Academia de Științe Morale și Politice

Noi nu avem așa ceva, dar ar trebui să avem. Au francezii și de la ei am putea lua modelul.
Dacă ne lipsește ceva, atunci este cultura morală, educația moralității. Ca și știința vieții.
Poate dacă aș avea bani, asta aș face. O Academie paralelă cu sistemul public, unde să predea cei mai iubiți dintre profesori, din întreaga lume, scriitori, filosofi, artiști, teologi, politicieni, cercetători, antreprenori, în spiritul vieții pragmatice și morale.

Anunțuri

Un gând despre “Academia de Științe Morale și Politice

  1. IN MOD SIGUR, ”dacă aș avea bani, asta aș face. O Academie paralelă cu sistemul public, unde să predea cei mai iubiți dintre profesori, din întreaga lume, scriitori, filosofi, artiști, teologi, politicieni, cercetători, antreprenori, în spiritul vieții pragmatice și morale”. Așadar, diferența dintre idealul hurezeanian și idealul drugușian nu rezidă decât în nivelul de certitidine. În rest, identitate totală. Ciudat că din premise diferite se poate ajunge la aceeași concluzie. Premisa de plecare a Ruxandrei este ”Dacă ne lipsește ceva, atunci este cultura morală, educația moralității. Ca și știința vieții”. Premisa mea este: ceea ce ne lipsește este educația. O educație bună asigură comportamente adecvate, adaptate, echilibrate, armonioase. Idealul modern conform căruia ar exista o ”știință” a vieții este unul defunct, îngropat și chiar uitat. Așa numita ”Știință” (ideal canonic modern) a fost cu elan imbrățișată de Marx și de adepții săi dogmatici, dar și de ideologii capitalismului modern ajuns la apogeu. Marx a pus bazele comunismului/ socialismului științifific; Taylor, aburit de iluzia managementului pus pe baze inginerești a lansat ”managementul științific” (vezi http://www.elfconsulting.ro/showdef.php?nrdef=27) o la fel de pernicioasă iluzie a construirii unei societăți perfecte, construite o dată pentru totdeauna și perpeduată prin educație conformă. Atât comunismul științific marxist cât și capitalismul științific taylorist sunt epave ale unui trecut nu prea îndepărtat. Se pare însă că două experimente istorice ratate nu sunt suficiente pentru ca un nou experiment ”științific” să fie dorit, propus, susținut. Când aud despre ”Știința vieții” văd deja tratate groase care să ne precizeze cu claritate și cu probe irefutabile modul în care să trăim, să ne înmulțim, la ce vîrstă să procreăm, care este numărul ”științific” stabilit de urmași și care este durata optimă de viață, cu sancționările aferente pentru orice încălcare a prevederilor ”științifice” din tratatele groase. Moral înseamnă comportamental, adică așa cum se comportă oamenii, adică diferit. Pentru mulți dintre semenii mei, moralitatea continuă să promoveze obsesiile modernității defuncte, respectiv liste lungi de ce este permis și ce este interzis, cu pedepse pentru nerespectarea unor reguli de salut, de dialog, de conviețuire etc. Debandada morală (i.e. comportamentală) de la tembeleviziuni este – chipurile – vindecabilă printr-o interdicție a unor formate de programe, dar asta este ca și cum ai instala stații de epurare la o conductă comună prin care curg deopotrivă apa potabilă și dejecțiile, în timp ce o gândire sănătoasă ar sugera să lăsăm apa potabilă să curgă doar pe un canal separat. Avem promotori ai presei științifice (adică cum să faci bani din dejecții morale) ai marketingului științific (adică cum să păcălești oamenii, respectiv să-i faci să cumpere tigăi de care nu au nevoie), ai politicii științifice (cum să cumperi voturi de la cretini și să le iei apoi banii înapoi prin impozite suplimentare), ai medicinii științifice (cum să vinzi prafuri albe pe post de panaceu universal), ai educației ”științifice” (cum să reproduci texte, să obligi la memorarea lor, cum să faci evaluări ”științifice”) etc etc. Știința învinge! Știința convinge! Știința împinge! Evident, spre dezastru, spre extincție umană, spre convulsii interentice, intercomunitare. Războaiele științific concepute și purtate și care vizează distrugerea a tot ce mișcă în afară de supușii tăi sunt gata pregătite pentru a proba, cu siguranță pentru ultima oară, cum poate știința dogmatică, înțepenită și modernă să distrugă viața pe pământ. Cu alte cuvinte, ”știința” va fi ultimul ANTI- biotic (= împotriva vieții) administrat oamenilor suficient de dogmatizați pentru a-și pregăti senini și senili propria dispariție. Și atunci, cum să nu fii de acord cu ideea de a avea ”O Academie paralelă cu sistemul public, unde să predea cei mai iubiți dintre profesori, din întreaga lume, scriitori, filosofi, artiști, teologi, politicieni, cercetători, antreprenori, în spiritul vieții pragmatice și morale”. Cu siguranță, printre aceștia se vor găsi și câțiva care să demonteze argumentat și firesc mitul ”științei” moderne, dogmatice, antiumane, fals cunoscătoare și care aberează și îndepărtează de cunoaștere mințile tinere și doritoare de viață adevărată. ”Știința” modernă a murit! Trăiască cunoașterea postmodernă și gândirea liberă, nedogmatizate și neîncorsetate în formule vetuste. Puneți sub semnul întrebării toate marile cuceriri ale științei moderne și vom avea o șansă pentru a ieși din marasmul moral fără afecțiuni grave și remanente.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s