Despre

ACTUALIZARE.

Pentru că am primit multe mesaje de la cititori cum că descrierea aceasta metaforică nu spune și ceva mai lămuritor despre mine, cred că ar trebui să spun și asta: sunt de la Hurezani, trăiesc în Cluj, am absolvit facultatea de Filosofie, din ’90 lucrez în presă, trecând pe la radio, tv, presă scrisă, acum mă ocup de revista SINTEZA, sunt senior editor acolo. Am scris și câteva cărți, una va pleca în curând spre tipografie.


În atelier, zilele şi nopţile se contopiseră într-o lumină slabă, aburindă, de lumânare. Pictorul îmbătrâni în faţa pânzelor, mistuit de misterul lor. Fiecare linie, fiecare punct, fiecare urmă a penelului vestit odinioară se aduna, mişcându-se după legi nebănuite şi pe pânză apărea doar chipul lui, al pictorului. Oricâte pânze ar fi pictat, urmele de culoare căpătau aceeaşi formă, învăluiau acelaşi chip: al lui. Nici caii, nici săbiile, nici armurile nu rămâneau pe pânză, toate se mistuiau, se contopeau într-o singură imagine. Atât demnitatea sa de Pictor al celei mai puternice cetăţi din întreaga Împărăţie, cât şi teama de a-i înfăţişa regelui acele identice autoportrete în locul istoriei regatului îl făcură să picteze cu înverşunare zeci, sute de pânze, până când atelierul deveni neîncăpător. Atunci porunci să se construiască un depozit. Regele acceptă mulţumit la gândul că strădania Pictorului este pe măsura aşteptărilor sale şi a istoriei seminţiei lor. Iar pictorul continuă să umple sutele de pânze cu linii ce fără voia lui se adunau înfăţişându-i chipul.

Într-o seară ploioasă de toamnă, când luminile palatului regal nu reuşiră să-i alunge Stăpânului gândurile negre ale bătrâneţii, acesta se hotărî să-l viziteze pe Pictor. Sfârşitul lui se apropia, iar istoriei îi trebuia pecetea regală.

Câţiva slujbaşi ai palatului îl anunţară pe Pictor că în curând regele va sosi în atelier să-i vadă roadele muncii. Pictorul rămase nemişcat în faţa ultimei pânze de pe şevalet. Şi pe acesta începuse să se contureze vag acelaşi chip. Înţelese că tot atât de curând i se va apropia sfârşitul. Regele nu-l va ierta când în locul istoriei va apărea, în toate tablourile, el, Pictorul.

Când regele pătrunse în atelier, îl întâmpină o linişte grea.

Pânzele toate i-au fost aduse şi înfăţişate, una câte una.

Pictorul, cu pleoapele plecate, îşi rostea ultimele gânduri aşteptând pedeapsa, când se auzi vocea puternică a regelui:

— Pictore, văd că toate pânzele tale înfăţişează chipul meu şi aceasta este istoria pe care am făurit-o. De aceea îţi dăruiesc…

 

(Fragment din proza scurtă intitulată „Iconarul Ioan”, publicată în volumul „Cetatea”, de Ruxandra Hurezean)

Anunțuri

Un gând despre “Despre

  1. Buna ziua!

    Imi cer scuze ca va deranjez pe aceasta cale. Am o mare rugaminte la dumneavoastra.

    Va rog sa impartasiti şi sa reblogati cazul meu medical daca este posibil (http://romeomilea.wordpress.com/2013/09/11/scrisoare-deschisa/).

    Va rog sa ma ajutati sa am sansa de a fi supus la analize si sa fiu tratat de Prof. Dr. John Ionescu la clinica speciala din Neukirchen, Germania şi de a opri cosmarul meu chimic la nivelul capului cauzat de sindromul neurasteniform şi de rozacee. Am nevoie de ajutor financiar pentru a ajunge in Germania. Facand cazul meu cunoscut poate mesajul meu va ajunge la oameni cu suflet.

    Eu nu sunt capabil de a gestiona ceea ce mi se întampla şi am nevoie de ajutorul Prof. Dr. John Ionescu.

    Va multumesc foarte mult pentru intelegere si sprijinul de nepretuit.

    Va rog sa nu ezitati sa ma contactati daca exista o întrebare.

    Cu stima,

    Romeo Milea
    Constanta, România

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s