Roxana

Recent am citit cartea unei jurnaliste americane despre cum moartea soțului ei care a făcut infarct i-a schimbat radical viața. A considerat important de transmis și, de aceea a scris cartea, cum viețile noastre se pot schimba în câteva secunde. Viața oricui se poate schimba cât ai clipi.

Jurnalistei i se întipăriseră în minte toate amănuntele acelui moment, detaliile fiecărui gest sau cuvânt. Și concluzia ei a fost că o amărâtă de secundă este suficientă pentru ca totul să devina altfel. Construiești ani, zeci de ani și vine o afurisită de clipă care face praf totul.

Dacă nouă nu ni s-a întâmplat, dar înțelegem asta sau dacă ni s-a întâmplat și iar înțelegem, atunci putem.

Putem să schimbăm și noi ceva. Tot de câteva secunde este nevoie.

N-am să vă mai spun nimic eu, pentru că Roxana povestește cu felul ei de a o face, despre ce i s-a întâmplat ei.

Ea s-a ridicat într-un fel, dar nu s-a ridicat încă, în alt fel.

Haideți să o sprijinim.

Dragi cititori,

Mă numesc Lupuleţu Roxana Elena, am 27 de ani, şi sunt din Sibiu. Prin intermediul acestei scrisori aş vrea să vă povestesc viaţa care într-o secundă a luat o întorsătură urâtă. Şi pe această cale aş vrea ca fiecare om sănătos să fie mulţumit, bucuros, fericit şi împăcat de ceea ce are şi să îi mulțumească bunului Dumnezeu pentru fiecare clipă pe care o trăiește, pentru că, aşa cum, din păcate mi s-a întâmplat mie, nu se ştie niciodată ce ne rezervă viitorul şi când, într-o fracțiune de secundă, poţi pierde totul…

Am urmat 2 facultăți, în paralel, Dreptul și Jurnalismul, şi apoi, timp de câțiva ani, am lucrat ca frizeriţă coafeză! Am ales voluntar să merg pe această cale după terminarea studiilor şi eram atât de fericită de ceea ce făceam pentru că oameni îmi dovedeau că erau foarte multumiți de mine. Îmi creștea inima când vedeam că oamenii plecau multumți şi fericiți de ceea ce făceam pentru ei! În rest, aveam şi eu activități ca orice tânără, ieșeam, mă plimbam, mă bucuram de viaţă. Pentru că sunt un om plin de viață. Chiar și acum. Toate până într-o zi…

Şi acum am întipărită în minte ziua de 22 mai 2013, ca ziua în care viaţa mea s-a schimbat radical…

Era o zi însorită. Plecasem la o plimbare cu un ATV. Când să ne întoarcem spre casă (eram cu un prieten pe ATV) un domn ne-a tăiat calea cu maşina, iar eu, fiind în spate, în urma impactului, am fost aruncată peste cap până pe capota maşinii care ne-a lovit. Domnul, speriindu-se, a fugit de la locul accidentului, dar nişte prieteni l-au prins…

Din acea clipă am intrat în comă. Aveam să redeschid ochii abia după trei săptămâni. Mama şi tata, Mariana şi Gheorghe, mi-au fost tot timpul alături, dar numai ei ştiu ce-a fost în inima şi mintea lor în acele zile de şoc.

Între timp, cei de la locul accidentului, în necunoştinţă de cauză, m-au mişcat, au chemat ambulanţa, şi, în continuare, şi cei de pe ambulanţă m-au mişcat… Ajunsă la Urgenţe, m-au cusut la cap şi au spus că am doar o mică fractură la spate şi dimineaţă voi putea merge acasa! Cât mi-aş dori acum să fi fost adevărat! Dar nu a fost aşa.

După 2 ore au realizat că am coloana ruptă şi au ajuns la concluzia că sunt un caz extrem de grav si că trebuie să fiu transferată de urgenţă la Cluj sau București. Părinții au decis mergem la Cluj.

Trebuia să fiu transportată cu elicopterul, dar afară începuse o furtună cu tunete şi fulgere, şi astfel au decis să mă ducă cu ambulanţa! Ajunsă acolo a trebuit să aşteptăm să îmi comande tijele şi şuruburile, iar a doua zi, intrată în operaţie, mi-au implantat tija şi surburile, dar, din păcate, a treia a zi m-au desfăcut din nou, pentru ca un șurub nu se strânsese bine.

Trei săptămâni am stat în comă, în tot acest timp având coastele, sternul și coloana ruptă, scalp luat, traheostomă, tuburi la plămâni, sonde! Am respirat doar pe baza aparatelor şi am mâncat pe nas. Când mi-am revenit din comă, singura mea întrebare a fost către mama mea, dacă mi-a sunat clienții şi miresele care mă aşteptau să le pregătesc pentru ziua nunţii, să le spună că nu o să-i pot ajuta.

De la Cluj, am revenit la Sibiu pe terapie intensivă, am mai rămas aici o săptămană, după care părinților mei li s-a comunicat să mă ducă să facă ce-or vrea cu mine, să mă interneze într-un azil, deoarce nu se mai poate face nimic şi o să rămân o legumă toată viaţa mea! Că maximul pe care o să îl mai pot face va fi să pot sta în șezut!

Disperaţi, părinții mei nu știau unde să mai apeleze, dar, din vorbă în vorbă, am ajuns la un domn doctor, domnul Petre Oprean, de o bunătate de nedescris, care m-a primit la el la spital, într-un centru de recuperare de lângă Sighişoara! Acolo toată lumea m-a ajutat, deoarece nu puteam nici vorbi, nici mânca, trebuia să mă aspire tot timpul. Încet, încet, am reușit să intru în programul de recuperare. Când, în sfârșit, credeam că sunt mai bine, au început complicațiile din cauza șurubului respectiv… Aveam dureri crunte și deja începeam să îmi pierd forța și simțurile din mâna stângă!

După un RMN la Sibiu, a trebuit să merg din nou de urgență la Cluj, pentru o operație de extragere a lichidul format de coloana ce îmi apăsa pe nervi. După o săptămână am revenit la centrul de recuperare din Sighișoara. După alte 3 luni lichidul s-a format din nou și am revenit la Sibiu pentru încă o operație. Am sperat că de data asta va fi pentru ultima oară și că o să îmi revin. Nu a fost să fie aşa. După trei ani de zile petrecute în centrul de recuperare am fost supusă unei ultime operaţii, pentru că în evoluţia stării mele exista posibilitatea să îmi fie afectat şi creierul!

În ultimul an am venit acasă şi mi-am continuat recuperarea cu acupunctură, presopunctură, kinetoterapie, masaje, bicicletă şi tot ce am putut face! Zi de zi am sperat că bunul Dumnezeu mă va ajuta să mă ridic într-o dimineaţă! Ştiţi cât de dureros este să stai în pat, să aștepţi să fii ajutată, îmbrăcată, spălată, schimbată de pampers, şi toată lumea să stea lângă tine la pat ca la un priveghi? Să le citeşti durerea în privire? Să nu poţi face nimic? Să aștepţi şi să speri că într-o zi o să fi bine?

Dar anul acesta a revenit soarele şi la mine, mi-am trimis toate actele la o clinică din Thailanda şi mi s-a oferit posibilitatea de a mă opera din nou, operaţie care presupune “implantarea (în coloana vertebrală) unui dispozitiv electronic pentru Stimulare Epidurală”, în combinație cu celule stem şi un amplificator de celule, pentru a-mi recăpăta simţurile şi a dobândi mişcări controlate, pentru a putea merge din nou cu recuperare. Speranţa îmi este susţinută şi de experienţa unui băiat, Răzvan Iordache, aflat în aceeaşi situaţie, care a reuşit astfel. Însă operaţia este peste putința mea, costurile se ridică la 100.000€… Pentru un om normal este peste putință însă cu ajutorul oameniilor se poate! De aceea am ajuns la ajutorul şi sprijinul dumneavoastră, să vă rog din suflet să îmi susţineţi posibilitatea de a merge din nou. Sunt programată la operaţie în 2 Noiembrie, iar după intervenție să rămân 40 de zile pentru recuperare.

Încă sper şi cred că Dumnezeu mă va ajuta şi vă va mişca sufletele voastre pentru a-mi fi alături cu orice vă stă în putință! Zilele acestea am primit o veste groaznică pentru mine şi ai mei. Mamei mele i s-a găsit cancer la ovare in Faza 3! A fost operată şi va urma ședințe de chimioterapie care o vor slăbi şi mai tare. Ea, care a fost sprijinul meu, picioarele mele. Dar eu cred în continuare că Dumnezeu nu ne lasă și o să fie bine! De aceea am nevoie de ajutorul dumneavoastră pentru a mă putea pune din nou pe picioare, să îmi ajut mama, pentru că ea nu m-a lăsat când am avut nevoie de ea. Acum trebuie să am eu grijă de ea, însă așa nu pot face nimic!

Vă mulțumesc că v-ați răpit câteva minute din viața voastră pentru a-mi citi povestea și chiar cred și sper că încă mai sunt oameni buni și cu suflet și o să mă ajute! Nu uitați să prețuiți viața și sănătatea mai mult decât orice în lumea asta pentru că nu se știe când într-o secundă pierzi tot! Vă mulțumesc! Doamne ajută!

Pentru DONAȚII:
Titular cont: Roxana Elena Lupulețu
RO67BRDE330SV71101883300 LEI
RO56BRDE330SV79576023300 EUR
RO94BRDE330SV97093463300 USD
Cod BIC/SWIFT: BRDEROBUXXX

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s