Insuportabila goliciune a fiinţei

albume-traditii

Răsfoind cărţile-albume realizate de Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Cluj [*], realizezi că întâlnirea cu fotografia-document-etnografic nu ţine doar de etnografie, nu ţine doar de artă şi nici doar de divertisment folcloric.

Ce ne propun autorii este în fond o introspecţie, o reevaluare subtilă a propriei existenţe şi istorii. Povestea omului care erupe dintre filele volumelor este mai vie, mai consistentă şi mai relevantă decât se crede îndeobşte că ar putea-o face realizarea unor albume şi această reuşită se datorează şi autorilor programului de conservare, pentru că ei n-au mers unilateral pe ilustrarea unor obiceiuri etno-folclorice ci au lărgit conceptul incluzând fotografia cotidianului de tranziţie, fotografia mărturie a trecerii de la o epocă la alta, de la un tip de cultură şi viaţă la altul. Mărturia ei vine până lângă noi, ne arată ce se întâmplă azi în acelaşi cadru în care stă mărturie şi ziua de ieri. Fotografiile artiştilor din albumul intitulat „11 fotografia-document etnografic 2004-2014” sunt decodificări estetice ale unei lumi în transgresie, de la tradiţie la modernitate, focalizând pe acele elemente esenţiale ce compun coloana vertebrală a evoluţiei, a continuităţii, ADN-ul lumii aflate în continuă mişcare. Înţelegi, nemijlocit, rolul fotografiei ca legătură între vremuri şi între culturi.

Memoria face parte din noi

Lucrez zilnic cu fotografie în virtutea meseriei de jurnalist, dar văzând toate fotografiile puse la un loc în volumele publicate de CJCPCT Cluj, am văzut o imagine completă a lumii în care trăim: vedem acolo lumea anilor 1923 dar şi cea a lui 2010, într-o poveste densă despre om. Despre noi. Fără cuvinte, din lumină şi întuneric, chipurile ies neîntrebate să-ţi spună că ele chiar au existat, nu le poţi ignora, nu le poţi uita. Şi nici nu te-ar ajuta la nimic.

Fotografiile acestea spun şi ele, sau mai exact demostrează adevărul celor spuse de Hegel despre noi, că, fără să ne cunoaştem istoria, am fi ca şi cum nu ne-am cunoaşte părinţii. Privindu-le, ne vedem pe noi înşine.

Cercetarea etnografică îşi demonstrază rolul din plin prin aceste volume, imortalizează trecerea de la o etapă la alta, de la o cultură la alta, pune borne pe drumul contracronometru al istoriei. Dar mai au şi o altă valoare, intrinsecă: ne dezvăluie omul aut,entic, egal cu sine, robul şi stăpânul pământului. El îl ară ca un Sisif contemporan şi tot el îl modelează cu palmele, ca un stâpân al lui. El îl umple cu seminţe tot el îl goleşte pe dinăuntru ca pe-o oală nefolositoare decât ochiului, într-o perversă răsturnare de roluri. Întâlnirea mâinilor cu florile, cu lutul, cu pâinea, cu fierul, cu moartea are greutatea unor atingeri sacre, pline de sens. Întâlnirea noastră cu „Crâmpeiele de Vecinicie” este cam acelaşi lucru: ne obligă să simţim atingerea, să umplem golul fiinţei noastre.

Diferenţa între vasul plin şi vasul gol

Dacă „citeşti” volumele de fotografie editate de CJCPCT rămâi cu o mare întrebare, provocată şi ea de lucrarea unui artist ceramist pe care-l găsiţi între file: cum putem suporta această mare uşurătate a fiinţei la care am ajuns? Pentru că din aceste fotografii percepi diferenţa dintre plin şi gol, dintre autentic şi prefabricat, între real şi artificial. Este diferenţa de conţinut dintre lumea de altă dată şi cea de azi. Şi, acestă invitaţie la meditaţie este primul pas spre salvarea uneia dintre lumi şi reumplerea celeilalte cu ce s-a mai putut salva din prima. Albumele ne arată filmul unei treceri-petreceri a omului prin cei 100 de ani de când fotografia l-a putut surprinde aşa cum era. Este o lucrare de antropologie, document relevant şi incontestabil. Priviţi-le cu atenţie: ele spun povestea noastră nefardată, nemistificată, nefalsificată. Este chiar povestea noastră!

foto1


[*] Cele trei lucrări „Crâmpeie de vecinicie”, „Povestea lutului” şi „11 fotografia-document etnografic 2004-2014” au fost editate de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj printr-un proiect editorial co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s