Art Encounters. Să nu fim orbi!

cazarma

Dragii mei, aceasta este mai mult o scrisoare către voi. Nu sunt nici artist și nici critic de artă. Eu sunt mai degrabă un colecționar de adevăruri, pe care le caut și caut să le înțeleg. Iau cu mine ce cred că e lămuritor frumos, îmi rezerv această plăcere, ca pe-un privilegiu. Acum vreau să-l împart cu voi.

Poate că organizatorii bienalei de artă de la Timișoara nu și-au propus de la început să facă un eveniment cu atâtea sensuri cum le-a ieșit la sfârșit, dar așa cum se întâmplă când este un pic de har la mijloc, lucrurile de adună înspre bine, din toate părțile.

1. E prima dată când România iese din provincialismul ei devenit brand de țară. „Art Enconters” rupe tiparele obișnuite pentru estul Europei. Organizarea, de inspirație occidentală, este așa cum trebuie să fie, așa se fac lucrurile când se fac bine, așa arată o bienală de artă într-o lume cu tradiție în așa ceva.

afis2. I-a făcut pe artiștii români să se întâlnescă (au expus peste 100 de artiști), să se vadă la un loc, să se cunoască și re-cunoască. Iar ăsta e un mare lucru. De regulă, artiștii noștri se ignoră reciproc, acționează în gașcă, se neagă unii pe alții, se anulează. Sau se urăsc, pur și simplu. Faptul că cineva (e vorba aici de Ovidiu Șandor, un iubitor de artă timișorean, dar despre el am să vă vorbesc mai încolo) îi aduce la un loc creează punți între ei și între ei și restul lumii. Evenimentul îi coalizează, ni-i arată ca o forță, un grup, o adevărată instituție. Chiar dacă ei nu conspiră la această unitate, ni se oferă implicit imaginea forței lor de care trebuie să ții cont. Ea se impune.

3. Deschide ochii lumii asupra noastră. A adus la Timișoara iubitori de artă din toată Europa, dar, mai ales, experți în artă de la cele mai importante instituții din lume: MoMA, Pompidou, Tate. Asta nu e ușor. Doar Maria Rus Bojan și Ovidiu Șandor au reușit – dându-se peste cap, desigur – să-i facă să se uite spre noi. Și artiștii, desigur. Occidentalii s-ar fi mulțumit să se ducă ei, pe rând, spre occident, să bată individual la porțile galeriilor. Altceva, cu totul altceva e când poți să arăți: suntem mulți, suntem buni, aici ne găsiți pe toți. Și, pentru asta, cei doi merită toate mulțumirile. Ei au înțeles cum se fac lucrurile și le-au și făcut. Pentru niciun câștig material personal. Amândoi și-au cheltuit bani proprii și și-au consumat timp, energie, și-au pus la bătaie relațiile personale, credibilitatea, toate astea ca să facă ceva ce trebuia făcut.

4. Deschide ochii publicului – cei care pot fi dechiși, cei ne-orbi – asupra artei contemporane și implicit asupra lumii în care trăiesc. Aceiași ochi care văd știrile la televizor, citesc ziarele, străbat lumea, urmăresc cursul monedei pe piețe, bursele sau războaiele, sunt puși în fața unor altfel de mesaje. Mult mai  complexe, mai profunde și mai relevante. Dacă te uiți la „ADN-ul” lui Mircea Cantor, râzi de bursa de la Tokyo.

alexandrescu(Și aici fac o paranteză, am ceva să vă spun și vouă și colegilor din presă. Am stat de vorbă cu câțiva dintre cei care au fost sau ar fi trebuit să fie acolo. Și le-am spus că este o greșeală să se mai lucreze în  paradigma presei clasice, care separă domeniile presei pe domeniile de activitate din societate: economie, cultură, politică… Dragilor, chiar cei de la politic au ce să vadă la o expoziție de artă contemporană, cei de la economic și ei, ce să mai vorbim de cei de la social. Deschideți mințile și ochii voștri și ai publicului. N-am văzut sinteză mai bună a economiei noastre decât cea făcută de Perjovschi: „Roșu+Galben+Albastru = economie gri”. Sau analiză politică mai bună decât a lui Dragoș Alexandrescu, cu o lucrare extraordinară, una dintre cele mai bune de la bienală („Exercising Failure”). Să nu credeți că simplific arta lor sau o reduc inadmisibil la interpretări unidimensionale, dar vreau să vă spun că se poate vedea și așa, ca un exercițiu de interpretare a lumii în care trăim, de multe ori mai relevant decât cel pe care-l facem noi zilnic. Când i-am auzit pe colegii de la tv că au dat o știre despre Bienală, făcută de cei de la secția Cultură, m-am întrebat dacă noi suntem pregătiți pentru lumea care vine.)

5. Deschide ochii orașului lor, dar și ai altor orașe. Adică le arată prin fapte că au potențial și pot ieși în față, numai să vrea. Un potențial de care, de regulă, habar n-au.

6. Deschide ochii arhitecților asupra unor spații cu potențial extraordinar. Ce a  făcut Ovidiu Șandor dintr-o cazarmă uitată, plină de bălării, gunoaie și homleși, este  o revelație pentru arhitecți. Nu că i-ar fi schimbat arhitectura cumva, dar o pune în valoare într-un mod pe care și profanii pot s-o vadă.

7. Deschide sufletele – am să mă explic. Îl știți pe Lorenz, cel cu etologia, o știință de graniță, de el dezvoltată. Noi l-am învățat la Filosofie și știți de ce? Pentru că studiind comportamentul animalelor și păsărilor, Lorenz face o comparație cu comportamentul uman. Și astfel se ajunge la niște concluzii uluitoare. Noi, ca societate semănăm cel mai mult cu șobolanii, ne mâncăm între noi, îi ucidem pe intruși, pe nou veniți, părăsim primii vaporul, știți voi… Dar, ne spune Lorenz, gâștele sălbatice au cea mai frumoasă formă de organizare. Când se apropie o gâscă străină de un cârd, gâștele o înconjoară curioase și fac gălăgie, vorbesc cu ea. Apoi, după ce au cunoscut-o – recunoscut-o, gâștele scot un țipăt de triumf. Este bucuria de a descoperi pe încă cineva ca tine.

8. Stârnește spiritele. Cum spune Horia Patapievici, noi nu avem o piață a ideilor, dar haideți să vedem dacă nu putem să o facem! Desigur că ne apucă datul cu pietre – unii au și dat, invidioși că Bienala nu a reușit la București ci, iată, s-a făcut la Timișoara! Negreșit că lucrurile nu sunt perfecte, dar nici n-ar putea fi. E prima ediție.

9. Deschide piața artei, o scoate din umbră, din catacombe. Până acum eram obișnuiți cu fenomenul de guerillă în arta noastră, răzbate cine poate. Cine a descoperit filiera, rețeaua. Ori, ce face „Art Encounters” este democratizarea și transparentizarea pieței de artă românești. Toți cei buni pot fi văzuți aici. Sau, mă rog, cu unele omisiuni, remediabile.

10. Îi motivează pe artiștii români, îi provoacă. Știu că nu creează în pustiu. Și cei care n-au ajuns încă celebri au de acum încă o scenă, încă o șansă. Iar acesta este, poate, cel mai important lucru.

Arhitectura Timisoara

Anunțuri

4 gânduri despre “Art Encounters. Să nu fim orbi!

  1. ArtEncounters Timisoara 2015 a fost un eveniment binevenit si impunator prin dimensiuni. DIn pacate continutul a fost extrem de subtire din punct de vedere al calitatii. E bine sa laudam activitatile care se intampla, mai ales ca sunt si asa prea putine. Dar nici sa ne imbatam cu apa rece nu e prea bine! Bine ca a fost, pacat ca a fost atat de subtire!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s