Era aici un tâmplar cu două doctorate, fost pușcăriaș. Făcuse opt ani de închisoare. Într-o zi a urcat în pod să ia o scândură, a tras și sub ea a apărut o ușiță. De dincolo de ușiță s-au prăvălit niște cărți. Erau 6.000 de volume și 30 de mii de documente vechi.

La Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii Brașovului, în clădirea Primei Școli Românești, în chilii, dar și în clădirea unui fost dispensar, se păstrează cărți vechi și documente de aproape 10 secole. Au fost ascunse de năvălitori și de comuniști în turla bisericii și descoperite în 1962 din întâmplare de un tâmplar. După ce au fost soase la lumină, episcopul de atunci, Vasile Coman, decide să facă un muzeu cu ele.

Comoara va fi preluată de Vasile Oltean, student pe atunci. De 49 de ani buchisește la ea. A învățat greaca și slavona ca să poată descifra textele vechi. A publicat 34 de cărți despre ce a găsit acolo, pe banii lui. Pentru asta are CAR-uri făcute pe numele tuturor băieților lui. A făcut tot ce i-a stat în putință. Dar de la un timp încoace, a început să plouă prin acoperișul depozitului de carte. A cerut bani să repare clădirea, a primit 200 de mii de lei de la Secretariatul pentru Culte, dar pentru restul de 120 de mii de lei, de câți mai este nevoie, nu mai are resuse. A făcut un apel public, dar singurii care au răspuns au fost pensionarii din Șcheii Brașovului. Au venit și cu câte 5 lei din pensia lor amărâtă, i-au dat ca să salveze „casa cu manuscrise”. Un bătrân de 92 de ani, Gheorghe Vili, a venit cu 430 de lei adunați de la el și vecinii lui. I-a întins cu mâna tremurândă. În total, s-au adunat 1.920 de lei. Prea puțin. Nicio firmă din Brașov n-a donat niciun leu, niciun om de afaceri n-a făcut vreo sponsorizare.

În dimineața în care am ajuns în Șchei era după ce plouase toată noaptea. L-am găsit pe preotul-filolog printre cărți, cu vailingul în mână, scotea apa adunată dintre rafturile cu documente.

Vremea când un exmatriculat și un pușcăriaș făceau un muzeu

Într-o dimineață, era în clasă când dascălul îi zice: „Oltene, du-te acasă și să nu mai vii până nu-l convingi pe tac-tu să se înscrie în CAP”. Copilul fuge acasă, intră în șură unde tata tăia un vițel și-i zice ce s-a întâmplat. Tatăl nu pare mirat. Îi face copilului o trăistuță și-l pune pe tren, îl trimite la fratele mamei care era episcop in Brașov, iar episcopul îl bagă la școală în oraș și va avea grijă de el de atunci înainte. „Când m-am întors în vacanță”, povestește profesorul Oltean, „într-o duminică pe la 11, în timpul slujbei, vin unii de la partid. Tata fuge și ei îl fugăresc prin biserică. Când ajunge acasă, ei scoseseră caii de dârlogi afară pe porți. Caii se zbăteau, erau cai nărăvași. Tata s-a înfuriat și le-a strigat: «Nenorociților, v-am dat pământurile, v-am dat utilajele, vițeii, oile, pădurea, acum de ce-mi luați și caii?». Atunci șeful de la raion apucă lanțul de fier și îl lovește pe tata, văd cum îi țâșnește sângele. Dar nu s-a lăsat, tata și-a smus caii din mâinile lor și a fugit în munți. Din ziua aceea, patru ani a stat în munți”.

Copilul învăța bine la Brașov, unchiul lui după mamă, episcopul Vasile Coman, îl va avea în grijă și-l va îndruma. În clasa a șaptea l-a avut la ora de dirigenție pe Sadoveanu. Scriitorul le-a vorbit despre Bradul strâmb, iar copilul Vasile, din Deal de la Alba, a recunoscut povestea, pentru că-l cunoscuse pe cel cu văcuța, așa că a povestit cu Sadoveanu. În satul lui, din 192 de case, au ieșit 40 de preoți. Duminica, dacă te trezeai în sat, era pustiu. Toți mergeau la biserică. Din familia lor, cinci unchi și doi frați erau preoți. Vasile era în Brașov când a auzit la radio anunțul cu ultimele sate care s-au colectivizat: printre ele, chiar ultimul pe listă, era Dealul lui. A făcut studii de filologie și germanistică, dar și de teologie. Și-a luat doctoratul cu un studiu lingvistic pe un text teologic. Dar gândul lui va fugi adesea spre părinți și satul lui din Deal, întotdeauna cu îngrijorare. La bătrânețe va scrie o carte despre satul lui.

Tot în acea vreme, Ion Colan, om cu trei licențe și două doctorate, făcea opt ani de pușcărie în temnițele comuniste. După ce a fost eliberat, n-a putut să se mai angajeze altceva decât tâmplar la Biserica Sfântul Nicolae. Avea salariu de 200 de lei. El a descoperit, în 1962, în turnul bisericii, comoara ascunsă a românilor din Șchei: mii de cărți rare și documente vechi.

„Dacă vă duceți în turnul bisericii, găsiți mai multe nișe. De ordinul zecilor. Fiecare nișă este o stradă din Șchei”, explică preotul Vasile Oltean. „Acolo își țineau șcheienii tot ce aveau perisabil acasă, dar mai ales slănina, toate produsele porcului, le țineau în nișa respectivă din turnul bisericii. Cum auzeau că vin tătarii, că vin turcii, zideau ușa de intrare și fugeau în munți. Așa le era asigurată bunăstarea. Același lucru se întâmpla cu cărțile, cu documentele, ei nu le țineau în biserică niciodată. Numai cărțile de care aveau, diurn, nevoie de ele stăteau în interiorul bisericii. Pe restul le țineau în turnul bisericii, Când au venit comuniștii, s-a întâmplat la fel, cărțile au fost zidite în turn”.

Analizând situația, episcopul Coman decide să facă un muzeu cu cărțile găsite și-l trimite la Colan pe nepotul lui, Vasile Oltean, să cerceteze împreună ce e acolo. Așa începe povestea lui și a patrimoniului de carte și manuscrise vechi, deasupra căruia și azi mai descifrează încă.

Prima carte – un Octoih – se imprima aici de către Coresi, la 1556‑1557. Tipăriturile coresiene sunt peste 25 la număr, în slavonă și română deopotrivă, pe o perioadă de un sfert de secol. Coresi moare la Brașov în 1583.

În 1967, cei doi reușesc să inaugureze Muzeul Primei Școli Românești, în care expun cele mai prețioase exemplare din tipăriturile lui Coresi sau lucrări ale lui Șaguna. În 1968, Ion Colan moare, iar Vasile Oltean rămâne singurul custode al tezaurului de la Șchei. Amândoi au trăit cu puțin, din salarii foarte mici, amândoi au îndurat umilințe, dar niciunul nu s-a gândit nicio clipă să profite. Și azi Vasile Oltean plătește datorii de pe urma cărților pe care le-a publicat, despre cercetările de la Șchei, la edituri care nu se învrednicesc să le vândă.

Articolul integral poate fi citit aici!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s