Planul Marshall vs. Planul Stalin

La sfarsitul celui de-al doilea Razboi Mondial, tarile europene se confruntau cu mari probleme economice si de restabilizare, dar si cu un inamic in esenta mult mai periculos: comunismul. Bolsevismul rus ameninta sa acapareze precum o caracatita statele Europei, ajungand pana in Occident (cel mai probabil pe filielă franceză). De acest lucru erau insa foarte constienti americanii, care, dovedind ca au invatat totusi ceva din istorie si incercand sa scape de politica de izolationism adoptata dupa Primul Razboi Mondial, adopta Planul Marshall pentru sprijinirea statelor europene in confruntarea cu comunismul rusesc si in incercarea lor de a-si reveni economic. Pe scurt, acest plan consta in donarea efectiva de importante sume de bani catre statele europene (asa cum reiese din tabelul de mai jos) cu scopul de a reinvia o Europa puternica economic si capabila sa lupte cu toate armele contra extremei stangi.

George Marshall, cel care a dat si numele acestui plan salvator pentru viitorul Batranului Continent, facea anuntul punerii in aplicare a programului pe data de 5 iunie 1947 in aula Universitatii Harvard, dand dovada lumii intregi ca SUA era singura tara capabila, la acea vreme, de a readuce un echilibru mondial relativ prin inteligenta, forta democratiei dar nu in ultimul rand, si forta financiara. Asadar, la sfarsitul anului 1951, bilantul punerii in aplicare a Planului Marshall arata cam asa:

Țara 1948/49
(milioane $)
1949/50
(milioane $)
1950/51
(milioane $)
Cumulativ
(milioane $)
Austria 232 166 70 468
Belgia și Luxemburg 195 222 360 777
Danemarca 103 87 195 385
Franța 1085 691 520 2296
 Germania de Vest 510 438 500 1448
Grecia 175 156 45 376
Islanda 6 22 15 43
Irlanda 88 45 0 133
Italia 594 405 205 1204
Olanda 471 302 355 1128
Norvegia 82 90 200 372
Portugalia 0 0 70 70
Suedia 39 48 260 347
Elveția 0 0 250 250
Turcia 28 59 50 137
Regatul Unit 1316 921 1060 3297
Total 4,924 3,652 4,155 12,731

Însumând, ajungem la cifra impresionanta pentru acei ani de 12.731 mil $ primiti de catre statele europene intre anii 1948 si 1951. Observam nu intamplator ca Franta a fost printre tarile care a beneficiat cel mai mult de pe urma ajutorului financiar, fiind considerata de catre americani o tara cu un periculos potential de a asimila valori comuniste si fiind deci vulnerabila ”bolsevizarii” in cazul unei instabilitati economice sau al unei crize sociale. Prin urmare, Franta s-a numarat printre statele cele mai ajutate de catre SUA in cadrul Planului Marshall. Pe langa Franta, Anglia, Italia si Germania de Vest isi consolidau pozitiile de mari puteri ale Europei, acest lucru fiind foarte vizibil in tabelul de mai sus, iar aceasta ierarhie pastrandu-se relativ asemanatoare si in zilele noastre.

Partea cea mai dureroasa a problemei este insa legata de lipsa numeroaselor state din Europa Centrala si de Est de pe lista tarilor beneficiare, iar acest lucru este, din pacate, deloc intamplator. Raspunsul este, ca de obicei, Rusia. URSS nu dorea ca banii ”imperialistilor americani” sa strice socotelile Uniunii Sovietice si sa le afecteze interesele in partea centrala si rasariteana a Europei, drept pentru care nu a permis ”statelor satelit” sa participe la Conferinta del la Paris, unde Planul Marshall a intrat in vigoare. Prin urmare, tari importante precum Polonia, Iugoslavia, Cehia, dar si Romania se vedeau vaduvite de ajutorul neconditionat al americanilor, fiind ”protejate de imperialism” de pulpana Mamei Rusii. Ce este insa trist in aceasta ecuatie este lipsa de coloana vertebrala a conducatorilor nostri in acea perioada, care s-au aplecat umili in fata amenintarilor rusesti si astfel au ratat sansa unui viitor mai bun pentru tara noastra, neparticipand la Conferinta de la Paris. Poate ca nu a fost nici macar vorba de lipsa de verticalitate si curaj, ci mai mult de interese comune ale unor personaje precum Ana Pauker sau Petru Groza cu cele ale rusilor, culminand si cu influenta guvernatorilor rusi in viata politica romaneasca de dupa razboi.

Planul Marshall a avut ca fundament Doctrina Truman, care poarta numele fostului mare presedinte american si care a avut ca punct de pornire un ajutor financiar dat Greciei si Turciei in 1947 in lupta cu minoritatile comuniste inarmate care amenintau sa revendice teritorii din tarile amintite sau chiar sa preia puterea acestora. Planul Marshall nu a insemnat deci altceva decat o extindere a Doctrinei Truman la nivelul intregii Europe (nu insa si la nivelul Europei care refuza ”bani imperialisti”) si a marcat totodata si inceputul Razboiului Rece. Rusii nu doar ca au intunecat probabil ireversibil viitorul tarii noastre prin influenta avuta asupra Europei de Est, ci au si secatuit Romania de cantitati imense de resurse naturale in perioada ce a urmat, dovedind inca o data cat de daunatoare a fost politica comunista pentru state precum Romania si punand in antiteza Planul Marshall cu ceea ce am numit generic Planul Stalin (secatuirea tarilor de resurse naturale si saracirea populatiei – a se vedea cazul scandalos al Ucrainei, care continua si in zilele noastre).

Acum, chiar daca Razboiul Rece este oficial incheiat, discrepanta majora dintre politicile americanilor si cele ale rusilor este in continuare una evidenta si ingrijoratoare, cu efecte si in prezent periculoase pentru multe state, deci implicit si pentru Romania. In acest context, parerile unor asa-numiti ”rusofili” din societatea noastra ating un nivel al absurdului greu imaginat si probabil se bazeaza exclusiv pe interese proprii si nu pe ratiune sau nationalism. A considera Rusia drept o mana protectoare pentru destinul Romaniei este totuna cu a considera biciul mosierului pe spinarea unui sclav o binecuvantare pentru acesta. Iar acest adevar nu este valabil doar acum, ci a fost dintotdeauna, si dovedeste inca o data, daca mai era nevoie, ca putini oameni au invatat vreodata ceva din istorie.
În același timp, în România se instala stalinismul și avea loc desființarea democrației.

Cererea imperativă a lui Stalin ca regele Mihai să îi aducă la putere pe comunişti a avut drept rezultat instalarea, la 6 martie 1945, a unui guvern procomunist condus de Petru Groza. Noile autorităţi au preluat Transilvania de Nord-Vest (eliberată de armata română în octombrie 1944) şi au realizat reforma agrară promisă. Speranţa opoziţiei că acest guvern nu va fi recunoscut de SUA şi Anglia, la fel ca şi actul de disidenţă al regelui (greva regală) au rămas fără consecinţe.

Fraudarea alegerilor de la 19 noiembrie 1946 a dus la victoria Blocului Partidelor Democrate, alianţa condusă de comunişti, asigurându-le acestora o majoritate confortabilă în noul Parlament. Guvernul a elaborat o nouă lege electorală, prin care sporea numărul alegătorilor, adăugându-le şi pe femei, şi desfiinţa Senatul.

A urmat apoi înscenarea de la Tămădau (iulie 1947), prin care era anihilată opoziţia democratică: P.N.Ţ. a fost scos în afara legii, iar P.N.L. a ales autodizolvarea. Prin urmare, pluralismul politic era desfiinţat, iar drumul spre instituirea partidului unic şi a dictaturii proletariatului – larg deschis.
Odată încheiată preluarea puterii şi distrugerea vechiului regim politic, comuniştii au continuat sovietizarea României prin impunerea statului totalitar şi al controlului complet asupra societăţii. S-a realizat în timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-1963), favorizată şi de prezenţa Armatei Roşii.

În plan intern, s-a înfiinţat partidul unic, Partidul Muncitoresc Român (februarie 1948), prin fuziunea P.C.R. cu acea parte din P.S.D. dispusă să-i recunoască întâietatea. Noile constituţii alcătuite după modelul sovietic (1948 şi 1952) au dat putere de lege noului regim politic. Preocuparea principală a noilor autorităţi a fost să reprime orice formă de rezistenţă, motiv pentru care, cu sprijin direct şi cadre aduse din U.R.S.S., a fost creată Securitatea (1948) şi Miliţia (1949).

Obiectivele economice ale noii puteri erau deosebit de ambiţioase. Se avea în vedere transformarea vechii economii de piaţă într-o economie centralizată. Prin urmare, se trece la naţionalizarea principalelor mijloace de producţie şi trecerea lor în proprietatea statului (1948). Un proces asemănător este aplicat agriculturii prin colectivizare (1949-1962), care a făcut ca 96% din suprafaţa agricolă a ţării să fie cuprinsă în structuri colectiviste. Industrializarea şi cooperativizarea nu erau decât modalităţi de control asupra resurselor materiale şi umane, subordonate autorităţii unice. Dezvoltarea economică este supusă planurilor anuale şi, ulterior, celor cincinale.

Exploatarea uraniului in Romania a fost inceputa de rusi in anul 1954.

In mai putin de 10 ani,cat au exploatat zacamantul de uraniu din zona Bihorului, mai precis pana in 1962, cand s-au retras, rusii au reusit sa care in URSS aproape intreg zacamantul, in conditiile in care la nivelul anilor ’50 ,era al doilea din lume ca rezerve.Cu exactitate, nici acum nu se stie cantitatea furata cu trenurile, dar se stie ce dezastru ecologic au lasat in urma lor.Din cariera, uraniul era transportat in spate cu sacii, pana la carutele trase cu cai, si cu ele pana la tren. Ce conta pentru fratii de la Rasarit, modul in care se transporta uraniul, cand muncitorii toti erau romani. Un kilogram de uraniu produce in echivalent, aceiasi energie cat s-ar produce utilizand 5.000 tone carbune.

Dupa 50 de ani de exploatare, zacamintele din zona Bihorului si Banatului au fost epuizate.

Stalinizarea s-a extins şi în domeniul culturii. Învăţământul a fost reorganizat după modelul sovietic, din biblioteci au fost scoşi autorii acuzaţi de „naţionalism” sau ,,cosmopolitism”, din expoziţii au fost eliminate tablourile sau sculpturile socotite decadente, iar în domeniul muzical, compozitorii care nu înfăţişau viaţa nouă a ţării erau interzişi. Oamenii de ştiinţă unanim recunoscuţi au fost îndepartaţi de la catedră, unii dintre ei pierzându-şi viaţa în ani grei de detenţie. În domeniul religios, Biserica Ortodoxă a fost subordonată faţă de stat, iar cea greco-catolică – desfiinţată (1948).

Precizare: Datele de mai sus, referitoare la stalinizarea României sunt preluate de pe istoriiregasite.wordpress.com.

Vlad Mărghitaș

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s