Sebastian Lăzăroiu, Teodor Baconschi, Emil Boc. Și încă unul – hai doi – mușchetari

Nu contează cine pleacă primul ci cine pleacă ultimul, nu? Emil Boc a crezut că poate cîștiga făcîndu-și aliat partidul, dar n-a fost, n-a fost așa. Partidul e greoi ca un camion, ia curbele cu greu, n-a virat la timp și-i gata să dea de parapet.

Proiectele individuale sînt acum salvatoare în politică. Cei care vor să se înscrie în cursă, trebuie să înțeleagă că mai întîi cîștigi olimpiada pe cont propriu, alergi de unul singur în șopron pînă cînd faci mușchi și apoi ieși la premiere. Partidul nu mai poate fi un suport, nu mai garantează nimic. Partidele nu reușesc să se reformeze, niciunul nu a făcut-o. Nu reușesc să creeze, să scoată proiecte, să lanseze speranțe, vise. Partidele sînt mai mult moarte decît vii, iar pulsul din sondaje arată acest lucru.

Tocmai de aceea, Traian Băsescu a înțeles că altul trebuie să fie traseul, că alta e soluția și din lotul prezidențiabililor s-a selectat Mihai Răzvan Ungureanu. Spun s-a selectat, pentru că, practic, cam așa s-au întîmplat lucrurile. În cursa ipotetică pentru viitor erau înscriși mai mulți, dar în final el a rămas. Competiția deschisă pentru succesorul lui Traian Băsescu a creat ciocniri între competitori. Așa au căzut mai întîi Lăzăroiu, apoi Baconschi și în logica evenimentelor, chiar Emil Boc.

Citește mai departe!

Lui Isărescu nu-i place „criza”. Nici nouă!

Discursul președintelui? Gri, potolit, prea potolit, fără lovitura de pedeapsă așteptată. Aceea urmează, așa ne-a lăsat să înțelegem.

În același timp, afară ninge de-ngroapă țara, protestatarii – la fel de furioși în piețe, iar staful BNR lansează cărți de panseuri asupra „crizei” căreia mai bine și mai politicos ar fi să-i zicem recesiune.

Spuneți și dumneavoastră, n-ar suna mai plăcut în urechi, mai elitist și mai puțin grobian, ce naiba, e atît de greu să-i zicem recesiune?!

Voi nu v-ați săturat de „criză”? Uitați, guvernatorul, de exemplu, s-a săturat. Îl deranjează la auz acest cuvînt urît și cînd îl ascultă pe președinte și cînd se uită în stradă sau la televizor, tot timpul se izbește de hidoșenia acestui termen! Criză, criză! Hai că e prea mult! Nu poate omul să bea o șampanie liniștit la o lansare de carte – vedeți, așa se tratează c… recesiunea, cu atenție, i se dedică mult, mult talent!, că niște bădărani îi dau pe afară cu criza în sus și-n jos. Mai mult în jos, să știți.

Citește mai departe!

Traian Băsescu și Arta războiului

Este președintele un om pierdut? Bagheta lui magică s-a transformat într-o surcică jalnică, așa cum scriu ziarele?

Presa abundă azi-dimineață de aprecieri, previziuni și de pronosticuri. S-a mers pînă acolo încît unul dintre cei mai populari blogeri a scris un posibil discurs pe care i l-a atribuit președintelui. O capcană gazetărescă în care mulți cititori au picat. Dar toată presa s-a străduit să anticipeze mișcarea de astăzi a președintelui.

Indiferent care va fi discursul președintelui, agitația de dinaintea acestei anunțate „intervenții cu românii” arată că președintele nu și-a pierdut rolul. E încă în centrul atenției publice.

Citește mai departe!

De ce a tăcut Emil Boc? Încă o rundă din războiul tăcut premier-președinte

Nu vi se pare neobișnuit? E fost acuzat că repetă papagalicește mesajele președintelui, ba mai mult, că-i intuiește dorințele și iese cu declarații publice în întîmpinarea sa. Însuși Emil Boc a spus că între el și președinte este o anume „alchimie”, un fel de telepatie.

Și totuși?

Citește în continuare „De ce a tăcut Emil Boc? Încă o rundă din războiul tăcut premier-președinte”

Un guvern indecis, un președinte nervos și un sistem viciat. Cum rezolvăm esențialul?

După scandalul iscat între Traian Băsescu și Arafat au rămas cîteva întrebări esențiale fără răspuns. Ca de obicei, problema serioasă și care ne privește pe toți: Legea Sănătății a fost acoperită de răfuiala televizată a celor doi oameni importanți. Conflictul a fost redus la sentimente, cei care-l iubeau pe Arafat îl urăsc și mai mult pe Băsescu și invers. Aveți impresia că noi am cîștigat ceva? Am înțeles mai bine propunerile legii, subtilitățile din sistem sau pericolele lui?

N-am înțeles nici punctul de vedere al Ministerului și nici pe cel al Guvernului. Pentru simplul motiv că el n-a fost exprimat.

În mod total contraproductiv, proiectul de lege a ieșit pe piață cu un scandal. Președintele ar fi putut să-i invite la Cotroceni pe cei implicați și să discute acolo problema opoziției lui Arafat, instituțional și nu la televizor. Iată că intervenția publică nu i-a adus beneficii, nici președintelui și nici publicului care n-a înțeles mare lucru. Nici măcar lui Arafat.

Și toate astea, înclin să cred, datorită incapacității ministerului de a gestiona noul proiect de lege. În general, ca și pe Legea Educației, lentoarea cu care guvernul promovează o lege nouă îl scoate din minți pe președinte și se ajunge aici datorită incapacității de dialog și negociere a actualei puteri în interiorul său, pentru soluționarea diferendelor de opinii pe legi. Vă amintiți că la Legea Educației guvernul a avut opoziție chiar din interiorul partidului? Atunci, senatorul Hărdău a frînat dezbaterea ei în Senat mai bine de o jumătate de an. Cum a fost posibil? Tot datorită lipsei de decizie și de putere de negociere a guvernului.

E ceva ce nu merge.

Citește în continuare „Un guvern indecis, un președinte nervos și un sistem viciat. Cum rezolvăm esențialul?”

În sfîrșit, cineva explică bugetul de la Educație: Traian Băsescu!

În timpul protestelor studenților de la Facultatea de Istorie, Gazetino atrăgea atenția asupra faptului că Ministerul Educației n-a explicat încă bugetul acestui domeniu, fundamental schimbat ca structură după noua legislație. Comunicatorii de la Educație, dacă sînt pe-acolo, spuneam atunci, se fac vinovați de a nu fi dat răspunsurile necesare în fața opiniei publice.

Nimeni nu a explicat atunci de ce sînt doar 2% în buget pentru Educație. Am presupus, evident, că sînt și alte sume care vin prin primării, că salariile și întreținerea școlilor s-au descentralizat, se distribuie din bugetele locale. Dar Ministerul Educației nu a dat o explicație lămuritoare în acest sens.

Și iată că, după o săptămînă de ezitări, a venit președintele să explice acest lucru, spunînd exact ce semnalam în articolul „Comunicatorii de la Educație dorm, dar nu în aceeași sală cu studenții de la Istorie” (vezi aici!)

Citește mai departe!

Confruntare surdă între Emil Boc și Traian Băsescu

Președintele Traian Băsescu a dorit în cîteva rînduri înlocuirea actualului premier cu un tehnocrat. În luna februarie a anului acesta s-a exprimat public pentru o astfel de „opțiune”. Dar, după ce PDL s-a întrunit și atunci, ca și acum, la Vila Lac, a spus nu, îl vrem pe Boc mai departe. Președintele s-a resemnat pe moment, dar a revenit din cînd în cînd cu noi idei pe aceeași temă.

Iată ce spunea atunci Traian Băsescu: „Discuțiile s-au oprit la ceea ce ar trebui să fie eventual un prim-ministru și opțiunile majoritare aseară au fost pentru continuarea cu actualul premier. Eu am avut opțiunea unui premier tehnocrat. Şi nu sunt în poziția de a merge împotriva opțiunii majoritare” (februarie 2011).

Încercarea s-a repetat, chiar înainte de alegerile din mai pentru șefia PDL, lideri vocali ai PDL, apropiați președintelui, spuneau că ar fi de dorit un tehnocrat. Însă partidul a făcut din nou front comun în apărarea lui Emil Boc, l-au reales și l-au susținut pentru a rămîne la Guvern.

Citește mai departe!