O fetiţă de 16 ani a fost călcată de maşina care ducea gunoi la rampa de la Pata Rât, la ora 12 şi 50 de minute, într-o zi mohorâtă a săptămânii trecute. Fetiţa a fost zdrobită sub roţile maşinii. Copilul a murit pe loc.
Niciun comunicat de presă şi nicio ştire nu conţine numele fetiţei, al familiei sau vreo dată certă despre ei. Copilul s-a născut şi a murit în gunoi. Ca o muscă, strivită la o plescăială de roată, stătea lipită de gunoi, n-a fost văzută. N-a putut fi ocolită. Un copil al mizeriei, o fiinţă fără identitate, unul dintre sutele de copii care scormonesc continuu muntele de putreziciuni, ca să trăiască.
N-au nicio vină. Aduşi de viitura lumii, de sărăcie, de nenoroc. Care dintre ei nu şi-ar fi dorit să se nască într-o familie din centrul oraşului, sau într-una din blocurile înalte, iluminate noaptea de sus până jos. Toată colonia lor de cartoane ar încăpea într-un bloc ca acelea. Dar n-a fost să fie aşa.
Ei s-au născut din mizerie şi aici rămân, uneori pentru totdeauna. N-au apucat să vadă lumea, n-au apucat să mănânce, să cunoască, să simtă, să vadă. Se scoală dimineaţa, în strigătele tatălui, trag trenţele pe ei, aleargă buimaci, căci vine maşina. Nemâncaţi, ameţiţi de frig, se îmbulzesc pe muntele de gunoi. Sar pe maşini, se îmbrâncesc, alunecă. Maşina se mişcă greoaie, a prins-o sub roată. La ora 12 şi ceva e şi ea gunoi.
Cu câţiva ani în urmă, ziarele relatau pe scurt: O tânara a murit marţi, la Cluj-Napoca, strivită de o maşină de gunoi pe care se urcase pentru a lua deşeuri. Eliza Viorica Ungur, în vârstă de 25 de ani, s-a urcat, marţi, în jurul amiezii, pe o masină de gunoi care se întorcea la rampa de la Pata Rât şi, la un moment dat, s-a dezechilibrat şi a căzut, fiind strivită de roţile autovehiculului. Tânăra locuia în colonia de rromi din Pata Rât, lânga rampa de gunoi, fără forme legale.
Nu se termină, nu se mai termină. Am scris primul reportaj din presa locală despre Pata Rât în 1993. Semnalam faptul, îngrijorător, că o mână de romi, 14 familii erau atunci, au de gând să se aşeze şi să trăiască pe rampa de gunoi a oraşului. Ei îşi făcuseră colibe de carton şi acolo-şi creşteau copiii. Acum sunt 2.000. Unii spun că peste 2.000. Între timp, nişte politicieni inconştienţi au fluturat promisiuni în colonia nenorocirii, le-au făcut buletine, i-au amăgit, i-au pus să voteze.
Citeste continuarea aici și vezi dacă poți face ceva:
http://transilvaniareporter.ro/editorial/fetita-din-gunoi-si-noi/
Gazetino 