O iarnă. Și șase câini frumoși!

Margau 016

Azi ne-am plimbat. Am făcut o călătorie cu copilul meu. Ciudat, câmpurile noastre, iarna, își arată formele cu mai multă limpezime. Am constatat, traversând zările, că-mi place iarna asta subțire, indecisă, cu zăpadă atât cât să ne arate silueta pământului. Zgrumțurii oaselor lui.

Ne-am întîlnit în scobitura muntelui cu turma. Și șase câini frumoși! Recunoașteți că sunt formidabili! Am împărțit o pâine cu ei și un ceas de iarnă, spre asfințit.

Ei strâng turma, alungă lupii și-i țin de urât ciobanului. Mai țineți minte? La asta se pricep. Nu-i duce nimeni la veterinar, mânâncă bucata din zăpadă, nu merg la ședințe de casting și nu dorm pe pernă scandinavă. Sunt șase câini liberi!

Aici poți vedea fotografiile!

Băiatul și mielul

Fotografia plutea în apele internetului, nestingherită cînd am dat peste ea. Și mi s-a oprit inima în loc. Copilul parcă-l știu, îl recunosc și pe miel. Voi nu?

Dar să nu-mi cereți socoteală pentru că rămîn cu ei un pic, orice s-ar întîmpla pe lumea asta.

Să faci cărare prin zăpadă…

Ai fi în stare de un lucru nebunesc pentru ființa pe care o iubești?

Se spune că ești tot ceea ce poți face pentru dragostea ta.

Azi mi-am amintit de Ileana. I-a murit soțul cînd ea avea 26 de ani, patru copii și nici un sfanț. Citește în continuare „Să faci cărare prin zăpadă…”

Poveste de weekend. Ești ceea ce vezi

Locul acela nu are nimic comun, pînă și aerul este altfel, lumina, nisipul drumului și culoarea ierbii nu seamănă cu nimic din ce-am mai văzut. Bizar și arhaic, frumos ca un curcubeu, are forța de atracție a locurilor stranii, vrei să le memorezi repede, poate vor dispărea.

Scufundat între dealuri, trăiește pe apucate sfîrșitul istoriei lui. De pe culmile dealurilor îl pîndesc sondele, ca niște pușcași profesioniști pregătiți să schimbe lucrurile. Am fost acolo astă vară și vreau să vă duc cu mine, preț de cîteva fotografii.

Citește mai departe

Călătorie într-o lume nouă. Epicentrul de la Cărbuneşti

Noaptea trecută a fost cutremur. La 1 şi 58 de minute, cînd toată lumea dormea, poate de asta nici nu l-a simţit mai nimeni. Toată ziua de ieri numai despre asta s-a discutat la epicentrul din Cărbuneşti. Fiecare întreba pe fiecare dacă a simţit cutremurele. Uite, domne, odată este şi Cărbuneştiul un epicentru (recunoaşteţi, ce frumos sună: epicentru!) şi nimeni să nu simtă nimic?!

Citeşte mai mult

Nimic nu e mai tare ca viața!

Ani de zile străbăteam drumurile țării și ce mă izbea pur și simplu era forfota lor, viața care răzbătea din toate ungherele. În magazine nu încăpeai, în stația de benzină făceai coadă pentru un sandvich, la motel așteptai să prinzi o cameră, pe străzi nu încăpeai de lume.

Acum se văd semnele cenușii ale crizei. Și-a pus laba pe obrazul lumii, l-a marcat.

Pe drumul meu spre casă, drum în care străbat inima țării de la Nord la Sud, s-a așternut tăcerea. Cenușiul se vede pe zidurile caselor, pe fețele oamenilor, pe mărfurile atîrnate hidos de vitrine, pe lungul șir de haine la mîna a doua care începe din Piața Centrală a Clujului pînă în ultimul cătun din Uricani. Trenuri pustii, calea ferată înierbată, drumuri desfundate și gări cu geamuri sparte. Mai multă tăcere, mai mult cenușiu. Oprim în stații de benzină, doar noi, la cafeneaua Casa Blanca bate vîntul, iar la Lainici au pus cutii la poartă, în care fiecare lasă ceva pentru săraci. Un cîine se mișcă lihnit printre picioarele tale iar preoții s-au retras în chilii. Și biserica e gri.

Citește mai departe!

Femeia munților și niciun pictorial în Tabu

Femeia munților și niciun pictorial în Tabu

Are părul strîns sub basma, obrajii roșii de frig și un zîmbet stins, venit din singurătate. Stă la marginea șoselei și așteaptă s-o ia vreo „cursă” spre oraș, să poată duce laptele la doamne. Îl dă cu 2 lei litrul. Îl urcă și-l coboară scările blocurilor, lasă sticlele pe la uși și la sfîrșit de lună ia banii. Cît să ia o pereche de ghete copiilor și încă o basma pentru ea.

Femeia munților nu rîde, are un zîmbet aproape imperceptibil, în colțul buzelor, stingher. Nici nu prea mai vorbește, a cam uitat și despre ce ar putea să zică ceva.

Citește în continuare „Femeia munților și niciun pictorial în Tabu”