Viitorul mitropolit al Ardealului: un suflet pentru biserica ta!

Am crezut că fluier iar, singură în biserică, și m-am ferit să repet figura. Dar astăzi mi-am găsit un camarad pe Vox Publica și m-am bucurat de el.

Am pomenit de cîteva ori de calea greșită pe care au dus biserica română, managerii acestei instituții. Am îndrăznit să critic și spiritul pragmatic al Mitropolitului Bartolomeu care a dus la construirea a 54 noi biserici în satele din Ardeal, dar nu a reușit să construiască o biserică adevărată în sufletul omului.

Preoții din mitropolia condusă de Înaltul Bartolomeu au înțeles repede care este formula de succes pe scara ierarhică. Au construit pe banii enoriașilor lăcașe de cult megalomanice, bîntuie de kitsch și de rătăcire, dar au uitat de necazurile omului. Biserica vopsită în galben țipător, dotată cu instalație de transmisie în tot satul, clopote cu telecomandă și altar cu spoturi, erau cîteva din dotările strict necesare pentru o parohie de cinci stele și un brîu drept recompensă de la Mitropolie.
Citește în continuare „Viitorul mitropolit al Ardealului: un suflet pentru biserica ta!”

Anunțuri

Cine se bate pe un muribund? PDL sfîșiat între clanuri

Pentru PDL a mai rămas de tranșat doar problema șefiei. Restul problemelor au trecut în plan secund, pare a fi un sindrom al destrămării. Vă mai amintiți cum trăgeau hienele din PNȚCD? De ziceam că ce mai miză, ce partid, ce partidă!

Dar dacă tot s-a pornit povestea asta, despre cine și cum va smulge mai mult din halca PDL-istă, să vedem și cu ochii larg deschiși problematica zilei. Competiția subterană dintre Udrea și Blaga are la vîrful icebergului două figuri. Sau figurine, cum vreți să le spuneți. Cei doi lucrează mai mult pentru influență. Nici Blaga nici Udrea nu sînt siguri încă, în mîna cui vor pune voturile adunate de ei. Udrea tocmai a aflat de la președintele preferat că nu vede la șefia partidului o femeie. Close case, cum ar spune domn Șoric. Blaga ar băga discheta în computerul Baconschi, dacă ar fi sigur că nu e virusat de la Cotroceni. Udrea e nehotărîtă. Falcă e prea penal iar Preda prea zvăpăiat. Mă rog, va sta într-o după amiază cu domnul președinte la o cafea și vor stabili atunci.

Interesant este cum se duce bătălia pînă în după-amiaza aceea.

Citește în continuare „Cine se bate pe un muribund? PDL sfîșiat între clanuri”

Războiul aurului la Roşia Montană: un munte de interese şi o mână de moţi

Departe de lumea dezlănţuită este tot o lume dezlănţuită. La Roşia Montană, un loc ascuns între munţi, aparent calm, o mână de oameni se pun de-a curmezişul unui megaproiect. S-au proptit în stânca muntelui şi nu se lasă duşi cu nici un preţ din calea unei investiţii de nouă miliarde de dolari.

O firmă canadiană, care vrea să exploateze aurul de la Roşia, plus ispita unor bani fluturaţi pe sub nasul tuturor la vreme de foamete şi moţii de acolo care nu vor să-şi părăsească pământurile, iată cele două tabere de beligeranţi între care se duce un război de mai bine de zece ani. Între timp, Gold Corporation a încercat toate metodele folosite în situaţii de relocare a unor comunităţi ca să-şi vadă realizat proiectul. A cheltuit bani, a făcut sondaje geologice, săpături arheologice, campanii de imagine pentru a obţine susţinerea publicului. A construit chiar şi localităţi surogat unde să-i mute pe localnici.Nimic, dar nimic nu a contat în faţa unor moţi hotărâţi să nu lase aurul ţării pe mâna străinilor şi nici a autorităţilor române, în care nu mai au încredere.

Locul unde a crăpat ochii

Vasile Sabo stă mai sus de drumul ţării, la câţiva kilometri de mers pe un drumeag de piatră, pe versantul muntelui. Acolo s-a născut. A moştenit pământul de la părinţi, care şi ei l-au moştenit de la părinţii lor, nici nu mai ştie de când sunt acolo. Are o gospodărie mare, în jurul casei sale se întinde curtea, o pajişte cu flori, cu fâneaţă, cu o stâncă răsărită printre găini, câini, cai, iar în grajdurile din sus, zece vaci frumoase. Din pământul lui, din vite şi găini, din grădina cu straturi trăiesc cu toţii, el, copilul şi femeia lui. Chiar şi fata care e doctoriţă la Mureş mănâncă tot din gospodăria lui. Ba mai mult, nea Vasile şi-a renovat casa, a făcut baie cu gresie şi faianţă, are tot ce-şi doreşte un om civilizat. Are şi ceva în plus. „Am linişte şi sănătate“, spune munteanul. „A venit Dănuţ de la Alba pe acasă, el o plecat acolo cu strămutarea. A venit şi mi-a spus: Vasile, s-ar putea să mă întorc. De ce mă, nu e bine la oraş? Nu, zice el, că am salariu minim, plus bonuri de masă, nu-mi ajung banii. Scot din buzunar pentru orice! Cum bag cheia în uşă, scot bani! De gaz, de apă, şi ca să arunc o sticlă la gunoi plătesc! Nu e trai şi nu am linişte. Cred că mă întorc la Roşia… uite aşa mi-a zis Dănuţ!“.

„Bucata de munte a lui Vasile Sabo nu e de dat!“

De ce nu vinde să plece? „Pentru că pământul e proprietatea noastră, așa cum statul român a avut o proprietate pe care a dat-o la Gold, aşa am şi eu o proprietate pe care, dacă nu vreau, n-o dau“, spune Vasile Sabo. „În muntele ăla pe care vor să-l radă am şi eu două hectare. E şi al meu şi eu nu vreau să dau la străini aurul, vreau să-l păstrez acolo, în pământ! Nu ştiu dacă e mult sau puţin, dar nu e de dat. Au dat destul la străini! Dacă la Bucureşti avem oameni fără minte, cineva trebuie să-i trezească la realitate. Bucata de munte a lui Vasile Sabo nu e de dat! Muncesc la coada vacii să trăiesc eu şi copiii mei, pământul meu e locul meu de muncă, nu-mi trebuie altul!“A lucrat peste 20 de ani la mina de aur ca mecanic. Se exploata pe atunci, până prin 2006, când s-a închis mina. S-a scos aur, dar nu atât de mult pe cât au plănuit canadienii de la Gold Corporation şi nu retezând munţii. „Şi înainte“, povesteşte Vasile Sabo, „se foloseau iazuri de decantare şi acolo erau substanţe toxice, dar exploatarea nu era la scară mare“.

Alt om, același loc

„E ca otrava, doamnă“, explică mai departe Eugen David, fost inginer miner, vecin al lui Vasile Sabo, „dacă e în cantităţi mici, nu e letală, dacă e în cantităţi mari, omoară!“. Eugen David are mâinile încă pline de sânge, vine din grajd unde i-a fătat o vacă. Se spală şi se aşază pe o butură în pajiştea din curtea lui, ca să stăm de vorbă. În casa proaspăt renovată pe care vrea să o facă pensiune (îi va spune Pensiunea Ţarina) are o nevastă, Maria, şi o fetiţă. În curte are trei câini, o iapă, Delia, cam „artistă“, şi o „expoziţie“ de sculptură monumentală. La el în ogradă a fost organizată cu ani în urmă o tabără de creaţie cu artişti sculptori de pe toate continentele. Inginerul David este acum fermier, creşte animale şi urmăreşte evenimentele din lumea largă, mai ales cele care au legătură cu proiectul Roşia Montană, asta şi pentru că este preşedintele Asociaţiei Alburnus Maior, a moţilor care se opun proiectului de exploatare minieră.

O ipoteză

De ce Gold Corporation vrea să continue proiectul deşi pentru ei timpul acesta înseamnă bani pierduţi? „Pentru că altfel s-ar crea un precedent periculos“, răspunde David. „Vă daţi seama că mai sunt şi alte proiecte pe lumea asta şi dacă noi, o mână de oameni, reuşim să oprim o afacere ca asta, am da curaj şi altora. E vorba de politică la scară internaţională. Dar acum nu ne mai e frică de ei. La început, oamenii erau stresaţi de Gold, acum ştim că îi putem opri. Acum suntem în Uniunea Europeană, avem organizaţii mondiale de partea noastră, avem comunicare cu presa şi cu cea internaţională şi, mai ales, acum ştiu că îi pot învinge în justiţie.“

Timpul lucrează pentru fiecare tabără

Curajul celor care fac rezistenţă în munţi este impresionant, dar satul de jos este tot mai puţin convins că are rost să rămână pe poziţii. În poarta unei case pe care scrie „Această proprietate nu este de vânzare“, o femeie de aproape 50 de ani ezită să ne vorbească. Nu mai ştie dacă anunţul este valabil. „Aşa a fost la început, când aproape 90% dintre noi nu am vrut să vindem. Mai ales mama mea a fost împotriva celor de la Gold, dar acum nu mai suntem aşa de convinse. Cel puţin eu cred că, dacă ar veni să ne facă iar o ofertă, acum aş accepta. Nu am ce face aici, nu am de lucru, nu am nici un venit. Am lucrat la mină ca muncitoare, am avut şomaj, salarii compensatorii, dar acum nu mai ştiu ce pot face. Aş pleca…“

Şi o concluzie

„Sigur că nu au oamenii ce face“, spune Eugen David, „pentru că primarii şi consilierii locali, după ce ne promit în campanie că ne susţin, după ce-i alegem, trec de partea celor de la Gold! Aşa au omorât Roşia Montană, în cârdăşie cu Gold! Au luat o hotărîre de consiliu prin care nu se mai eliberau autorizații de construire. A fost o metodă de a omorî localitatea, lăsând-o fără nici o şansă!“. Cât priveşte apele poluate, David este pregătit cu răspunsul. „Unde în lume nu se pot epura apele? Ce mare lucru să facă un proiect pe mediu şi cu fonduri europene să epureze apele? E aşa o mare chestie asta?“
Iapa Delia se agită printre sculpturi, inginerul David îşi cheamă nevasta şi se îndreaptă spre grajduri să vadă ce mai face vaca. Se întoarce o clipă şi zice, aşa, ca o concluzie înainte de apusul soarelui: „Câte comune sunt în ţara asta? Mii! Câte au aur în pământ? Foarte puţine! Celelalte cum trăiesc? Aşa o să trăim şi noi!“.

Ce spune compania

Gabriel Resources, investitorul canadian din Gold Corporation, raporta pe 7 mai 2009 o pierdere netă de şapte milioane de dolari la cheltuieli totale de 16,3 milioane de dolari în primul trimestru al acestui an. În acest moment, Gabriel Resources construieşte cartierul Recea din Alba-Iulia pentru strămutarea familiilor care şi-au vândut proprietăţile din Roşia Montană. În 2009, compania a depăşit bugetul alocat acestor cheltuieli cu 15 milioane de dolari, de la 70 la 85 milioane de dolari, pentru care „compania are nevoie de capital suplimentar“, se arată într-un raport al societăţii destinat investitorilor. În acelaşi raport, Gabriel Resources estimează că, din momentul în care Guvernul va aproba raportul de evaluare a impactului asupra mediului, fără să mai apară alte evenimente, „de natură juridică sau de alt fel“, compania va avea nevoie de şase luni pentru a termina achiziţionarea proprietăţilor private din localitate, primirea tuturor avizelor legale şi completarea finanţării pentru începerea exploatării.

Gold știe secretul

Dincolo de toate discuţiile legate de Roşia Montană rămâne o întrebare simplă fără un răspuns lămuritor: cât aur este la Roşia Montană? Care este miza acestei nebunii care nu se mai termină? Unii vorbesc de 1,6 grame la tona de steril, alţii de peste trei grame la tonă. Geologii care au făcut cercetările la Roşia Montană răspund sec: „Datele sunt secrete!“. „Dar categoric este cel mai mare zăcământ de aur din Europa“, adaugă Bogdan Onac, profesor de geologie la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca. Aproape toţi colegii săi şi el însuşi au lucrat la cercetarea finanţată de Gold Corporation pe zăcămintele de la Roşia. Profesorul Onac spune: „Catedra noastră a avut de câştigat pentru că a putut face cercetare ani de zile pe finanţarea de la Gold, universitatea nu ne-ar fi dat, nu am fi avut nici o posibilitate de evoluţie. Aşa, aproape toţi colegii mei sunt acum în străinătate pe relaţiile făcute cât au lucrat cu Gold“. Însuşi profesorul Onac a plecat recent la Universitatea din Florida. Poate se mai întoarce la anul, în martie. Poate.

Această prezentare necesită JavaScript.

Imagini din Roșia Montană (Foto: S G Mărghitaș)