Războiul semințelor. Știați cât de grav este?

seminte1

Fac bani din legume de peste 500 de ani şi nu cedează agriculturii standardizate

„Seminte traditionale” sau „seminţe locale” sau „populatii locale” – sunt seminţele vechi moştenite din bătrâni, care nu au fost cumpărate la plic, de la magazinele de pe piaţă în ultimii cel putin 30 de ani. În România există în prezent un fel de asalt al agriculturii industriale, al seminţelor modificate genetic, al alimentaţiei toxice. Unii agricultori s-au înrolat deja în armata viitorului, dar alţii se opun ei. Aşa se face că, în timp ce pe mapamond se accelerează procesul de standardizare a agriculturii, în România, cea-rămasă-în-urmă, încep să se trezească la conştiinţă firavii opozanţi ai tăvălugului corporatist. O fundaţie condusă de câţiva tineri, câteva ferme şi din loc în loc, vechi familii de ţărani grădinari se opun presiunii internaţionale şi fac lucrurile aşa cum le făceau ei de sute de ani fără să cumpere nici măcar o sămânţă la plic. Ei au curaj şi duc un război tăcut cu “internaţionalele”, înfruntând piedicile pieţei, sărăcia, criza.

Cum a învins varza hoştezeană a la Cluj toate conspiraţiile mondiale?

O cheamă Iulia, ca pe mama ei. Iar pe mama o cheamă ca pe bunica, tot Iulia. Au venit în România acum 500 de ani, la invitaţia Imperiului ca să cultive legume pentru a alimenta oraşul Cluj.

„După port şi muzică noi suntem austrieci, semănăm foarte mult cu cei din Tirol, cred că de acolo am venit, doar că în timp ne-am maghiarizat şi nu mai ştim bob de germană. Vedeţi, nu e bine să uiţi nimic din trecutul tău! Aşa e şi cu seminţele, dacă le-am păstrat le avem, altfel, n-am mai ştii care este gustul adevăratei roşii sau cum e ardeiul lăsat de Dumnezeu. Dacă ne uităm rădăcinile, nu mai ştim cine suntem!” spune de printre legume Iuliana Vigh, fostă inineră la CUG, acum fermieră în Cluj, pe pământul moştenit de la strămoşii hoştezeni. Lângă ea, la masa din Piaţa Mihai Viteazul, (vis a vis de Oncos), stă şi mama ei. Are 84 de ani şi vinde legume, morcovi, pătrunjel, varză încă de pe vremea lui Ceauşescu. Este reţinută, nu vrea să vorbescă despre ce face şi ce vinde pentru că a suferit mult în vremea comunismului de care se teme şi acum, de parcă un duh al acelor vremuri ar putea fi stârnit de vreun cuvânt sau o mărturisire şi totul se poate întoarce. Doamna Vigh este veselă, optimistă. Când s-a închis secţia de cazane mici unde lucra, la CUG, ar fi putut să rămână pe drumuri, dar ea şi-a amintit că are pământul, care tocmai i se retrocedase. Şapte hectare, dar împrăştiate în patru colţuri ale Clujului. Nu aveau utilaje, nu mai ştiau cum se face. Dar au pornit la drum cu ajutorul mamei care le-a amintit în fiecare zi tot ce uitaseră despre pământ şi grădinărit şi le-a dat bani pentru un tractor. “ Aproape toate utilajele noastre sânt luate de la second hand, dar ne facem treaba cu ele şi le-am cumpărat pe parcurs, nu toate deodată. Într-un an ceva, apoi altceva, au fost şi ani când n-am putut lua nimic. Dar ne descurcăm, ştiu că este bine, că acum este drumul nostru.”


quotes66Pământul e un Titanic, noi credem că el nu păţeşte nimic, dar pământul suferă şi la un moment dat ne putem scufunda împreună, nu-i supravieţuim, ne ducem odată cu el.

Szőcs-Boruss Miklós-Attila, activist ecologist

Familia Vigh a făcut dosarul de omologare a verzei hoştezene a la Cluj, este varza a cărei frunză tăiată mărunt, fideluţă, face deliciul preparatului celebru care se serveşte în mai toate restaurantele oraşului şi nu e familie de localnici sau chiar turişti, care să nu fi gustat varza a la Cluj.

Din două cuve cu varză murată albă, aromată cu plante de grădină femeia cântăreşte şi vinde clienţilor, în timp ce vorbim: „N-am ştiut până acum cum se face omologarea, dar ne-au învăţat nişte prieteni şi acum am înaintat documentele. Cu poze, cu descriere, e chiar foarte tehnică documentaţia, dar merită. Nu vrem să se piardă ce avem noi aici de sute de ani. Cu atât mai puţin acum când seminţele omologate de pe piaţă sunt tot mai multe şi toată lumea ia de acolo, e cazul să conservăm ce avere avem noi, sămânţa păstrată de ai noştri din moş strămoşi. Nu ştiu dacă undeva în lume mai există tradiţii atât de întinse în timp ca la noi, la hoştezeni. Cum am trecut peste comunism, cred că vom trece şi peste globalizare.”

Agricultură industrială și agricultură ecologică

Szőcs-Boruss Miklós-Attila este absolvent al Universităţii de Ştiinţe Agricole din Cluj şi chiar dacă acolo a învăţat cum se face agricultura industrializată, productivă şi eficientă el este ataşat ideii de agricultură tradiţională, ecologică. Urăşte agricultura chimizată, face lobby penru păstrarea tradiţiei, scrie communicate şi declară războaie globaliştilor care distrug esenţa naturală a culturilor.

Are un dulap cu borcănaşe şi-n ele a adunat câte seminţe a mai găsit prin satele ardelene. A făcut, aşadar, o mini-bancă de seminţe. Cu ele va salva Attila ideea lui despre miracolul naturii. Teoria activiştilor de la Ecoruralis este simplă şi explicaţile lor sunt menite să ne pună pe gânduri.

Culturile modificate genetic, spun ei, au fost create pentru profit de companiile producatoare, care au o politica extrem de agresiva. Una din consecințele utilizării de semințe modificate genetic este pierderea dreptului de a refolosi pentru culturile următoare semințele obținute din recolta din cauza patentelor pe aceste varietati.

În fiecare an agricultorul va trebui sa cumpere semințele de la companiile producătoare. În cazul în care fermierul este depistat ca nu a cumpărat semințele din cultură, este pasibil de plătirea unor amenzi și despăgubiri substanțiale către companie, pe baza legislației de proprietate intelectuală.

Ceea ce este și mai îngrijorător este faptul ca legislația care teoretic își propune să protejeze fermierii de contaminare cu OMG, este absolut inaplicabilă. Datorită uniformității genetice a culturilor modificate genetic există riscul ca o cultură întreagă să fie distrusă de un singur dăunator nou. Pentru mediile rurale în care este dezvoltat agroturismul, prezența culturilor modificate genetic în micile ferme reprezinta un dezavantaj major pentru imaginea acelei zone, datorită îngrijorărilor cetățenilor din toată lumea, care sunt alarmați de riscurile OMG-urilor asupra sănătății și mediului și care doresc ca alimentele pe care le consuma să fie cât mai sigure și ecologice. Prin această tehnologie se poate ajunge la un monopol cu efecte devastatoare pentru drepturile agricultorilor si consumatorilor, care vor deveni dependenți de produsele firmelor producătoare de OMG.

Organism Modificat Genetic sau Transgenic este termenul cel mai folosit pentru a defini o plantă de cultură sau un animal aparent normale, cărora, prin intermediul unor tehnici de inginerie genetica, li s-au transferat gene de la alte specii: plante, animale, bacterii, virusuri sau chiar gene umane, pentru a le conferi anumite proprietăți noi. Tot mai mulţi români au început să se plângă de legumele fără gust dar care stau proaspete luni de zile, de roşiile cu coajă tare, de ardeiul mutant sau castraveţii de eprubetă. Forumurile de dezbatere sunt pline de mesaje de revoltă faţă de tendinţele actuale de a reconstrui în laborator hrana naturală, după alte principii decât cele create de natură. Practic însă, în viaţa de zi cu zi, deşi se tem de ce urmează, ei cumpără hrana de import din supermarketuri și lasă legumele „urâte” ale ţăranilor să se strice. Dar mai ales, lasă pământurile nelucrate, 3000 de hectare pustiite. Așa a ajuns România să importe 80% din necesarul de alimente.

Pentru ca noi să mâncăm sănătos, să încercăm să ne salvăm pământul şi hrana naturală ar trebui să nu fi fost noi înşine înainte modificaţi genetic.

„Comunismul”, spune Andras Imre, fost deputat, acum grădinar, „ne-a înstrăinat primul de ce eram noi, de firea noastră naturală şi ne-a îndepărtat de pământ. Era o ruşine să fii ţăran. Iar pe hoştezeni i-au spulberat comuniştii cu buldozerele, i-au trimis în fabrici şi i-au mutat la bloc. Apoi a venit valul capitalismului, al globalizării şi atracţia faţă de tot ce era străin. Altă modificare genetică. Cei care au mai rămas neatinşi de genele acestea sunt cei care pot să ne salveze şi pe noi. Sămânța lor bună ne va salva.”

Seminţele sunt hrana şi viaţa noastră. Ele nu sunt o marfă ci chiar rădăcinile oamenilor în Pământ. Sunt darul ideal primit de mii de ani şi de care trebuie să ne îngrijim, să-l putem da mai departe, să predăm ştafeta chiar dacă pentru asta ar trebui făcută o Arcă a lui Noe.


quotes66În domeniul seminţelor este ca în politică: e mai bun nivelul local pentru că-l poţi controla mai bine, îţi aparţine şi în plus, are caracteristicile locului.

Andras Imre, grădinar, fost deputat

De ce sunt bune soiurile locale?

Din semințele tradiționale se obțin soiuri locale – tradiționale – țărănești. Cultivate în zonele de origine, acestea sunt rezistente atât la stresul biotic cât și la cel abiotic și oferă o producție stabilă și sigură, fără a utiliza substanțe chimice. Varietățile moderne au nevoie de pesticide pentru combaterea de boli, fungi, viruși, bacterii etc, spre deosebire de varietățile tradiționale, care de-a lungul timpului au dobândit rezistență la anumite boli și dăunători.

Sămânța este mai mult decât o marfă; ea reprezintă și identitatea culturală a țăranilor și sufletul societății agricole din diferite regiuni. Semințele vechi tradiționale, formate sub influența selecției naturale, sunt o moștenire foarte prețioasă, o avuție pe cale de dispariție.

Articolul a fost publicat în cotidianul „Transilvania Reporter”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s