Dacă o comisie oficială spune că Ponta nu a plagiat, atunci mă speriu

Pentru oricine a văzut paginile lucrării de doctorat a lui Victor Ponta este clar că a plagiat.

O comisie subordonată Ministerului Educației a spus astăzi că nu e așa. Că nu e plagiat.

În acest moment nu mă mai preocupă atîta dezgustul față de gestul de hoție intelectuală al autorului, ci mă sperie pur și simplu minciuna comisiei respective.

---

Actualizare: Comisia de Etică a Universității București a constatat că Victor Ponta a plagiat în lucrarea sa de doctorat. Prima reacție a vinovatului a fost stupefiantă: „Decizia este politică. Este o comisie ad-hoc făcuta special pentru mine”. Așadar, după cum observa cineva, prima comisie, cea care s-a grăbit să ia fața celei a Universității București, aflată în subordinea guvernului și care pretinde că lucrarea este ok, este apolitică, în timp ce cea a Universității, ar fi politică! Pervers raționament!

---

Publicitate

Micii academicieni

Victor Ponta a plagiat nu pentru că o comisie a spus acest lucru, ci pentru că așa arată lucrarea lui, așa a făcut-o el. E o lucrare copiată după alta, pe o întindere de 85 de pagini. Ați mai văzut vreodată un citat de 85 de pagini și fără ghilimele?

Academicianul Ioan Aurel Pop, rectorul UBB, a spus lunea trecută că acea comisie, care s-a întrunit pentru a decide asupra lucrării lui Victor Ponta, poate și trebuie să verifice toate lucrările de doctorat, iar vineri, că nu are atribuții asupra plagiatului.

De ce ar face un academician asta? Să ne amintim!

Paradoxuri românești. Copii premianți care se sinucid și miniștri plagiatori

Știrile despre copiii care se sinucid mă umplu de o tristețe fără margini, nici nu cred că sînt știri mai tragice decît astea. Te oprești la ele și rămîi buimac pînă cine știe cînd. Dacă reușești să citești mai departe, descoperi cam ce știai despre tipicul situațiilor: copii buni, minunați, unii geniali, care într-o zi n-au mai putut trece peste o nedreptate, peste un adevăr crunt, peste o mîrlănie a unor profesori sau colegi, copii hipersensibili și umani, se răcesc brusc în relația cu lumea și gata!

Nici nu ne putem imagina cîtă suferință trebuie să fie într-un suflet de copil cînd ia o astfel de decizie.

De fiecare dată cînd aud de așa ceva, mi-l amintesc pe Gogoașă. Dar acum nu pot, pur și simplu nu pot să vă scriu despre el!