demersurile? Am gasit doar un nr de tel fix de la ei, așa că n-am putut lua legătura în weekend.

  3. Doamna Hurezean , totul incepe de la Radu Varia care a intrat in gratiile familiei Ertegun inca din anii 90 , adica : a propus acestora o sofisticata inginerie prin care el , Varia , si sotii Ertegun vor deveni ‘ proprietarii ‘ ansamblului de la Tg. Jiu , in sensul drepturilor de autor pt fotogtafii , eventuala taxa de intrare , etc . Masinatia a avut cu timpul mai multe variante oficiale pe care autoritatile romane nu le puteau intelege pt. ca inafara de cladire care ar fi fost ‘ americana ‘ , in arta sculpturii exista un set de puncte juridice complexe . Cine restaureaza , poate sa faca replici sculpturilor si sa vanda sau nu . Cheia povestii este aici : Radu Varia ajungea un administrator cu drepturi , prea multe chiar . Sotii Ertegun nu erau interesati de smecheriile lui Varia , dar au jucat prost : au vrut ca ansamblul Brancusi sa fie legat de numele lor . Din acest imbroglio nu a iesit nimica , sau mai bine zis poate o capatuire a lui Varia la Academia Romana unde face lobby ca sa fie acceptat …..

  4. Mulțumesc pentru informații, Dar vă întreb, nu a fost posibilă implicarea Fundației Brancusi astfel încît „negocierile” cu partea americană să țină lucrurile într-un echilibru contractual benefic pentru ambele părți? Adică, n-ar fi fost bine ca partea română preocupată de imaginea lui CB să gestioneze corect pb asfel încît investiția să fie în folosul complexului muzeal?

  5. Nu stiu acest lucru , nu cunosc statutul Fundatiei Brancusi , dar asa ar fi fost normal : o negociere inteligenta ! Dar cum se putea discuta cu un arhitect care nu voia sa schimbe amplasarea cladirii care jeneaza insasi reflexia ..gandul , spatiul memorial ( este un monument inchinat mortilor din ww1 ) . Aici trebuie facuta o ancheta serioasa .

  6. 1. Multumesc pentru rectificari.

    2. Exista foarte multe fundatii Brancusi.

    3. De la moartea scriitorului Nicolae Diaconu, in jurul caruia s-a coagulat opozitia anti – Radu Varia la Tg Jiu, Fundatia Constantin Brancusi nu mai exista decat teoretic.

    4. Administrativ, de Ansamblul Calea Eroilor se ocupa astazi un slugoi de-al lui Radu Varia, notat cu 3 (trei) la concursul pentru desemnarea directorului Centrului Municipal Constantin Brancusi de la Tg Jiu. E vorba de masonul Ovidiu Popescu, fost ziarist, singurul om de presa din Gorj care l-a sustinut consecvent pe Varia de-a lungul timpului. Cu 2 zile inaintea manipularii puse in scena de Realitatea TV, cu minciuna donatiei de 30 milioane euro refuzata de orasul Tg Jiu, Ovidiu Popescu a fost invitat la Money Chanel de „fratele” Emil Hurezeanu si scos drept un vrednic manager cultural. Probabil Hurezeanu nu stie ca in Poarta Sarutului ploua la propriu, ca Aleea Scaunelor si Masa Tacerii au fost spalate cu detartrant de infractorii de la Centrul Brancusi, ca de cate ori cad precipitatii Ansamblul Brancusi e nevizitabil din cauza namolului adus in 2003 din America pe milioane de euro si imprastiat intre Masa Tacerii si Poarta Sarutului. Acest Popescu n-a scos nicio vorba impotriva proiectelor americane. A fost pus director la Centrul Brancusi ca o garantie ca se alege praful de tot.

    5. In Tg Jiu nu exista societate civila si oameni liberi. De aceea, cu exceptia GORJNEWS si, sporadic, a ziarului Obiectiv Gorjean, pe nimeni nu intereseaza ce se intampla cu Brancusi.

    Narcis DAJU, http://www.gorjnews.ro

  7. Primul vinovat al amestecului lui R. Varia in opera lui Brancusi este Ion Iliescu . Ei se cunosteau de la Iasi din anii 60 . Iliescu i-a dat mana libera lui Varia in 1990 si nimeni nu a indraznit sa se interpuna . Singurul a fost Barbu Brezianu , dar fara putere politica , ca si azi , nu a putut sa-l elimine pe Varia .

    1. Multumesc pentru informații. Uitați ce cred că ar trebui făcut în acest moment și pentru demersurile acestea vă puteți baza și pe sprijinul meu:

      1. Trebuie cerut printr-un memoriu public Ministerului Culturii înființarea unui Centru-Muzeu Constantin Brâncuși la TG-Jiu într-un proiect integrat dedicat memoriei și promovării operei lui Brâncuși

      2. Ar trebui identificat imobilul potrivit, iar eu, din cîte știu, în partea nordică(?) a parcului este o clădire care a fost muzeu și unde acum e un colegiu. Ei bine, Colegiul poate fi mutat oriunde, i se poate face și o clădire nouă. Penru aceasta trebuie cerut sprijinul Ministerului Educației.

      3. Ar trebui formulat un apel la nivel național, penru a primi sprijinul societății civile și al lumii artistice din România pentru realizarea proiectului.

      4. Înainte de toate ar trebui reînviată fundația lui Nae Diaconu, pentru că demersurile de acest gen trebuie să se sprijine pe un fundament cultural serios, ca să poată fi luat în seamă. Dacă nu se poate, atunci oricine poate începe, chiar și Consiliul local sau cel județean. Va fi greu, dar un Complex Muzeal Constantin Brâncuși trebuie făcut. Eu am fost astă-vară și la Hobița, firește, și acolo trebuie făcut mai mult. Nu există nici muzeograf, darmite un punct de informare turistică.

      5. Dacă ar fi suficientă determinare, proiectul ar trebui lansat spre trei ministere: al Culturii, al Educației și al Turismului.Se pot accesa chiar fonduri europene. La Cluj se face un centru de informare turistică pentru care județul a primit 1,5 milioane de euro și nu au un Brâncuși aici. Proiectul de la Cluj poate fi folosit ca sursă de inspirație (pot și eu să dau o mână de ajutor, dacă este nevoie).

      Dar orice cladire ar fi făcută, nu trebuie pusă pe spațiul monumentului, ar crea un precedent periculos. Vă dați seama ce-ar însemna sa se creeze o competiție în promovarea lui CB și să se umple de gherete în jur?

      Este clar că lucrările lui CB de la TG-Jiu trebuie să intre între marile circuite ale turismului cultural mondial, așa cum sunt Sagrada Familia, Guggenheim, Pompidou etc.

      Fireste, e mult pînă acolo, dar nu imposibil. Din ce a dat Brâncuși la Tg_jiu se poate face asa ceva. De aceea a și pus astfel acolo operele lui, a fost un dar pe care să nu-l poată nimeni fura, să nu-l poată nimeni lua locului căruia i-a fost dat. Așa a întors el darul, pămîntului de unde și-a luat sufletul.

  8. DA Pentru asta trebuie un inceput . Si de ce nu , acest proiect sa devina o promisiune ferma in viitoarea campanie electorala , si facut un lobby puternic …………..

  9. Buna ziua

    Tin sa precizez ca a existat, in 1994-1996 o instituie culturala de grad I, adica ce depindea direct de Ministerul Culturii, si care se numea Complexul Cultural National Constantin Brancusi.
    Acesta avea ca scop conservarea, restaurarea si promovarea Ansamblului Sculptural Calea Eroilor de la Targu-Jiu, creat de Constantin Brancusi.
    Dupa moartea regretatului Marin Sorescu, prin interventii la nivel inalt, s-a desfiintat aceasta unitate, administrarea parcurilor ce cuprind operelor lui Brancusi revenind Primariei municipiului Targu-Jiu. De aici, a inceput dezastrul.

  10. Culmea, acel Complex infiintase si un punct de informare Brancusi, precum si o expozitie in fotografii, care se afla in cladirea din Parcul Central Targu-Jiu.
    Ale cui au fost interesele sa se desfiinteze aceasta unitate?
    In primul rand, ale lui Radu Varia, iar apoi, si „ma scuzati, nu pot sa-l numesc regretatul Nicolae Diaconu….

  11. Alina, multumesc pentru mesaje, îmi place că-ți pasă. Înțeleg că Brâncuși a fost și este în centrul unor interese. Dar cred că trebuie depășită acestă fază. Pe turism anul acesta se deschid cîteva linii de finanțare și asta este marea oportunitate: trebuie făcut un proiect pe fonduri europene, împreună cu Consiliul județean sau local și orice ong onest. Eu pot să vă furnizez un model de astfel de proiect, cum am mai spus, la Cluj s-au accesat 1,5 mil de euro pentru un centru de informare turistică.
    Te rog și pe tine și pe domnul PD sa-mi scrieți pe adresa de mail pentru a ține legătura. (rhurezean@yahoo.com)

  12. Buna ziua,

    va scriu ca targu-jian, care aude pentru prima data de ideea unui astfel de centru in jurul Coloanei Infinite.Va spun din start ca nu sunt de acord cu asa ceva.

    In primul rand, din pricina locatiei. In jurul Coloanei sunt numai locuinte, un liceu, fosta fabrica de confectia( actualmente SC CONFECTIA) si o unitate militara. Unde sa-l faci? Sa muti liceul este o aberatie.

    Avand in vedere ca la acel colegiu – infiintat IN 1925 – vin sute de copii in fiecare an, ca s-au investit milioane in modernizarea lui, inclusiv prin crearea unui teren de sport(inainte, orele de Ed Fizica se faceau in parc!) si multe altele, acum ce facem? Daramam tot, mutam o scoala de traditie in judet, ca sa ce? Sa cream un „iluzoriu” centru Brancusi? pentru cine? Ca sa mai aiba „intelectualii” un loc unde sa bea o cafea?

    Lumea NU vine acum sa viziteze ansamblul monumental, cand e gratis, de ce ar da bani sa intre intr-un asemenea centru?! Nu mai vorbesc de proiectul de mai sus, care arata infiorator: sticla si metal. Ce legatura au astea cu zona Hobita? Cu zona Coloanei, macar?

    In al doilea rand, NU sunt de acord cu afirmatia: „Este clar că lucrările lui CB de la Tg-Jiu trebuie să intre între marile circuite ale turismului cultural mondial, așa cum sunt Sagrada Familia, Guggenheim, Pompidou etc.” – de e CLAR? Intamplator, am fost la Sagrada Familia si NU vreau asa ceva si la Targu jiu!

    Circ si gunoaie, asta este acolo. Nu mai zic ca structural, orasul nu are cum sa sustina o astfel de activitate turistica. Ganditi-va numai la sosele: pe unde sa vina acei oameni? Unde sa parcheze? Va reamintesc ca Targu jiul este un oras mic, nu are o retea de transport in comun care sa absoarba o eventuala aglomeratie. Gunoaiele care se vor strange, cine le va colecta? Aglomeratia, zgomotul…cine le va suporta? Dumneavoastra?

    Si totul in numele „integrarii in circuitul turistic”. Ce circuit turistic poate exista la targu jiu cand toate monumentele sunt pe aceeasi linie, pe care o parcurgi pe jos, in 5 minute?

    Un centru de informare turistica este necesar, e-adevarat, dar nu stiu daca nu exista asa ceva, cred ca este in centrul orasului.

    Haideti sa protejam operele lui Brancusi si sa le lasam sa fie admirate, fara sa demolam licee, sa cream aglomeratie si mizerie, doar pentru „circuitul turistic mondial”. Oamenii pot sa vina si-acum sa viziteze, nu-i impiedica NIMIC.

    Cu respect, Mihai Barbu

    1. Domnule Barbu, îmi pare rău că nu ați înțeles, poate nu e vina dvs. Iar faptul că auziti pentru prima dată de așa ceva este ciudat, centre de informare turistică sînt în toată lumea, acum și în cele mai mici sate din România. Pînă și la Saschiz e unul, cum să nu fie la Tg-Jiu? În ce lume trăiți?

      Un centru de informare turistică și de promovare a artei în zona ansamblului este necesar. Peste tot în lume, așa se face. Nu iei bani la intrarea în centrul de informare ci în sălile de expoziție unde se creează evenimente. În centrul respectiv promovezi arta universală, dacă poți, arta românescă dacă vrei, dar promovezi arta pentru că asta era sensul darului lui Brâncuși. Nu iei bani la intrarea în centru, dar asta ține de informarea pe care trebuie să o facă cine demarează proiectul, ei trebuie să vă explice. Lucrurile astea nu le inventăm noi, s-au inventat cu succes în alte părți.
      Din Centrul respectiv vizitatorul ansamblului cumpără pliante în care i se prezintă biografia lui Brâncuși, albume, vederi, suveniruri, ceva cu care pleacă acasă, ca amintire, dvd-uri cu asamblul sculptural, cu documentare despre Brancusi.

      Vizitatorului i se dau date pe care n-are de unde să le ia acum, poate de la unitatea militară? I se dau informații inclusiv despre Hobița, că de aia e acolo și Brâncuși și Hobița, pentru ca tot omul să facă legătura. Apoi, să mergă să viziteze și acolo. Cum ce legătură are?!

      Înainte să considerati ceva aberant, faceți un efort să înțelegeți măcar sumar. Nu poți muta Coloana, dar poți muta liceul. Cum merg acum sute de copii acolo, tot așa vor merge „dincolo”, adică acolo unde s-ar muta. Nu duce Tg-Jiul lipsă e clădiri.

      Dar, ca să fim clari, era o sugestie, doar o discuție, nu fac eu proiecte pt dvs. proiectele trebuie să iasă din mintea și din mîinile celor care conștientizează nevoia lor. Dacă nu o fac, ei pierd!

      Cu intervenția dvs de aici, aveți grijă, nu faceți altceva decît să dați dreptate doamnei Ertegun, care spune lumii întregi că v-a oferit ajutorul și nu l-ați primit. Poate că orgoliul domniei sale a stricat înțelegerea, dar nici obtuzitatea nu e bună. În niciun caz.

      1. Stati putin ca vorbim despre doua lucruri diferite: eu vorbeam despre oportunitatea unui centru multifunctional( cel cu cafenele, sali de proiectie, etc) care s-ar intinde pe o suprafata mare si Dumneavoastra imi reprosati ca nu vreau un centru de informare. Despre ACEL centru vorbeam, nu de centre de informare…

        Dupa cum scrie si-n comentariu, un centru de informare exista: este fix in centrul orasului, chiar pe Calea Eroilor, care contine si monumentele. Mai mult, mai exista si-un centru de unde se pot cumpara tot felul de produse promotionale, chiar in parcul Mesei Tacerii.

        Informatiii despre toate monumentele lui Brancusi se gasesc deja. Important e sa ajungi acolo. Dar nu prea vine lumea…Si acum ne intoarcem la cealalta problema: „circuitul turistic”.

        Spuneti ca turistul sa mearga de la Targu Jiu la Hobita. In primul rand, cum ajungi la Targu jiu? Nu exista aeroport, iar cu trenul de la Bucuresti se fac 5(CINCI) ore. De la Craiova, cel mai apropiat aeroport se fac 2 ore. Asta vara, ca iarna e jale. Se pot face si 7-8 ore, atat pe tren cat si pe sosea.

        Deci dupa ce stai ore-n sir pe drum, apoi petreci, cu indulgenta, o ora la operele lui Brancusi(care se intind pe o distanta de 500 de metri). Bun. Hobita este 24 de km de targu jiu. Ca sa ajungi acolo, iti trebuie masina personala. Sau eventual, curse regulate de autobuz, autocar.

        Autobuzele…sunt sublime dar arata ca acum 30 de ani. In timp ce curse de autocar…nu face nimeni.

        Deci daca nu ai masina si timp berechet de pierdut, NU ai cum sa te imbarci intr-o vizita de tip circuit, la noi. Asta e realitatea cruda si de-aceea spuneam ca un astfel de centru NU rezolva absolut nimic la Targu Jiu.

        Sunt probleme mult prea mari, ce tin de logistica orasului, a zonei daca vreti, pentru a face ceva gen Barcelona.

        Iar ideea cu „sa se mute elevii” mi se pare desprinsa din perioada anilor 50. De ce sa se sacrifice oamenii pentru o cladire, un obiectiv abstract, care nu se stie exact ce le va aduce? Maine poimane, o sa vina cineva sa spuna taranilor sa plece din Hobita sau din satele din jur, ca sa nu se sperie turistii straini…

        Asta nu e obtuzitate, ci realism.

      2. Nu, nu vorbim despre lucruri diferite, doar le vedem diferit. Eu mă refeream la un centru Cultural nu la un chioșc cu vederi, un loc unde să poți crea evenimente culturale, expoziții de artă etc
        Cît privește turismul, pentru el trebuie ceva muncă. Și nu cu „rata” vin turiștii, ci cu propriile mașini, autocare specializate sau chiar cu avionul pînă unde pot.
        Știți cîți turiști a avut satul Viscri anul trecut? 42.000. Și nu au aeroport la Viscri, ci un drum desfundat, plin de gropi, pe care nici nu încap două mașini deodată. Dar cei de acolo au știut și au vrut să facă din satul lor un punct de atracție. Au găsit soluția. Nu l-au avut pe Brâncusi, dar au scos altceva de pe mînecă. Cu atît mai greu de înțeles să ai și să nu faci.
        Tg-Jiu ar trebui să fie în mod obligatoriu înscris în turismul cultural european, între Viena și Atena, între Roma și Troia ar trebui să apară și acet oraș. Dar trebuie să oferi ceva mai mult decît o plimbare intre Coloană și Masa Tăcerii.

  13. Conspiraţie împotriva lui Brâncuşi

    De câtva timp încoace, acţiunile de aşa-zisă promovare a sculptorului Constantin Brâncuşi au luat o nouă turnură. Anul acesta, în luna martie, se împlinesc 55 de ani de la moartea sa, un moment de comemorare şi, de ce nu (?!) o îndreptare a tuturor nedreptăţilor la care a fost supusă opera sa, în România comunistă şi “postrevoluţionară”.

    Cu mulţi ani în urmă, aflam de la Petru Popescu Gogan, fost secretar al Academiei Române, cum au stat lucrurile în 1951, când Brâncuşi a trimis scrisoarea de intenţie de a dona statului român şi atelierul de la Paris, precum şi operele existente în el. Tot Gogan povestea despre celebra şedinţă de la Academie, în care Mihail Sadoveanu şi George Călinescu refuzau donaţia sculptorului “decadent”. La Târgu Jiu, se încerca demolarea Coloanei Infinite cu tractorul. Lolescu, cel care a tras de Coloana, încercând să o pună la pământ, trăieşte şi astăzi, povestind cu nonşalanţă, chiar amuzat, unor reporteri absolut aerieni din Gorj, cum voia el să vândă Coloana la fier vechi, ca împreună cu tovarăşele utemiste să organizeze un bal.

    Dacă la Târgu Jiu, Primăria îi dă mână liberă lui Popescu să-l sărbătorească pe Brâncuşi printr-un spectacol de muzică şi poezie – cu prestaţia a şapte balerini ai teatrului din Sibiu, patru japonezi, un american şi doi români, precum şi a grupului Fonetic Quintet – anul acesta, în 16 februarie, amintirea celor 136 de ani de la naşterea sculptorului a trecut aproape neobservată la Academia Română. Un anunţ laconic pe internet vorbea despre o manifestare în care aveau să se spună lucruri inedite despre Brâncuşi, în scopul reevaluării atitudinii prestigioasei instituţii faţă de sculptor. Cei extrem de puţini participanţi la manifestare, amfiteatrul “Ion Heliade Rădulescu” în care s-a desfăşurat acţiunea, academicianul Răzvan Teodorescu a vorbit despre şedinţa din 1951, menţionând că nu mai există niciun document care să ateste acele fapte. Cum au dispărut şi de ce, nu a reuşit să explice. Şi nici despre acţiunile Academiei de reconstituire a acelui moment sau despre intenţia de a-l repune pe Brâncuşi în locul pe care îl merită!

    Academicianul Răzvan Teodorescu, Radu Varia şi elogiul clonelor

    Ceea ce nu uită Răzvan Teodorescu este prietenia care îl leagă de Radu Varia. În virtutea acesteia, nu a precupeţit nici efortul şi nici momentul pentru a sublinia prezenţa lui Radu Varia, elogiind activitatea acestuia, în cele şapte cele mai scumpe ediţii ale albumului său despre Brâncuşi, dar şi în cadrul fundaţiilor sale. Mai mult, aşa cum mărturisea jurnalistul Horia Muntenuş, prezent la Academie cu filmul său despre Brâncuşi, Răzvan Teodorescu l-a contactat cu câteva zile înainte pentru a se asigura că în film nu se pomeneşte nimic ofensator despre prietenul său, Radu Varia.

    Se cuvine să amintim şi faptul că Răzvan Teodorescu a ignorat momentul inaugurării Coloanei restaurate de la Târgu Jiu, dar a salutat cu prezenţa sa turnarea clonelor modulelor, după schiţele originale descoperite întâmplător în arhive, în Atelierele de la Petroşani, la invitaţia amicului Serafinceanu, în 2001. Făcând, la vremea aceea, elogiul clonelor, Răzvan Teodorescu declara că ar fi bine ca în toată lumea să fie câte o copie a Coloanei. În acest caz, de ce ar mai veni turişti străini la Târgu Jiu să vadă monumentul?! Interpelat acum despre intenţia patronului de la Petroşani de a demola Atelierele în care în 1937-1938 s-au turnat modulele Coloanei, dar şi despre aceea de a vinde schiţele originale, Răzvan Teodorescu a declarat că nu a auzit, dar că ar fi bine să se “găsească un Meccena care să le cumpere spre a le dona Academiei”… Poate să li se piardă urma?!

    Dacă în evenimentul de la Academie ar fi existat măcar intenţia de reconsiderare a atitudinii faţă de sculptor, ar fi fost de dorit să se înceapă prin a spune adevărul despre toate acţiunile nefaste asupra operelor, fie cu bună ştiinţă, fie din prostie. Ori, simpla prezenţă a lui Radu Varia în primul rând din amfiteatrul Academiei este încă o palmă la adresa lui Brâncuşi, pe lângă decoraţiile primite de estetul autointitulat “brâncuşiolog”, de la diverşi şefi de state, în numele aportului său la patrimoniul naţional şi mondial. Dacă se susţine cu consecvenţă minciuna privind intenţiile care s-au dovedit distructive asupra Coloanei Infinite în numele aşa-numitei restaurări, dacă se maschează adevărul cu bună ştiinţă, cine îl mai apără, la noi, pe Brâncuşi?!

    La manifestările de la Academie, care semănau mai degrabă cu o şezătoare, scriitorul Laurian Stănchescu… a mai bătut apa în piuă despre stră-stră-strănepoţii lui Brâncuşi, arătând publicului auditor nişte poze cu doi copii, ale căror nume şi merite(?!) nu le-am aflat…

    În public, am remarcat prezenţa Soranei Georgescu Gorjan, fiica inginerului, şef de lucrare la Coloană. Când vine vorba despre Ştefan Georgescu Gorjan, inginerul-specialist în structuri, este firesc să i se evidenţieze meritul de a fi ţinut legătura cu Brâncuşi şi de a fi supravegheat mersul lucrărilor monumentalei opere. Dar nu trebuie pierdute din vedere numele celorlalţi implicaţi în această realizare… inginerul Nicolae Hasnaş, cel care a făcut calculele de rezistenţă, esenţiale pentru o asemenea lucrare, ori maistrul-şef Ion Romoşan, responsabil de execuţia stâlpului central sau maistrul tâmplar Carol Flisec, care a sculptat în lemn modulul de bază.

    Absenţa sculptorului, dar şi a inginerului Gorjan de la inaugurarea Coloanei, în 1938, precum şi încetarea oricărei comunicări dintre cei doi, au ridicat o serie întreagă de întrebări, la care răspunsurile au fost de cele mai multe ori ambigue.

    Adevăruri ascunse. Georgescu-Gorjan legionar?

    Ani în urmă, Sorana Georgescu Gorjan vorbea despre o intenţie masonică în a-l distruge pe Brâncuşi, din cauze mai puţin cunoscute… Astăzi, doamna neagă aceste afirmaţii. Ştiută fiind insistenţa cu care unii membri ai unei organizaţii de masoni autointitulaţi au vrut să-l instaleze pe Ovidiu Popescu în fruntea Centrului Brâncuşi, nu este exclus ca sub atenţia excesivă de care se bucură în ultima vreme, Sorana Georgescu Gorjan să fi bătut palma cu aceştia, pentru a se trece sub tăcere activitatea legionară a tatălui său. În august trecut, în presa din Valea Jiului apărea un articol tocmai despre acest aspect. Sub titlul: “Adevăruri ascunse din spatele Coloanei fără de sfârşit – Constructorul capodoperei brâncuşiene, Ştefan Georgescu-Gorjan a fost unul dintre capii legionari din Valea Jiului

    Cine a fost cu adevărat ing. Ştefan Georgescu-Gorjan?”

    Din care cităm: “Scriitorul Ioan Velica, preşedintele Ligii Scriitorilor din România, filiala judeţului Hunedoara îi face o biografie inginerului Ştefan Georgescu-Gorjan în volumul “Pagini din istoria evreilor din Valea Jiului”, apărut în anul 2006 la editura Edyro Press.

    “Surprinzător pentru mine a fost faptul să redescopăr o altă faţă a ing. Ştefan Georgescu-Gorjan, adevăratul constructor al “Coloanei fără sfârşit” a marelui sculptor român Constantin Brâncuşi, aceea de “legionar” cu recomandarea către evreii din Valea Jiului de “a nu fi uitat niciodată”. Atunci mi se pare corect să vedem cine a fost Ştefan Georgescu Gorjan. În perioada 1949-1953 a fost condamnat pentru activitatea legionară şi a executat pedeapsa la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Dintr-o discuţie pe care am avut-o cu prietenul meu, aviatorul Cornel Morariu am aflat că într-adevăr Ştefan Georgescu Gorjan a fost acuzat că ar fi fost legionar, dar mi-a argumentat că niciodată nu l-a interesat etnia, ci meseria. (…) Sediile legionarilor din Petroşani erau “Atelierele Centrale” şi în spatele gării”, arată Ioan Velica.”… “Coloana Infinită nu a fost niciodată plătită…”

    Încă o dată, se pune întrebarea: de ce se ascund aceste lucruri?!

    La Paris, Doina Lemny minte că Brâncuşi a refuzat să revină în România

    Pe site-ul Centrului Brâncuşi se publică doar articole laudative la adresa activităţii proprii, dar şi a unor oameni care nu îşi recunosc propriile probleme. Făcând lumină asupra unor aspecte, spunând adevărul, aşa cum este el, despre cei care au durat Coloana, dar şi despre ororile care s-au petrecut de-a lungul timpului asupra operelor de la Târgu Jiu, doar aşa se poate da o şansa în recunoaşterea lor în patrimoniul mondial. După simulacrul de festivitate de la Academie, la împlinirea a 136 de ani de la naşterea lui Brâncuşi, Popescu sugera că „ar fi cazul să nu mai pomenim atâta despre problemele din timpul restaurării „Varia” şi nici despre proasta întreţinere a monumentelor, dacă vrem să avem ceva şanse pentru locul în patrimoniul mondial”. Dar Popescu nu a văzut zăpada de un metru de pe Poarta Sărutului, în condiţiile în care trebuia ferită de infiltraţiile de sub placa ce o acoperă. A trebuit să-l sune Sorin Călugăriţa pe primar, ca să pună mâna cineva să dea zăpada jos. Până una alta, cere 6500 euro pentru „promovarea” lui Brâncuşi… la Paris!

    Numai că acolo, la Paris, se susţine că Brâncuşi nu voia să audă să se întoarcă în România… În urmă cu cinci ani, când o altă delegaţie a fost pentru comemorarea a 50 de ani de la moartea sculptorului, la atelierul din Centre Pompidou, Doina Lemny încerca să-l convingă pe jurnalistul Sorin Călugăriţa de refuzul lui Brâncuşi de a reveni în ţară. S-au şi certat pe tema asta. Aşa este promovat sculptorul la Paris… Dacă gorjenilor le-a zis aşa ceva, turiştilor ce vizitează atelierul, cu siguranţă, le spune acelaşi lucru! Sau mai rău! Cum o crede Popescu că îl promovează pe Brâncuşi, când el se duce la Paris ca să-l premieze pe directorul Centrului Pompidou?! Ca să ce?! Cum crede că acesta îi va face lobby pentru proiectul de includerea operelor de la Târgu Jiu în patrimoniul UNESCO ?!

    Dar despre costurile la care se ridică proiectul, în toată amploarea sa, nu face nicăieri referire.

    Efortul financiar de 100000 de euro, despre care vorbeşte arh. Sergiu Nistor, preşedintele ICOMOS, pentru acest scop nu este mic, dar dacă s-ar solda cu un loc în patrimoniul mondial, merită făcut! Nu este foarte clar dacă este vorba numai despre dosar, evaluări, evaluatori, specialişti, deplasări…. Sau şi despre eventuale intervenţii de corectare a prostiilor care s-au făcut în ultimii ani în intenţia de a „întreţine” operele şi de a modifica grosolan ambientul. A crede că problema se poate rezolva, cum spunea directorul Centrului Brâncuşi, Ovidiu Popescu, oferindu-i directorului Centrului Pompidou un premiu onorific, doar ca să-l sensibilizeze „şi să ne susţină la UNESCO”, este hilară şi frizează ridicolul. Până când crede directorul Centrului că vor mai merge astfel de acţiuni sau minciunile, este greu de spus. Orice adevăr ascuns, la un moment dat, iese la iveală. În contextul acestui mai vechi deziderat de a include Ansamblul în patrimoniul mondial, toată lumea vorbeşte despre şanse, dar nimeni nu dă nicio certitudine… Un nou refuz de includere a monumentelor de la Târgu Jiu în patrimoniul mondial ar fi un nou afront la adresa lui Brâncuşi şi nu numai, de care se vor face vinovaţi aceia în grija cărora au fost lăsate operele…. Iar afrontul de care vorbeam este cu atât mai mare cu cât peste câţiva ani se vor împlini o sută de ani de la primul război mondial în care au pierit şi eroii de la Jiu şi la finele căruia s-a înfăptuit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

    Mica Ertegun minte cu neruşinare

    Ar mai fi de consemnat “valurile” pe care le face în media centrală Mica Banu Ertegun, încercând să denigreze un oraş întreg şi împroşcând administraţia locală “că i-ar fi refuzat oferta de a construi un Centru de informare Brâncuşi, cu spaţii de expoziţie, conferinţe şi relaxare, cu terase şi cafenele, unde turiştii străini să poată bea o cola, investiţie de un milion şi jumătate de dolari, donaţie către Târgu Jiu, ca şi alte multe milioane pentru restaurarea unei statui (?!)”.

    Scandalul a făcut înconjurul lumii, punând la zid Târgul de pe Jiu. Ori primarului i se ascunde dimensiunea acestei lovituri, ori acesta îl ignoră, cu bună ştiinţă. Ce motiv mai puternic decât atât îi mai trebuie lui Cârciumaru ca să-i demită pe Popescu şi toţi incompetenţii de la Centrul Brâncuşi?! Aşa ceva nu poate fi trecut cu vederea!!!

    Minciuna Micăi Ertegun este nu numai gogonată, dar aduce grave prejudicii de imagine municipiului Târgu Jiu, presei de aici şi, nu în ultimul rând, cetăţenilor. Că a achiziţionat un teren de 5000 mp, este adevărat! Că a intenţionat să ridice o clădire după proiectul arh. Mihai Radu, s-a mai consemnat şi cu alte ocazii… Ce uită doamna Ertegun este tocmai acel “Memorandum” al cărui text este de-a dreptul absurd. Spune că s-a simţit tratată de presa locală ca o hoaţă?! Este de neînţeles această atitudine a respectivei doamne, atâta vreme cât presa locală nu a făcut altceva decât să comenteze textul Memorandumului… Există acolo cereri care obligă Consiliul Local să încalce legea. Cum să dai Centrului statut de monument istoric, cum să fie inclus în Ansamblu?! Şi de ce este numit Ansamblul Coloana Infinitului?! De ce se delimitează Coloana?! Doar este vorba de Ansamblul Calea Eroilor. Apoi se mai făcea vorbire de obligaţia Consiliului să aprobe managementul şi întreţinerea continuă, să pună la dispoziţie pe propria cheltuială servicii electrice adecvate, apă, canalizare, căi de acces către clădire pentru funcţionarea Centrului de interpretare şi vizitare Brâncuşi. Fără să mai vorbim de plăcile de ”recunoaştere eternă lui Ahmed şi Ioana Banu Ertegun” puse peste tot. Şi aceeaşi menţionare pe toate pliantele !…. Şi pentru toate astea, dar şi pentru alte pretenţii pe care nu mai are rost să le enumerăm, filantroapa cucoană îşi stabilea “donaţia” la un milion de dolari, şi “nu mai mult”. Nicidecum treizeci de milioane dolari! Iar toată această propunere s-a făcut în numele Fundaţiilor “Infinity”. Astfel că, declaraţia potrivit căreia intenţiona să doneze oraşului treizeci de milioane dolari în emisiuni în prime time sau în ziarele centrale şi ar fi fost refuzată de Primăria Târgu Jiu, este o minciună ordinară, iar banii provin din donaţii. Nici măcar scuzele nu pot şterge acest afront!

    Scandalul presupusei donaţii de 30 milioane de $ suceşte minţile consilierilor locali

    Consilierii locali, în primă fază, au votat “in corpore” ca primarul să semneze Memorandumul, fără să citească sau să aibă habar ce votează. Dar cine să înţeleagă ceva dacă nu e nimeni de specialitate printre ei, care să le explice despre obligaţiile la care subjugau Primăria, pe banii publici?! Textul în cauză ar fi trebuit supus unei dezbateri publice, fapt care nu s-a întâmplat. Abia, în momentul în care presa a prins de veste, s-a dat publicităţii textul cu pricina. Primarul s-a speriat de consecinţe, a cerut Fundaţiilor “Infinity” să aducă unele modificări Memorandumului, lucru ce nu s-a acceptat şi în cele din urmă, Mica Ertegun şi-a retras “ambasadele”, simţindu-se “tratată ca o hoaţă de către presă”. Din păcate, unii consilieri habar n-au de nimic. Finul primarului Cârciumaru, Adi Tudor se întreabă şi astăzi… “de ce n-am semnat, să luăm banii?!… uite ce de bani am pierdut!…” E clar că nici până acum nu a înţeles o iotă din solicitările din text! De la o adunătură care nu cunoaşte alt Dumnezeu decât propriile afaceri, e greu să ceri să priceapă ce e cu Brâncuşi şi cu moştenirea pe care a lăsat-o oraşului! Mai mult respect faţă de Brâncuşi are, probabil, portarul Primăriei decât cei plătiţi pentru asta…

    Dacă, într-adevăr, ar fi vrut să facă o donaţie către Târgu Jiu, doamna în cauză ar fi putut să ridice o şcoală sau un spital, însă în acest caz, nu ar fi reuşit să-şi lege numele de Brâncuşi… Gesturile mari şi nobile se fac fără tam-tam este un lucru pe care ar fi trebuit să-l ştie Mica Ertegun. Cel puţin din educaţie!

    În privinţa circumstanţelor “donaţiei” filantroapei, ce a mai făcut astfel de gesturi care s-au dovedit, cel puţin, păguboase, în numele dorinţei “de a face un bine Ansamblului monumental” ciudată este tăcerea edilului şi a directorului Popescu. În mod normal, Primăria Târgu Jiu trebuia să emită un comunicat către aceleaşi posturi TV şi ziare spre difuzare, în virtutea dreptului la replică. În condiţiile în care a fost terfelit un întreg oraş, primul care ar fi trebuit să îl atenţioneze pe primarul Florin Cârciumaru de gravitatea acestei situaţii ar fi trebuit să fie Ovidiu Popescu, care mai spune că este jurnalist şi, înainte de a fi directorul Centrului “Brâncuşi”, a condus un post de radio. Dar nici Popescu, nici purtătorul lui de cuvânt, Doru Strâmbulescu, nici purtătorul de cuvânt al Primăriei, Ramona Evulescu, nu au ieşit în media cu un drept la replică pe măsura insultei acestei aşa-zis aristocrate. Guvernul României are un purtător de cuvânt. Primăria are doi, dar nu ştiu unul de altul… Şi nici pe site-ul Centrului Brâncuşi nu apare vreun comunicat! Ori totul era cât se poate de clar şi simpla expunere a acelui Memorandum ar fi pus lucrurile la punct.

    Lanţul slăbiciunilor, în versiune americană

    În această conjunctură, primarul Cârciumaru se face vinovat de faptul că, sub presiunea aşa-zişi masoni dintr-o obscură Lojă, nici măcar recunoscută, l-a angajat pe Popescu. Cu această lipsă de reacţie, de parcă i-ar fi subordonat, Cârciumaru riscă să rămână la fel de celebru ca Lolescu, cel care a tras cu tractorul de Coloană. Care este complicitatea primarului în această complicată încurcătură de iţe?! Pentru că aici, se leagă câteva nume… Varia, Mihai Radu, Mica Ertegun, World Monuments Fund, Ovidiu Popescu…

    Pe scurt, în anii ’90, World Monuments Fund, în al cărei board era şi Mica Ertegun, include Coloana Infinită pe lista monumentelor care “stau să cadă”. Radu Varia vine la Târgu Jiu cu proiectul de restaurare prin demontare şi înlocuire a stâlpului original, cu unul de inox, comandat în Suedia, idee îmbrăţişată şi susţinută, chiar şi financiar, de World Monuments Fund, care i-a donat 100000 de $, deşi distrugea autenticitatea operei. (Despre donaţiile, deloc puţine, pe care le-au primi fundaţiile lui Varia nu vorbeşte nimeni!) Arh. Mihai Radu este supervizor al lucrărilor de restaurare din partea WMF şi în relaţii de amiciţie cu Radu Varia. Acesta, se afla în acelaşi fel de relaţii şi cu Ovidiu Popescu, responsabil de promovarea proiectului de demolare a Coloanei, la radio. Mai târziu, Popescu avea să-i dea o mână de ajutor lui Florin Codre la haiducia de peste noapte, petrecută la adevărata casă în care s-a născut Brâncuşi. Practic acolo a fost vorba de tentativă de a fura ce mai rămăsese din casa natală a sculptorului.

    Donaţia… care subordonează opera

    Revenind la restaurarea Coloanei, după raportul Crocci, al experţilor UNESCO, în care se arăta limpede că restaurarea nu trebuia făcuta prin demontare, WMF, cel puţin aparent, îi întoarce spatele lui Varia. Acesta, în loc să suporte rigorile legii pentru pagubele aduse monumentului brâncuşian, prin legăturile sale politice şi nu numai, primeşte decoraţie după decoraţie pentru aportul său la patrimoniul naţional şi internaţional, este, cum am văzut, elogiat la Academia Română, unde se ascunde pe la colţuri ca să discute cu Ovidiu Popescu, ajuns acum directorul Centrului Brâncuşi…

    Încă din 1996, arh. Mihai Radu şi Mica Ertegun, fie prin intermediul World Monuments Fund, fie prin alte fundaţii, au avut de-a face cu monumentele brâncuşiene despre care nici măcar nu ştiu sau nu vor să ştie că formează Ansamblul Calea Eroilor, delimitând în felul acesta Coloana fără Sfârşit – pe care o şi numeşte statuia(?!). Ar fi interesant de dezbătut public întregul proiect, aşa cum l-a conceput Mihai Radu, pe 5 ani, pe 15 ani şi pe 30 de ani şi despre care se spunea că ar fi urmat să excludă biserica de pe Axa Eroilor. Proiect, pe care îl cunoaşte, cu siguranţă, partenera sa…

    Ar mai trebui să amintim aici de o altă donaţie din partea aceloraşi „persoane binevoitoare” care a dat atâtea bătăi de cap – pavimentul din parcuri, recomandat de firma Olin Partnership, care la rândul ei, ca într-un nou lanţ al slăbiciunilor în versiune americană, a fost recomandată de WMF.

    Arhitectul Iulian Cămui a specificat în repetate rânduri că : “Târgu Jiu nu are nevoie de interpretarea lui Brâncuşi, ci de protejarea monumentelor de diverse experimente, precum aşa-zisa donaţie – pavimentul. De fapt, a fost o “donaţie” de impunere a unui material care a subordonat opera, obligând la tot felul de compromisuri – treptele de la Masa Tăcerii. Spulberat de vânt şi spălat de ploi, pavimentul nici măcar nu mai există.”

    Asasinii operelor lui Brâncuşi, plătiţi din bani publici

    La Centrul Brâncuşi, nu e angajat niciun specialist în artă sau restaurare. Numai piloşi şi nişte ziarişti, mai mult de fiţe, decât cu palmares… Acesta este motivul pentru care monumentele brâncuşiene suferă cele mai barbare tratamente. Mai mult, de câtva timp, a revenit Sorin Lory Buliga, nimeni altul, decât fostul director declarat ca incompetent, care a manageriat cele mai grave intervenţii asupra monumentelor din piatră. Cum este posibil?! Chiar nu şi-a pus nimeni problema asta?! Principala vină o poartă primarul Florin Cârciumaru! Angajările nu se fac, totuşi, fără ştirea lui… Iar consilierii locali sunt, oricum, nişte habarnişti. În atare stare de lucruri, Ovidiu Popescu face cam ce-l taie capul, deşi ar trebui să aibă în atenţie starea monumentelor şi nu activităţile de cămin cultural sau excursiile de promovare la Paris. Asta, dacă vrea ca Ansamblul monumental să intre în patrimoniul UNESCO! Ori întreţinerea monumentelor este deplorabilă, iar gafele lucrătorilor din subordine frizează penalul. Spălarea operelor din piatră cu detartrant şi scrijelirea Coloanei întrece orice închipuire, în condiţiile în care se cheltuie cu nemiluita pentru monitorizare, întreţinere şi pază. Toate aceste fapte întâmplate operelor monumentale sunt de domeniul penalului.

    În caietele de sarcini scrie despre o spălare a pietrei cu apă, folosindu-se perii moi, ca să nu se distrugă crusta, şi despre o biocidare prin pulverizare a întregii suprafeţe cu un agent cationic denumit QR 15 sau 16. Ori, subalternii necalificaţi ai lui Viezure au fost văzuţi spălând cu râvnă scaunele şi celelalte monumente din piatră, cu peria de sârmă… Cum faptele sunt de notorietate, este exclus ca primarul Cârciumaru să nu ştie ce s-a întâmplat, când Buliga păstorea activitatea de la Centrul Brâncuşi. Se observă că de ceva vreme toate componentele de piatră, mai puţin partea de sus a Porţii Sărutului au albit, ceea ce nu ar fi trebuit să se întâmple. Din mărturiile unora, am aflat că atunci, în loc de agentul cationic QR 15 sau 16, s-a folosit o soluţie pe bază de detartrant pentru pardoseli. Albirea a fost sesizată şi de reprezentanţii comisiei de la Bucureşti care a venit pentru partea de plumb de la Poarta Sărutului. Agresiunea asupra monumentelor se poate proba prin analize de laborator şi mărturii. Asasinii operelor lui Brâncuşi sunt plătiţi din bani publici. Şi pentru tot ceea ce se întâmplă, trebuie să răspundă cineva!

    Publicaţia „Obiectiv” sesizează public organele de cercetare penală şi va înainta plângeri penale împotriva tuturor acelora care sunt responsabili de batjocorirea operelor Ansamblului Calea Eroilor.

    Comandă politică?! Sau…. ce altceva?!

    Revenind la includerea Coloanei pe lista celor 100 de monumente aflate în pericol de către WMF, aceasta nu a făcut decât să ridice cota acţiunilor lui, aducând în acelaşi timp, un afront geniului artistic al lui Brâncuşi, precum şi punerii în operă de către echipa tehnică de la Petroşani. Iar în condiţiile în care restaurarea nu ar fi fost o comandă politică, nu am fi avut parte de o asemenea cavalcadă de vântură-lume… Şi dacă tot vorbim de implicarea politicii în toată această “afacere” este normal să ne întrebăm ce rol a jucat Mircea Geoană în convingerea, în prima fază, a autorităţilor locale pentru acceptarea parteneriatului cu Fundaţia Infinitului, de vreme ce soţia sa Mihaela este membru fondator al acesteia… pentru ca mai târziu, să se renunţe la acest simulacru de parteneriat!

    Cam aceleaşi personaje despre care am făcut vorbire se vor reuni la Paris, în 19 martie. Dar primarul nu vede! Să fie copleşit de relaţia cu aşa-zişii masoni!? Pentru că ori e orb, ori nu pricepe jocurile, ori e complice!

    Şi atunci, cine îl apară pe Brâncuşi de tâlhari?

    Andra DUMITRESCU, Obiectiv nr 529 14-20 martie

  14. Pentru ca lucrurile sa fie clare in ceea ce priveste Centrul de Interpretare si Vizitare de la Targu Jiu, va trimit cateva articole pe care le-am scris de-a lungul timpului. Cred ca este important ca lumea sa cunoasca ce se intampla cu Ansamblul monumental. Din pacate, in presa centrala nu se face vorbire despre asta….

    Centrul Brâncuşi, între a fi şi a nu fi
    La sfârşitul acestei săptămâni se desfăşoară la Târgu-Jiu, Brâncuşiana 2011. Poate că ar fi fost benefic pentru oraş să se pună în discuţie şi proiectul ce priveşte noul Centru Brâncuşi. Până acum nu s-a dezbătut nicăieri propunerea fundaţiilor Infinity şi WMF. Reluăm pe scurt evoluţia acesteia.
    Septembrie 2010. Edilul Florin Cârciumaru este mandatat de Consiliul Local să semneze Memorandumul cu Fundaţiile Infinity din SUA şi varianta română – Infinitului, reprezentate de Ioana Banu Ertegun, precum şi World Monuments Fund, pentru construirea unui Centru de Vizitare şi Interpretare Brâncuşi. Cum amintirea demolării Coloanei fără Sfârşit întru restaurare, de către alte fundaţii americane, constituite în familie şi pe bani puţini, este încă vie, iar spectrul estetului Radu Varia încă mai bântuie pe la Târgu-Jiu, firesc, presa a semnalat unele probleme privind redactarea actului amintit.
    Ideea construirii unui centru de informare în apropierea Coloanei nu este una rea, atâta vreme cât pretenţiile donatorilor nu ascund şi acţiuni oculte. Terenul a fost achiziţionat de Ioana Banu Ertegun încă din 2005. Este ştiut faptul că arhitectul Mihai Radu visează de prin anul 2000 la un plan de amenajare a Căii Eroilor după un proiect ce urma să se întindă, în trei etape, pe o perioada de 5, 15 şi 30 de ani. De asemenea, este de notorietate apropierea sa de World Monuments Fund, care, nu trebuie pierdut din vedere, a inclus Coloana fără Sfârşit pe lista monumentelor aflate în pericol, legitimând astfel, urgenţa restaurării, ceea ce în final a îndatorat statul roman faţă de Banca Mondială. Aceleaşi fundaţii i se datorează şi pavimentul din parcuri – donaţie şi acela, care, în cele din urmă s-a dovedit un fiasco, fiind spulberat de vânt şi spălat de ploi. Dar până la acţiunea benefică a capriciilor vremii, s-a intervenit asupra căii sacre cu treptele de la Masa Tăcerii… Din aceste motive rezidă şi reticenţa publicului gorjean.
    Cel puţin ciudat este faptul că membrii Consiliului Cultural Consultativ nu au văzut niciuna dintre variantele Memorandumului. Textul nu a fost supus dezbaterii nici a Consiliului, nici publicului. A trecut tacit prin Consiliul Local, unde, faptul este de notorietate, nu există niciun om de cultură.
    Februarie 2011. În urma intervenţiilor ziaristului Sorin Călugăriţa în cadrul Consiliului Cultural Consultativ, o nouă variantă de text, din care au fost eliminate câteva dintre pretenţiile emise în textul iniţial, potrivit declaraţiilor Corinei Suţă, şef Birou Programe Politici Comunitare din cadrul Municipiului Târgu-Jiu – respectiv renunţarea la denumirea de Centru de Interpretare, precum şi la placa prin care să se recunoască meritele WMF la restaurarea Coloanei – pleacă spre cei care vor, sau aşa susţin, să doneze acest Centru Municipiului Târgu-Jiu.
    Ce urmează? Probabil, Consiliul Local se va mai întâlni o dată să retragă mandatul primarului pentru semnarea primului text şi să-i acorde un nou mandat pentru cel agreat de toate părţile. Asta, ca să intre în legalitate… bineînţeles, pe bani publici.
    Din momentul în care Memorandumul va fi semnat de părţile în cauza, WMF se obligă să finanţeze cu 250000 $: comision pentru arhitect Mihai Radu pentru a finaliza, în trei luni toate planurile, bugetele, documentele necesare şi obţinerea aprobărilor necesare (în momentul de faţă s-a eliberat un certificat de urbanism de principiu de către Primărie), în aceeaşi sumă fiind inclus şi comisionul pentru supravegherea înfiinţării de către un consultant independent a unei expoziţii în Centrul de Vizitare în legătură cu construcţia şi restaurarea Ansamblului Coloana (?) Infinitului (nu se specifică nicăieri cine va fi acest consultant. Deşi reprezentantul Primăriei susţine că în corespondenţa purtată cu WMF este exclus numele lui Radu Varia, este ştiut faptul că acesta a realizat o astfel de expoziţie de fotografie din timpul restaurării Coloanei).
    Bugetul alocat construcţiei Centrului, conform Memorandumului este, nu mai mult, de 1200000$. Ori nu se specifică nicăieri dacă în această sumă se înscrie şi valoarea de achiziţie a terenului. La suprafaţa totală construită de 1430 m2 (pe trei nivele – subsol, parter şi terasă) costurile s-ar duce la cca 800$/m2. Dar dacă se iau în calcul finisajele, dotările specifice sălilor de conferinţă, climatizări, etc… doar WC-ul public de vizavi de Coloana a costat peste un miliard de lei. În situaţia în care se depăşeşte suma de 1200000$, nu se specifică ce se va întâmpla – se mai construieşte clădirea cu destinaţia în discuţie?
    În acelaşi Memorandum, printre obligaţiile Consiliului Local se înscriu: adoptarea formală a Centrului ca parte a ansamblului istoric sau tratarea ca şi când s-ar bucura de un regim istoric (?), să pună la dispoziţie pe propria cheltuială servicii electrice, apă, canal, căi de acces, paza. O altă obligaţie este ca în trei luni de la concluzionarea Memorandumului să realizeze un plan pentru organizarea şi susţinerea expoziţiei permanente şi a programului de evenimente.
    Proprietarul terenului este Ioana Banu Ertegun, urmând să devină şi proprietarul clădirii, iar în Memorandum este menţionat că aceasta îşi va exercita în viitor opţiunea de a dona sau transfera Centrul către Consiliul Local Târgu-Jiu. Pur şi simplu dacă nu vrea, nu-l mai donează. În schimb Consiliul Local se angajează să recunoască etern meritele ctitorilor şi, probabil, tot etern, să plătească toate cheltuielile de întreţinere a clădirii şi pentru utilităţi. Practic, putem vorbi de o trădare a interesului cetăţenilor. Pe ce preţ? În situaţia în care proprietara renunţă să doneze clădirea din varii motive, fie că ceva nu-i convine, fie că se ridică prea mult costurile şi îi schimbă destinaţia sau se întâmplă vreun accident, va mai avea oraşul acel Centru Brâncuşi de care se vorbeşte? Sau va avea, pur şi simplu, o clădire pe un loc, până acum, viran, ceea ce nu strică.
    Rămâne totuşi întrebarea – de ce se angajează Consiliul Local în demersul de mai sus dacă nu există certitudinea că această construcţie ce urmează a se ridica în vecinătatea Coloanei va fi donată oraşului? Va fi sau nu va fi un Centru Brâncuşi? Ori va fi un centru de comandă unde la butoane vor sta acoliţii lui Varia şi alţi aventurieri, care vor să îşi lege numele de cel al marelui sculptor, întinându-l. Asta dacă nu cumva interesele sunt mult mai mari şi mai periculoase.

    Andra DUMITRESCU
    Bucureşti, 17.02.2011

  15. ANDRA DUMITRESCU
    O obsesie … numită Brâncuşi

    http://www.obiectivgorj.ro/dezvaluiri.html
    Ce urmăresc, de fapt, Mihai Radu şi Mica Ertegün?!
    Arhitectul Mihai Radu este un personaj care a apărut la Târgu Jiu în contextul lucrărilor de restaurare de la Coloana fără Sfârşit. Încă de la început, a văzut aici un potenţial obiectiv pentru un viitor proiect care să îi lege numele de Brâncuşi. Iar relaţia cu Radu Varia, demolatorul Coloanei, este una de notorietate, în ciuda faptului că arhitectul Mihai Radu o neagă. Pe holurile Ministerului Culturii, în prezenţa dr. Ing. Doina Frumuşelu, fostul primar Nanu l-a implorat pe Mihai Radu să stopeze orice tentativă de demontare a Coloanei de către Radu Varia. Ceea ce nu s-a întâmplat ! Cum-necum, a reuşit să se delimiteze de Radu Varia, care, în felul său, era ceva mai uman. Dar, la fel ca ca şi acesta, Mihai Radu apelează la o mai veche practică. Ocoleşte cu obstinaţie presa locală, în favoarea presei centrale pentru a-şi face cunoscute ideile şi proiectele. Ori, este de notorietate faptul că în perioada nefastă, de aşa-zisa restaurare a Coloanei fără Sfârşit, toate conferinţele de presă aveau loc la Bucureşti, în hoteluri de renume, fiind urmate de cocteiluri pentru ziariştii invitaţi, dar care nici măcar nu s-au ostenit să vină la Târgu Jiu, ca să vadă cum stau lucrurile. Niciodată, vreun ziarist din Gorj nu a fost invitat să participe la astfel de manifestări mondene, până la urmă. Aşa se face că aventurierul care a pus Coloana jos, dar şi World Monuments Fund care a inclus pe lista monumentelor aflate în ruină Ansamblul de la Târgu Jiu au fost prezentaţi ca nişte reali „iniţiatori” ai procesului de salvare o unei opere ce „stătea să cadă”. Scandalul în jurul restaurării a pornit abia după aproape patru ani de la demolare, când lucrurile nu mai puteau fi ascunse, o dată cu preluarea de către Ministerul Culturii a acestei probleme. În aceste condiţii, s-a aflat şi faptul că: „în niciun caz opera lui Brâncuşi nu se afla într-o stare de degradare care să necesite intervenţia de urgenţă”, potrivit profesorului Dan Lungu de la Facultatea de Construcţii.
    Şi, totuşi, Mihai Radu urmăreşte obiectivul “Coloana Infinitului” de vreo 14 ani, încercând să-şi materializeze cu orice preţ un proiect pe care nu i l-a cerut nimeni. Cineva îl caracteriza ca făcând parte din “lupii tineri”, care îşi urmăresc şi îşi impun ideea indiferent de consecinţe…
    “Singura iniţiativă a venit de la arhitectul American”
    După zece ani, de la restaurarea Coloanei ce nu ar fi trebuit restaurată, cel puţin, nu prin demontare, se procedează în aceeaşi manieră, cu aceeaşi lipsă de transparenţă faţă de publicul gorjean. În schimb, în numărul din 23 iunie 2010 al cotidianului România liberă se subliniază: „WMF a fost principalul partener al României la restaurarea Coloanei Infinitului, demers început în 1996 la iniţiativa Micăi Ertegün, de altfel membru în board-ul Fondului Mondial al Monumentelor (n.n. când a fost inclusă pe lista monumentelor în pericol, având nevoie urgentă de restaurare, fapt ulterior contrazis şi de experţii UNESCO) .
    Singura iniţiativă a venit de la arhitectul American subliniază aceeaşi publicaţie, uitând să specifice că nimeni nu a cerut aşa ceva, mai cu seamă în perioada pe care o traversează ţara, nici nu a fost luată în calcul organizarea vreunui concurs pe o astfel de temă sau ridicarea unei construcţii de o asemenea anvergură, atâta vreme cât la Târgu Jiu exista un Centru “Brâncuşi.”
    Ori arhitectul Mihai Radu a făcut un proiect pe care doreşte să îl vadă realizat. Indiferent când! Merge pe teoria paşilor mărunţi şi siguri. A întrevăzut o posibilitate de a-şi lega numele de cel al sculptorului în 1999, a făcut un proiect necomandat de nimeni, a participat cu el la un concurs, a revenit în 2003, a achiziţionat apoi un teren. Dacă a văzut că atunci că nu este posibilă punerea în operă a proiectului, a mai lăsat timpul să treacă, împreună cu Mica Ertegun a adus în plimbare câţiva investitori şi în tot acest timp şi-a făcut lobby, prezentând nişte realizări, printre care Muzeul Brâncuşi şi restaurarea Coloanei (!).
    Din propriul portofoliu, publicat pe internet, rezultă că Mihai Radu a realizat: “Proiecte importante din activitatea firmei: …restaurarea Coloanei Infinitului- Brâncuşi, Muzeul Brâncuşi, Sediul central al Consiliului Economic al Naţiunilor Unite, de la Adis Ababa, Etiopia, Birourile Procter&Gamble şi multe altele.”
    Aportul său la restaurarea Coloanei fără Sfârşit nu este unul atât de important încât să şi-o asume. Potrivit spuselor sale publicate în România liberă din 23 iunie, “Firma de arhitectură din SUA a fost contactată de WMF şi Mica Ertegün în 1997(n.n. în ce calitate, o firmă de arhitectură!?) în vederea verificării calităţii procesului de restaurare: „Trebuia să verificăm dacă procesul de restaurare avansa cum trebuie şi era făcut conform legilor de restaurare internaţionale. Ei erau îngrijoraţi că proiectul nu avansa destul de repede”, a explicat pentru România liberă Mihai Radu, adăugând că după această vizită în România, imediat s-a făcut o nouă echipă de specialişti din Europa şi SUA care a revăzut toată documentaţia realizată de echipa însărcinată iniţial cu restaurarea. „Am constatat că unele lucruri nu erau făcute bine din punct de vedere tehnic şi am refăcut o parte din documentaţie.”
    De altfel, într-o altă ordine de idei, aportul în bani al World Monuments Fund la restaurarea Coloanei fără Sfârşit a fost 100 000 $, utilizaţi la refacerea proiectului, după cum a menţionat fostul purtător de cuvânt al primăriei Târgu Jiu, Constantin Creţan, pe când împrumutul statului român la Banca Mondială pentru acelaşi obiectiv a fost de aproape 2 000 000 $.
    România Liberă din 23 iunie a.c.mai consemnează: “Mihai Radu ne-a explicat că încă din 1999 a înţeles importanţa creării unei viziuni generale pentru tot ansamblul şi urbanismul oraşului Tg Jiu. Astfel că biroul său de arhitectură a pregătit un proiect de urbanism pentru o dezvoltare pe parcursul a 30 de ani, prin care se arătau care sunt fazele importante de dezvoltare urbanistică în primii 5 ani, în 15 ani şi în 30 de ani”.
    “Centrul Cultural „Constantin Brâncuşi” va fi construit pe baza unui proiect al unei firme de arhitectură din Statele Unite, condusă de românul Mihai Radu, implicat în urmă cu mai bine de zece ani în restaurarea Ansamblului de la Tg. Jiu,” menţionează acelaşi ziar.
    … Era Coloana un monument pe cale de dispariţie?!
    În volumul World Monuments Fund ilustrat, Brâncuşi- Ansamblul Coloana Infinitului: Târgu Jiu, România, sărbătorind recenta restaurare, a Ansamblului Coloana Infinitului, lucrare a faimosului sculptor român Constantin Brâncuşi, Mihai Radu contribuie cu două eseuri:

    In primul său eseu, intitulat: „Restaurarea Coloanei Infinitului, Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului” Mihai Radu prezintă provocările de restaurare, precum şi condiţiile care au dus la includerea AnsambluluiBrâncuşi în 1996 pe lista de 100 de site-uri pe cale de dispariţie.
    În cel de-al doilea, intitulat: „Dezvoltare Urbană şi un New Visitor Centre vizionar „, expune semnificaţia conceptului modern de artă monumentală în calitate de catalizator public urban în oraşul Târgu Jiu, în special, şi în alte oraşe şi localităţi România, în general.
    În acelaşi articol din 23 iunie se menţionează: “La Tg. Jiu se va construi un Centru Cultural „Constantin Brâncuşi”, dedicat operei marelui sculptor român. Edificiul va costa 1,25 milioane euro, bani donaţi de Fondul Mondial al Monumentelor (WMF) şi de designerul de origine română Mica Ertegün (soţia fondatorului companiei de muzică Atlantic Records).
    Astfel apare pe site-ul lui Mihai Radu, Centrul vizionar, aşa cum l-a proiectat cu ani în urmă. În anul 2003, Primăria ar fi trebuit să contribuie cu aproximativ 800.000 $. Iar atunci, Centrul s-ar fi construit pe 1800 m2. Concursul internaţional la care face referire Mihai Radu nu viza anume Centrul Brâncuşi, ci Design-ul urban, în general.
    „Proiectul a fost trimis la o competiţie internaţională – Willo Von Moltke Urban Design Competition organizată de AIA (American Institute of Architects) – şi am primit premiul I. Proiectul viza construirea unui centru de vizitatori în zona Coloanei pentru că nu era nici o altă asemenea clădire în Tg. Jiu”, explică arhitectul.

    Periodic, pe site-ul arhitectului Mihai Radu au apărut diverse informaţii, privind starea de lucruri de la Târgu Jiu: “Deşi acum trei ani, autorităţile locale au anunţat intenţia de a construi un Muzeu Brâncuşi situat în Târgu Jiu, proiectul nu s-a materializat încă. Mihai Radu, un arhitect american nativ din România este designerul acestui proiect. În 2005, el a ajuns la Târgu Jiu împreună cu un grup de oameni de afaceri americani şi a achiziţionat un teren de 5000 m2, în apropiere de Coloana Infinitului, ca locaţie pentru viitorul muzeu. Nu s-a întâmplat nimic, complexul de la Târgu Jiu în acelaşi timp este folosit ca fundal pentru poze elaborate de nunţi şi botezuri locale, fără a fi incluse într-un circuit pentru vizitatori. Mai mult, nimic nu a fost investit, nici chiar în cantităţi mai modeste, pentru renovarea Casei Memoriale Hobiţa, un loc renumit pentru tabăra de sculptură, existentă cu ceva timp în urmă, şi care se află astăzi într-o stare de leziuni severe. De ce continuă România să-l ignore pe Brâncuşi?” Pas cu pas, Mihai Radu a urmărit starea de lucruri din Târgu Jiu, pe care a consemnat-o, şi a fost atent la a găsi un moment favorabil pentru a-şi impune propriul proiect.
    Dacă World Monuments Fund sau Mica Ertegun erau atât de interesate să facă un bine comunităţii din Târgu Jiu, de ce nu au iniţiat un concurs internaţional la care să fi participat arhitectul Mihai Radu alături de alţi arhitecţi autohtoni?! Poate că Brâncuşi merita acest lucru…
    Tot din presa centrală şi de pe site-urile arhitectului în discuţie au aflat gorjenii de ceea ce avea să se întâmple la Târgu Jiu. Interesant este că deputatul Mugurel Surupăceanu pomenea cu puţin timp înainte de se declanşa acest demers, de necesitatea construirii unui Centru Brâncuşi la Târgu Jiu. Ca imediat, să vedem pe site-ul arhitectului:
    Centrul Cultural de Interpretare şi Vizitare aşteaptă să înceapă lucrările în vara anului 2010.
    Centrul cultural îl va celebra pe renumitul sculptor român, Constantin Brâncuşi şi este de aşteptat să se înceapă construcţia în vara anului 2010. Situat în Târgu Jiu, România, va rămâne fidel lucrării sofisticate a lui Constantin Brâncuşi, şi va îmbunătăţi înţelegerea vizitatorului asupra tehnicilor sale.”
    În mod normal, lucrurile astea se discută public. Ori Memorandumul la care am făcut referire în numărul trecut al publicaţiei noastre a trecut prin Consiliul Local şi a fost avizat favorabil. După repetatele reveniri la Târgu Jiu şi repuneri în discuţie al acestei poveşti, în anul de criză financiară acută, se revine şi se impune un Memorandum ce ridică multe semne de întrebare asupra bunelor intenţii ale celor două personaje atât de legate de evenimente care au lăsat locuitorilor din Târgu Jiu gustul amar al darurilor păguboase. Radu Varia a făcut atâta rău cu demolarea Coloanei, încât devine firească suspiciunea asupra aşa numitelor donaţii care impun condiţii, precum cele din Memorandum…
    “Cine este Mica Ertegun”
    Acelaşi cotidian o prezintă pe Mica Ertegun, partenera lui Mihai Radu în cadrul fundaţiilor IF (Infinity şi Infinitului), citându-l: „… Fără ea WMF nu ar fi fost, poate, un partener de baza al proiectului. (n.n. La început, în 1996, chiar a lui Radu Varia!) Mica este membru în board şi proiectul Brâncuşi a fost proiectul cel mai drag sufletului ei…De asemenea, nu aş vrea să fie uitat nici Tom Blingkhorn de la Banca Mondială care a fost un prieten mare al proiectului şi a ajutat cu finanţarea pe toată durata sa. În proiectul de centru vizitatori şi expoziţii, parteneri sunt doar Mica Ertegün şi WMF, nu şi Banca Mondială”, mai explică arhitectul.
    Intr-adevăr contribuţia acesteia a existat, dar nu în măsura pe care Mihai Radu o dă acţiunilor sale, punând World Monuments Fund pe picior de egalitate cu Banca Mondială. Nu trebuie uitat, în niciun caz pavimentul din cele două parcuri. Arhitectul Iulian Cămui a specificat în repetate rânduri că : “Târgu Jiu nu are nevoie de interpretarea lui Brâncuşi, ci de protejarea monumentelor de diverse experimente, precum aşa-zisa donaţie – pavimentul. De fapt, a fost o “donaţie” de impunere a unui material care a subordonat opera , obligând la tot felul de compromisuri – treptele de la Masa Tăcerii. Spulberat de vânt şi spălat de ploi, pavimentul nici măcar nu mai există.”
    În această situaţie, donaţia este discutabilă, aşa cum nota şi dr.ing. Doina Frumuşelu: “A durat aproape 12 ani restaurarea componentelor Ansamblului monumental şi amenajarea peisagistică, sigur va mai dura vreo 5-6 ani şi implementarea proiectului lui Mihai Radu! Ca să stăm liniştiţi, se încearcă, de această dată, să se inducă ideea că această clădire „va fi donată municipiului”. Cu ce preţ?! Nu cred în donaţii! Şi când afirm acest lucru, mă gândesc la celălalt „cadou din partea aceloraşi persoane binevoitoare” care a dat atâtea bătăi de cap – pavimentul din parcuri, recomandat de firma Olin Partnership, care la rândul ei, ca într-un nou lanţ al slăbiciunilor în versiune americană, a fost recomandată de WMF.”
    Un lucru e cert! Încă din 1996, cei doi, fie prin intermediul World Monuments Fund, fie prin alte fundaţii, au avut de-a face cu monumentele brâncuşiene despre care nici măcar nu ştiu sau nu vor să ştie că formează Ansamblul Calea Eroilor, delimitând în felul acesta Coloana fără Sfârşit. Ar fi interesant de dezbătut public întregul proiect, aşa cum l-a conceput Mihai Radu, pe 5 ani, pe 15 ani şi pe 30 de ani. Şi pe care îl cunoaşte cu siguranţă, partenera sa…
    Totuşi, fără a cunoaşte detalii, presa centrală subliniază:
    “Cu tot exotismul relevat de rezonanţa numelui său, Mica Ertegün este româncă şi se trage dintr-o familie de aristocraţi, iar numele ei întreg este Ioana Maria Banu. Pe lângă acţiunile ei legate de Fondul Mondial al Monumentelor, Mica este un recunoscut designer de interior . Mica s-a căsătorit în 1961 cu Ahmet Ertegün, de origine turcă, care în lumea cosmopolită a New York-ului era alintat Nugetre. El a înfiinţat şi a condus celebra companie de muzică Atlantic Records, a fost preşedintele „Rock and Roll Hall of Fame and Museum”, fiind considerat figura cea mai importantă în industria muzicală modernă. A lucrat şi a colaborat cu nume de referinţă ale muzicii americane, printre care se numără John Coltrane, Ray Charles, Rolling Stones, Led Zeppelin. Figura lui apare în filmul lui Martin Scorsese realizat la un concert Rolling Stones, intitulat „Shine a Light”. Dacă numele soţului este legat de industria muzicală, cel al Micăi Ertegun se doreşte a fi legat de Brâncuşi…
    Fostul purtător de cuvânt al primăriei Târgu Jiu, Constantin Creţan, s-a arătat surprins de conţinutul Memorandumului aprobat de consilierii locali care l-au mandatat pe primarul Florin Cârciumaru pentru a-l semna. În numărul din septembrie 2003 al Curierului Primăriei, acesta menţiona: „Este un proiect îndrăzneţ, care se bucură de atenţia Fondului Mondial al Monumentelor. Această instituţie şi-a manifestat interesul pentru construirea la Târgu-Jiu a unui astfel de muzeu.”
    Acum, acesta spune: “Îi cunosc bine şi pe Mihai Radu şi pe Mica Ertegun. Au venit în repetate rânduri la Târgu Jiu. I-am plimbat prin Gorj, împreună cu potenţiali investitori. Au achiziţionat atunci şi terenul de lângă Coloană. Ideea de Centru este veche… Dar textul Memorandumului mi se pare absurd. Există acolo lucruri la care se obligă Consiliul Local şi care nici măcar legale nu sunt. Cum să dai Centrului statut de monument istoric, cum să fie inclus în Ansamblu?! Şi de ce se vorbeşte de Ansamblul Coloana Infinitului?! Doar este vorba de Ansamblul Calea Eroilor. Apoi se mai face vorbire de obligaţia Consiliului să aprobe managementul şi întreţinerea continuă, să pună la dispozitie pe propria cheltuială servicii electrice adecvate, apă, canalizare, căi de acces către clădire pentru funcţionarea centrului de vizitare Brâncuşi. Ştiu ei la ce se obligă ?! Fără să mai vorbim de plăcile de recunoaştere eternă puse peste tot. Nu e în regulă nici cu menţionarea asta pe toate pliantele. Nu cred că este vorba de o greşeală de traducere. Doar cunosc amândoi bine limba română, şi, deopotrivă, engleza.În fine, să sperăm că textul va fi redactat într-o formă acceptabilă şi pentru municipiul Târgu Jiu…Şi că ei vor fi de acord cu modificările textului ! ”
    P.S. Ce nu menţioneată nicăieri ziarul central şi nimeni, pe niciun site, este faptul că pentru restaurarea Coloanei fără Sfârşit a existat un proiect care nu ar fi costat statul roman niciun ban şi nu s-ar fi intervenit asupra monumentului cu impact negativ asupra valorii de patrimoniu. Cel al dr.ing. Doina Frumuşelu! Includerea Coloanei pe lista celor 100 de monumente aflate în pericol de către WMF, nu a făcut decât să ridice cota acţiunilor acestuia, aducând în acelaşi timp, un afront geniului artistic al lui Brâncuşi, precum şi punerii în operă de către echipa tehnică de la Petroşani. Iar în condiţiile în care restaurarea nu ar fi fost o comandă politică, nu am fi avut parte de o asemenea cavalcadă de vântură-lume… Şi dacă tot vorbim de implicarea politicii în toată această “afacere” este normal să ne întrebăm ce rol a jucat Mircea Geoană în convingerea autorităţilor locale pentru acceptarea parteneriatului cu Fundaţia Infinitului, atâta vreme cât soţia sa Mihaela este membru fondator al acesteia.
    Andra DUMITRESCU,
    Bucureşti, 14.10.2010

  16. Obiectiv nr. 504 – 31 Ianuarie – 6 Februarie 2011

    O posibilă conspiraţie?!

    Atentatele… de la Târgu Jiu asupra lui Brâncuşi

    Săptămâna trecută, Ovidiu Popescu, cunoscut publicului târgujian ca realizator de emisiuni radio şi TV, a câştigat concursul pentru postul de director al Centrului de Cultură şi Artă “Constantin Brâncuşi”, fiind unicul candidat. Un fapt banal, s-ar putea spune… Atâta doar, că se înscrie într-un lung şir de atentate la imaginea lui Brâncuşi.
    De-a lungul timpului, în numele lui Brâncuşi s-au colectat bani, s-au intermediat împrumuturi la Banca Mondială, brâncoşiologii de marcă sau de ocazie au mâncat, mănâncă şi vor mânca o pâine… În acest context, de ce atâta osteneală în a-l „demola” pe Brâncuşi, la el, acasă?! După anii grei de comunism în care arta sa a fost numită decadentă şi i s-a refuzat dorinţa de a-şi lăsa moştenire întreaga operă, precum şi atelierul, poporului român, după eforturile de a se dărâma Coloana cu tractorul, iată că pe parcursul a douăzeci de ani de pretinsă democraţie, s-au depus şi continuă să se depună eforturi considerabile în a-l distruge pe Brâncuşi. În fapt, la Târgu Jiu, calvarul Coloanei fără Sfârşit a început în noiembrie 1991, în urma unei scrisori a prefectului de Gorj, Toni Mihail Greblă şi a primarului din acea vreme, Gheorghe Caralicea-Mărculescu, adresate lui Radu Varia, preşedintele Fundaţiilor Internaţionale „Constantin Brâncuşi”, înfiinţate în 1990, la New York. Această intervenţie avea ca obiect preluarea de către Varia a activităţii de restaurare şi conservare a Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”. A urmat înfiinţarea în România a filialei Fundaţiilor Internaţionale Constantin Brâncuşi pentru „restaurarea, amenajarea, punerea în valoare şi conservarea ansamblului de la Târgu-Jiu”, autorizarea acestora fiind dată în 1992, de către prim-ministrul Petre Roman şi ministrul Culturii, Andrei Pleşu. Se ştie prea bine ce a urmat. Odată pusă la pământ, avea să se scadă considerabil valoarea de patrimoniu a Coloanei fără Sfârşit, nemailuându-se în calcul intervenţiile agresive asupra modulelor monumentului.
    Interese… Interese…
    În 1996, „Radu Varia a moştenit o Coloană care trebuia doar restaurată. În ajunul unei serbări mondene destinate dezasamblării, dânsul a făcut o repetiţie a smulgerii a două module, acţiune care a dus la fisurarea acestora”, a spus Brezianu, într-o conferinţă de presă. Iar Dan Lungu, profesor la Facultatea de Construcţii, declara că “din punct de vedere al rezistenţei, Coloana nici nu avea nevoie de restaurare… restaurarea era necesară pe dimensiunea arhitectonică, pentru că începuseră să apară deteriorări la baza modulelor, acolo unde se face îmbinarea, însă în niciun caz opera lui Brâncuşi nu se afla într-o stare de degradare care să necesite intervenţia de urgenţă.”
    Şi totuşi, “în cazul în care Coloana fără Sfârşit ar fi fost restaurată după teoria lui Radu Varia, iar înscrierea mărcilor la OSIM – valabilă – toate beneficiile din exploatarea Coloanei şi a întregului complex ar fi revenit fundaţiei, când beneficiarul de drept este comunitatea din Târgu-Jiu”, a declarat ministrul Culturii Ion Caramitru, într-o conferinţă de presă, în vara anului 2000.
    Artistul plastic Paul Popescu vorbeşte de remedierea deteriorărilor apărute la scurt timp după restaurare pe suprafaţa Coloanei (schimbarea culorii, pete de coroziune etc.) prin spălare cu apă distilată (?). Observăm că din echipa sosită la Tg.-Jiu în toamna anului 2010 pentru analiza deteriorărilor nu face parte un specialist în coroziune, aşa că, în mod firesc, se pune întrebarea: cine poate da asigurări că intervenţia este competentă şi va fi bine făcută sau că aşa-zişii specialişti din cadrul Centrului de Cultură şi Artă “Constantin Brâncuşi”, din Primărie ori de pe te miri unde, ştiu ce proceduri se pot aplica în atare situaţie?! Urmând Coloana, şi Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, scaunele au nevoie de remedieri la scurt timp de când au fost restaurate… Tragem concluzia că, de fapt, lucrările de restaurare a componentelor Ansamblului brâncuşian au favorizat instalarea defectelor ?!
    Ce s-a dorit?!
    La 6 iulie 1998 s-a înfiinţat Centrul de Artă şi Cultură “Constantin Brâncuşi” Târgu Jiu, prin reorganizarea activităţii Casei de Cultură a municipiului Târgu Jiu şi extinderea atribuţiilor Centrului de protejare şi punere în valoare a operelor sculptorului Constantin Brâncuşi şi administrarea bunurilor din Parcul Central şi Parcul “Coloanei fără Sfârşit”.
    La 23 februarie 2004, Consiliul Local Târgu Jiu stabilea reorganizarea Centrului de Cultură şi Artă “Constantin Brâncuşi” orientat pe trei segmente principale:
    – activitatea de informare, cercetare şi documentare în domeniul brâncuşiologiei, cu accent pe valorificarea spirituală a moştenirii brâncuşiene de la Targu-Jiu: Ansamblul Monumental “Calea Eroilor”. În acest sens, în cadrul Centrului de Cultură şi Artă “Constantin Brâncuşi” funcţionează un punct documentar şi de informare şi se editează o publicaţie cu caracter periodic. Valorificarea cercetarilor şi contribuţiilor de brâncuşiologie se face şi printr-o colecţie editorială circumscrisă tematicii, ca şi prin colocvii anuale, simpozioane, tabere de creaţie etc. Sectorul de activitate pe linie de brancuşiologie va funcţiona în sediul din Parcul Municipal “Constantin Brâncuşi”.
    – activitatea de monitorizare, conservare şi întreţinere curentă a Ansamblului Monumental “Calea Eroilor”, realizată conform reglementărilor legale specifice domeniului, privind protejarea patrimoniului cultural naţional, precum şi alte acte normative.
    – activitatea cultural-artistică, de divertisment şi timp liber
    Promotorul ideii de realizare a acestei instituţii a fost regretatul Nae Diaconu. Într-un interviu realizat de Narcis Daju, Mihai Ţopescu povestea despre intenţiile lui Nicolae Diaconu care a gândit şi a ţinut cu tot dinadinsul să înfiinţeze aici o instituţie care să gestioneze Ansamblul Brâncuşi. Una şi-a dorit, şi alta a ieşit, pentru că politicienii locali au adaptat, reducând la nivelul lor, proiectul lui Nicolae Diaconu. Mai există, astăzi, la Târgu Jiu, Centrul de Cultură şi Artă “Constantin Brâncuşi”?!
    Iată părerea lui Mihai Ţopescu, care exprimă foarte plastic starea de lucruri de la această instituţie: “Este doar un apendice manevrat de primărie şi Consiliul Local, care nu-şi îndeplineşte menirea. Vezi cum este Fundaţia Juan Miro, în Barcelona, vezi cum este Fundaţia Tapies, Fundaţia Picasso, Fundaţia Henry Moore. Tată, sunt fundaţii internaţionale, să vezi statuturile lor, ce acţiuni fac, ce expoziţii, ce contacte au, aici nu au niciun brâncuşiolog, niciun specialist. Aici nici măcar cu specialiştii locali nu au contacte… Mie îmi pare rău că la înfiinţarea Centrului Brâncuşi am refuzat rugămintea lui Nae Diaconu, Dumnezeu să-l odihnească, de a prelua eu conducerea acestei instituţii. A mers cu mine la ministrul Culturii de atunci, Marin Sorescu, Nae fiind foarte bun prieten cu el. Era atunci primar Murea. Am refuzat, însemna să mă aliniez politic. În plus, ca să accept să preiau eu conducerea Centrului Brâncuşi am spus că eu nu sunt brâncuşiolog, eu sunt artist şi încerc să fiu manager, dar am nevoie de cel puţin doi consilieri critici de artă, de o asistentă care să ştie cel puţin trei limbi…Mi s-a spus: stai, domnule, puţin! Ce, facem stat în stat? Nu am acceptat şi nu m-a iertat Nae Diaconu niciodată.”
    Privind organizarea Centrului de Cultură şi Artă, Nae Diaconu a mai avut o tentativă, de data aceasta, împreună cu primarul Petrică Nanu, aceea de a o numi director onorific pe Doina Frumuşelu, iar pentru ocuparea postului de director executiv să se organizeze concurs: „Discuţia s-a purtat în biroul primarului Nanu. Am acceptat să coordonez activitatea Centrului – astăzi cu o minimă dotare tehnică poţi coordona o activitate şi de la New York, dacă vrei, bineînţeles! – şi nu trebuia să fiu plătită pentru asta. În fond, realizasem un proiect de restaurare pentru Coloană, fără demolare, îl consiliasem pe primar în toate problemele legate de restaurarea Ansamblului brâncuşian, reprezentasem Primăria Tg.-Jiu în relaţia cu Ministerul Culturii, Banca Mondială, alte organizaţii … Sunt gorjeancă şi problemele de aici nu îmi sunt străine şi, nici, indiferente. Ulterior, lucrurile au luat o altă direcţie… S-a organizat un concurs la care se înscrisese Teodora Ciobanu şi Ion Mocioi, dar nu ştiu ce s-a întâmplat că, până la urmă, unicul candidat a fost Teodora Ciobanu, care fiind şi cea mai bună, a şi câştigat ! ”(dr. ing. Doina Frumuşelu).
    Cum, necum, la conducerea Centrului s-au perindat fel de fel de persoane, a căror legătură cu Brâncuşi s-a dovedit a fi din ce în ce mai inconsistentă, Centrul Brâncuşi devenind orice altceva în afara menirii sale. Ultimul manager, Sorin Lory Buliga, a reuşit să instaureze „cultura de tip chiolhan”. La vremea respectivă, personalităţi locale, naţionale şi internaţionale au protestat, la unison, asupra modului în care era manageriat Ansamblul Sculptural “Calea Eroilor”. Primarul a tot tergiversat organizarea unui concurs naţional pentru ocuparea postului de director. În cele din urmă, după un simulacru de concurs, cu candidaţi fără nicio pregătire în domeniu, lucrurile s-au tot amânat până săptămâna trecută…
    …Şi unde s-a ajuns….
    Potrivit declaraţiilor arhitectului Iulian Cămui, membrii unei obscure şi nerecunoscute loje masonice ar fi făcut presiuni asupra primarului Cârciumaru pentru impunerea lui Ovidiu Popescu în fotoliul de director al Centrului de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi”. Asemenea intervenţii s-ar mai fi făcut şi pe lângă anumiţi artişti plastici pentru a-l susţine pe aspirant… sau, măcar pentru a nu fi vehement împotriva acestuia. Astfel de zvonuri au existat şi înaintea primului concurs, când întârziatul candidat, la înscriere, a obţinut un răsunător trei, deşi cu puţin timp înainte dăduse ca sigură admiterea sa în funcţie, urmare a intervenţiei masonice la primar. În fine, cândva, masoneria racola doar elitele… Ovidiu Popescu poate manageria (sau cel puţin aşa crede) aproape orice îşi doreşte în ale media… De ce, totuşi, insistă cu orice preţ, să îşi asocieze numele cu Centrul Brâncuşi?! Este de notorietate faptul că Brâncuşi nu a intrat în preocupările sale decât în măsura în care l-a sprijinit pe Radu Varia în demersul său, date fiind relaţiile de amiciţie dintre cei doi. Mai târziu, a „haiducit” într-o noapte, împreună cu Marius Marian Şolea şi sculptorul Codre pentru a duce de aici casa originală în care s-a născut şi a copilărit sculptorul. Este greu de crezut că „sentimentele” lui faţă de Brâncuşi au luat o altă turnură, sau că în câteva luni a devenit doldora de carte ca să poată fi notat cu un onorabil 8,54. Probabil, desele deplasări în străinătate ale înaintaşului Buliga, apetenţa acestuia pentru diplome de studii, dar şi cărţile editate, toate la un loc, sub înaltul patronaj al primăriei, au condus la obsesia pentru acest post. Ovidiu Popescu nu are nici minima pregătire în domeniu a lui Buliga sau a Teodorei Ciobanu. Cu studiile sale de subinginer electrotehnist şi cu cele de foarte scurtă durată şi nerecunoscute în jurnalism, la BBC sau aiurea… este mai jos decât oricare dintre ocupanţii trecuţi ai postului de director al acestui centru. Dar, de ce să nu beneficieze şi Ovidiu Popescu de „binefacerile” primarului, pe bani publici, în timp ce ar fi de organizat nişte acţiuni de doi lei, se întreabă retoric cei câţiva oameni de cultură care mai îndrăznesc să aibă o opinie, şi aceia deja scârbiţi de ceea ce se întâmplă?! În fond activitatea Centrului „Brâncuşi” s-a diluat în aşa hal, încât evenimentele se rezumă la nişte parastase şi câteva simpozioane. Orice persoană de minim bun simţ, după un asemenea eşec, cu o notă de puţin peste trei, ar fi stat ascuns cel puţin o vreme şi şi-ar fi rumegat ruşinea. În toată această chestiune există un singur vinovat: edilul Cârciumaru! Acesta a ignorat cu bună ştiinţă orice sfat venit din partea Consiliului Cultural Consultativ în tot ceea ce înseamnă Brâncuşi sau Ansamblul său Monumental. De altfel, Consiliul Cultural Consultativ a devenit un element de decor, citat numai pentru a acoperi toate mizeriile şi atentatele la ceea ce s-a gândit a fi „Târgu Jiu, oraş cultural” şi, de ce, nu, aşa cum spunea Ion Cepoi: „Târgu Jiu, capitală culturală europeană”! Cât priveşte Consiliul Municipal, în componenţa acestuia nu există niciun om de cultură… Un lucru e cert! Cel de-al doilea concurs s-a desfăşurat cu un singur candidat, fără o publicitate corespunzătoare în presa locală şi naţională, într-un moment în care oamenii erau mai preocupaţi de sărbători, de sarmale şi cârnaţi, decât de concursurile de la Primărie. În faţa cui a dat „concurs” Ovidiu Popescu?! Ce brâncuşiologi au făcut parte din comisia de examinare?! Totul a fost făcut pe furiş ca orice s-ar întâmpla să câştige, chiar şi prin încălcarea legii, omul lui Cârciumaru. „Obiectiv” l-a dat câştigător pe Popescu chiar înainte de primul concurs, anticipând mascarada şi găinăriile la care s-au pretat angajaţii Primăriei şi consilierii municipali.(n. red.)
    … Liber, la Centrul de Interpretare…
    Ce se va mai alege de activitatea Centrului?! Probabil, vor rămâne nunţile profitabile de la Poarta Sărutului şi ceva activităţi cu ocazia Sfântului Valentin, că tot s-a instaurat tradiţia de către Buliga în acord cu primarul, iar Popescu are abilităţi în organizarea unor astfel de evenimente…
    Cu Ovidiu Popescu la Centrul Brâncuşi, va fi, probabil, cu mult mai uşor să i se dea mână liberă arhitectului Mihai Radu şi fundaţiilor „Infinitului” în a-şi duce proiectele la bun sfârşit. Şi atunci, ne vom trezi cu un Centru de Interpretare a lui Brâncuşi aşa cum vor Primăria şi echipa Mihai Radu … De interpretare are nevoie Brâncuşi?! Iată ce spun oamenii de cultură…
    „Am auzit de acest Centru… Sună ca în perioada comunistă „Centru de Cercetare şi Educaţie Socialist-Ştiinţifică”… Ce e aia să-l interpretezi pe Brâncuşi?! Au fost, sunt şi vor fi brâncuşiologi care mănâncă o pâine de pe urma lui Brâncuşi, cu interpretări, de multe ori, penibile… Dacă Mihai Radu vrea să facă o clădire cu scop educativ, cu săli de expoziţie, cu librării, cu săli de conferinţă, cu un punct de documentare, e foarte bine! Să-l facă! Dar, să nu uităm! Mihai Radu este arhitect şi vrea o clădire de care să fie mândru! Până la urmă ar fi un punct de interes. Ideea este să nu concureze ca volum şi arhitectură cu Coloana. Sau să o rupă de contextul Ansamblului! Să nu fie un punct de vibrare mai puternic decât Coloana… Nu am văzut proiectul. Dar ar trebui să fie, pe înălţime, o jumătate în pământ şi o jumătate afară, să nu depăşească înălţimea unei clădiri normale…”(artistul plastic Mihai Ţopescu)
    „Intră în metodele manageriale ale Primarului Florin Cârciumaru, ca periodic, în momente tulburi pentru comunitatea locală, să scoată de la naftalină acest proiect. Aşa este şi acum, când oamenii nu mai au alte preocupări decât să supravieţuiască, iată că Primăria vine cu soluţia: punerea în operă a unui proiect megaloman, estimat la vreo 2 milioane de dolari! Este exact ceea ce lipsea unei comunităţi sărace, îngropată în datorii pe vreo 2-3 mandate!!! Dar situaţia este complet năucitoare (eternul paradox românesc!): astăzi, în condiţii de criză acută, realizarea proiectului nu ne costă nimic, ieri (adică, acum trei ani), eram anunţaţi prin vocea autorizată a purtătorului de cuvânt al Primăriei, Constantin Creţan, că: „Este un proiect îndrăzneţ, care se bucură de atenţia Fondului Mondial al Monumentelor”… Tot atunci eram anunţaţi de către dl Cârciumaru că Primăria Târgu-Jiu ar putea să asigure o finanţare între 500 000 şi 700 000 de dolari şi că va solicita Consiliului Local aprobarea pentru asigurarea contribuţiei locale (adică, a plătitorilor de impozite!) la proiect. Cu aşa o limite largi de estimare a contribuţiei locale, coroborate cu experienţa investiţiilor anterioare (vezi Centrul oraşului, Centrul de Artă şi Cultură C. Brâncuşi, reabilitarea termică a construcţiilor, fiasco total!), vă imaginaţi că aceasta va sări uşor spre 1-1,5 milioane de dolari!
    A durat aproape 12 ani restaurarea componentelor Ansamblului monumental şi amenajarea peisagistică, sigur va mai dura vreo 5-6 ani şi implementarea proiectului lui Mihai Radu! Ca să stăm liniştiţi, se încearcă, de această dată, să se inducă ideea că această clădire „va fi donată municipiului”. Cu ce preţ?! Nu cred în donaţii! Şi când afirm acest lucru, mă gândesc la celălalt „cadou din partea aceloraşi persoane binevoitoare” care a dat atâtea bătăi de cap – pavimentul din parcuri. “ (dr. ing. Doina Frumuşelu)
    “Ce alte monumente au salvat iniţiatorii acestui proiect? Ce alte proiecte de o asemenea anvergură a mai avut Mihai Radu? Pe ce criterii se doreşte declararea clădirii ca monument istoric? Cred că numele: Centru de Interpretare (chiar şi cu titulatura schimbată) este total inoportun. Târgu Jiu nu are nevoie de interpretarea lui Brâncuşi, ci de protejarea monumentelor de diverse experimente, precum aşa-zisa donaţie – pavimentul. De fapt, a fost o “donaţie” de impunere a unui material care a subordonat opera , obligând la tot felul de compromisuri – treptele de la Masa Tăcerii. Spulberat de vânt şi spălat de ploi, pavimentul nici măcar nu mai există. Iar Brâncuşi merita cel puţin un concurs pentru realizarea unui asemenea centru!” (arh. Iulian Cămui)
    În aceste condiţii, soarta Ansamblului Monumental “Calea Eroilor”, încăput pe mâinile unor habarnişti, devine din ce în ce mai precară, contextul architectural realizat în centrul oraşului fiind unul de maxim prost gust, în care axa Brâncuşi nu se mai regăseşte. Mai rămâne să-l vedem la Târgu Jiu şi pe Radu Varia, în virtutea amiciţiei cu Popescu… Citându-l pe ziaristul Narcis Daju, iată şi opinia arhitectului Florescu, realizatorul ororilor din centru…”Am avut, recent, o discuţie cu arhitectul Dumitru Florescu şi l-am întrebat dacă a gândit modernizarea centrului Târgu Jiului în consonanţă cu Axa Brâncuşi. Ce consonanţă? Cu specificul gorjenesc, dacă nu cu Axa… Mă piş pe specificul gorjenesc. Ce-i ăla? Aşa mi-a spus…”
    Faţă de cei pe mâna cărora a intrat oraşul, cu tot ce are mai de preţ, orice comentariu este de prisos!
    Andra DUMITRESCU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s