De ce ți-e frică, omule?

Pieter_Bruegel_the_Elder_-_The_Parable_of_the_Blind_Leading_the_Blind_-_WGA3511

De moarte. De nedreptate, de boală, de singurătate, de necunoscut, de sărăcie, de banal. Dar n-ar trebui să te temi de Dumnezeu, este partea credinței tale în nemoarte, în dreptate, în vindecare, în iubirea aproapelui, în mana cerescă, în măreție. El e soluția la temerile tale, nu sursă de alte temeri.

Așadar, de ce fac preoții și autorii de literatură religioasă atîta risipă de prostie și-i sperie pe oameni cum că Dumnezeu e răzbunător, că durerea, suferința le e dată ca pedeapsă? Ce păcat mai mare decât să-L urâțești, să-L folosești pentru a regla niște treburi în mica ta ogradă? Am citit câteva reviste, în autobuz. Doamne, dacă nu se schimbă ceva în capul lor piere minunăție de credință!

Azi am stat de vorbă cu cineva care a fost la Muntele Athos. L-am întrebat cum e.

Mi-a răspuns greu, încă se mai gândește la asta. Dar a formulat astfel: E așa cum reușești tu să-l vezi. Dacă ești un bou, vezi niște clădiri cocoțate pe munte. Dacă ești altfel, vezi altfel. Nu poți să vezi mai mult decât ești tu.

Are dreptate.

Anunțuri

Un gând despre “De ce ți-e frică, omule?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s