Campanie Transilvania REPORTER: Cum schimbăm România?

Preiau și aici, pe Gazetino, campania pe care am început-o în ziarul la care scriu. Ea va continua cu opiniile cititorilor în speranța că toate gândurile noastre vor deveni voință comună. Așa că, vă aștept comentariile, scrisorile, opiniile.

De ce?
Trei milioane dintre noi au plecat și trăiesc în alte țări ale Planetei. Următoarele trei milioane visează „să o ștergă” imediat ce vor crește destul ca s-o poată face. Cei care rămân acumulează frustrări, nemulțumiri, răbufnesc la urna de vot sau nu mai participă deloc la viața comunității. 78% dintre români ascultă manele, 90% dintre ei scuipă pe stradă, 40% au probleme cu scrisul și cititul. 60% dintre ei sunt săraci, iar 25% analfabeți. Cum reușim să schimbăm România, cum facem din ea o țară plăcută, cum facem să păstrăm echilibrul între frumos și urât, inteligență și stupiditate, cinste și hoție, competență și incompetență?!

Transilvania Reporter provocă la dialog personalităţi publice, experţi în domenii de vârf, oameni implicaţi în viaţa ţării pentru a descoperi împreună, cum putem schimba România. Mai mult decât oricând, tinerii studenți buni la învățătură au planuri aplicabile de plecare în străinătate. Dar nu ne pasă. România oficială este preocupată de construcția unui stat favorabil clasei politice, favorabil funcționărimii de stat, favorabil oportunismului și lipsei de competență. Se pregătește mărirea pensiilor pentru medici, nu a salariului pentru tinerii rezidenți care intră în sistemul medical; se anunță mărirea pensiilor cadrelor militare, nu a salariului tinerilor dascăli. Opoziția este copleșită de propria incapacitate de a gândi sistemul, de a-l înțelege, cu atât mai puțin de a determina modificarea lui. Vârfurile în domeniile de cercetare sau în practica profesională sunt florile rare cu care, iată, nu se poate face primăvară. Oamenii performanți schimbă mici fragmente de țară care se pierd în neantul mlăștinos al neputinței.România riscă să rămână țara de la marginea continentului, de la marginea lumii, pentru multă vreme de acum înainte.

Vasile Dâncu, sociolog

A înțelege sau a schimba România?

Scriu de câțiva ani din viață, nu din cărți.
Încerc să înțeleg ce se întâmplă cu noi și, dacă se poate, să-i ajut și pe alții să înțeleagă. Uneori această muncă de hermeneut îți poate aduce satisfacții, prieteni, întâmplări minunate. Găsești oameni cu care rezonezi, oameni care se bucură că altcineva le confirmă o spaimă, o neliniște sau o emoție. Chiar și a descoperi că nu ești singur când gândești ceva este o mare, infinită bucurie. Uneori îi ajuți pe unii să iasă din singurătate și să se alăture unui grup, alteori trebuie să suporți dezamăgirea unora care nu suportă adevărul ori poate adevărul Tău și care ar vrea să minți (să Te minți) doar pentru că minciuna respectivă este un slogan politic bun sau un adevăr politic convenabil și călduț, un adevăr care poate fi tras ca o plasă de camuflaj peste o realitate care arată rău.
Dacă încerci să cauți punctele de echilibru se poate întâmpla să sară cu topoarele pe tine extremiștii din ambele părți. La televizor, logica mioritică este să înjuri și să te deplasezi în direcția în care merge haita, nimeni nu mai dorește echilibru sau căutarea locului neutru unde ar putea să înflorească un gând, o idee. În noaptea de Revelion, prietenul meu Toni, un intelectual cu șapte decenii de viață trăite cu ochii deschiși, mă întreba cum se poate că emoția creează grupuri sau măcar mulțimi spontane, iar inteligența nu poate face lumea mai bună. Inteligența ar trebui să fie mai tare, ar trebui să reușescă niste construcții mai durabile, îmi mai spunea, plin de tristețe în glas, bătrânul profesor. Trăim într-o mare de superficialitate, într-un dezmăț al inconștienței și lipsei de responsabilitate pentru propriul destin istoric. Ne scăldăm în vulgaritate cu voluptatea cu care ar trebui să căutăm lumina pentru a ieși dintr-un tunel al întunericului orbitor. Nu ne cutremurăm de spaimă când nu găsim ieșirea sau în jurul nostru se moare absurd și inutil. Nici măcar nu tresărim când vedem că piața publică este inundată de un ocean de vorbea goale. Ne prefacem în fiecare zi, lăsând România să trăiască tot mai mult doar în amintirea celor deveniti deja bătrâni. Personal, nu l-am crezut niciodată pe filosoful care a spus că „Filosofii nu au făcut decât să interpreteze lumea în diferite moduri, important este însă a o schimba”, dar trăiesc această parte din viață care mă face să cred tot mai mult că există perioade nefaste din viață când obsevi că viața se desface de reflecție, sau poate invers, și oamenii pot trăi vegetal, fără a se simți singuri fără lumina gândului și culturii, când prostia nu doare, din contră, devine tot mai exuberantă, dă poftă de viață și se urcă sus, tot mai sus, în ierarhia socială.
Frumos proiectul adoptat de câțiva prieteni jurnaliști la câteva televiziuni de știri „Oameni care schimbă România”. Dar nu ajunge s-o spui, nici să amesteci oameni veritabili cu clovi, maneliști și prostituate. Ei, prietenii mei jurnaliști, au la o apăsare de buton posibilitatea de a nu mai promova căderea și decăderea României. Ei pot să nu mai promoveze urâtul și ar fi contribuția lor cea mai tare la o schimbare de mentalitate.
Poate voi continua să scriu, poate o să mă opresc într-o zi, dar dincolo de acestea, azi, în prima zi a lui 2013 m-am trezit cu un gând, gând pe care altădată l-aș fi considerat o barbarie. Îl spun, azi, tuturor așa cum mi-a venit in minte: Să nu ne mai chinuim să înțelegem România, cred că trebuie să încercăm s-o schimbăm.
Anul 2013 ar putea fi un an al începutului schimbării adevărate pentru România. La mulți ani!

quotes66„Dacă încerci să cauți punctele de echilibru se poate întâmpla să sară cu topoarele pe tine extremiștii din ambele părți. La televizor, logica mioritică este să înjuri și să te deplasezi în direcția în care merge haita, nimeni nu mai dorește echilibru sau căutarea locului neutru unde ar putea să înflorească un gând, o idee. În noaptea de Revelion, prietenul meu Toni, un intelectual cu șapte decenii de viață trăite cu ochii deschiși, mă întreba cum se poate că emoția creează grupuri sau măcar mulțimi spontane, iar inteligența nu poate face lumea mai bună.”

Vasile Dâncu, sociolog

Daniel David, psiholog

Cum văd România în anii care urmează?

România îmi trezeşte adesea sentimentul pe care îl am atunci când văd un pacient inteligent, cu un potenţial enorm, potenţial care însă nu este exprimat din cauza unei nevroze legate de complexe de inferioritate. Aceste complexe de inferioritate ne fac să fim când timizi (atunci cand complexul se manifesta direct – ne vedem inferiori ân comparatie cu altii), când agresivi (atunci când complexul este compensat – minimizăm şi/sau facem „mişto” de tot ceea ce este mai bun ca noi şi/sau distrugem direct, adesea cu o ură feroce, tot ce este bun si care ne arată astfel că noi suntem slabi). Nevroza apare practic ca o discrepanţă între imaginea reală (cum suntem) şi imaginea ideala (cum am vrea să fim), discrepanţă pe care, ca să o putem tolera, o acoperim cu mecanismele de apărare/defensive (ex. ceilalti comploteaza împotriva noastră, ceilalţi nu ne recunosc valoarea, inventăm teorii ale conspiraţiei împotriva poporului nostru etc.). Aceste mecanisme defensive devin cu timpul atât de pregnante, încât practic nu mai vedem cu adevarat imaginea noastră reală.

Ce ar fi bine sa facem şi ce sper să facem în anii care vin? Intâi, să recunoaştem starea iniţială în care suntem. Este evident că, în comparaţie cu cele mai multe ţări din UE, suntem cu cel putin 50-100 de ani în urmă, economic şi social (ex. educational) vorbind. Spre exemplu, multi colegi italieni îmi spuneau că România de acum le aduce aminte de Italia de acum 50-100 de ani. Odată recunoscut acest fapt, să ne stabilim o strategie. Dacă vom urma calea lor de dezvoltare nu îi vom ajunge repede (sau poate niciodată). De aceea trebuie găsite mecanisme prin care să promovăm căi noi şi creative de evoluţie economică si socială (ex. în educatie). Cum putem găsi aceste căi creative? Doar promovând meritocraţia (oamenii merituoşi, capabili profesional), astfel încât poziţiile de putere şi influenţa socială să poate să fie ocupate de oameni valoroşi, capabili să modernizeze Romania, creându-i un nou etos national, în care valori ca Excelenta (prin Inteligenţă şi Creativitate), Tradiţia (prin Bun-simţ) şi Onoarea (prin Curaj) să ocupe o poziţie centrală. Sper într-o Românie în care să nu mai acceptam stilul defensiv (ex. facând „mişto” sau denigrând tot ce iese deasupra noastră), să nu mai râdem complice şi înţelegător la şmecherie şi tupeu, ci să le izolăm hotărât. Astfel vom avea o ţară sănătoasă, conştientă de poziţia ei şi de ceea ce trebuie să facă pentru a se dezvolta. Iar noi vom putea fi cetăţeni ai Europei, conştienţi de valoarea adaugată pe care o aducem ca români.

Aurel Codoban, filosof

Cu tot orizontul de timp limitat, restrâns la următorii câţiva ani cât să împlinească un deceniu, este greu să anticipezi ceea ce va urma… De asta şi merită să trăieşti: pentru că, şi în rău şi în bine, viitorul este imprevizibil. Şi e imprevizibil nu numai în detaliile sale, dar şi în răscrucile sale importante. Nu o pot face cei angajaţi în previziuni ştiinţifice şi cu atât mai puţin noi, cei din România, fără surse de informare pe care să te poţi baza şi scufundaţi cu totul în ceaţa mediatică locală. Putem vorbi doar despre temerile şi speranţele noastre în raport cu România. Şi, mărturisesc, aproape că am mai multe temeri decât speranţe… Pentru că perspectiva cea mai realistă asupra evoluţiei unei societăţi rămâne cea economică, teama mea principală vine din lipsa de şanse a ţării noastre într-un context de criză mondială – care pare să nu se mai termine, producând în mod paşnic o parte din efectele distructive ale vechilor războie mondiale -, şi de lipsă de proiect, de lipsă de program politic realist şi constructiv… Dar am şi speranţe… Şi ele devin foarte puternice oridecâte ori îmi întâlnesc neamurile din satul părinţilor mei, sau atunci când, în pauze sau contexte informale, stau de vorbă, deschis şi autentic, cu studenţii mei. Cei care sunt, cum se zice “sarea pământului”, cei care trăiesc din munca lor onestă şi direct productivă par foarte realişti în aşteptări şi constructivi în proiecte… Iar cei care vor trăi în acest viitor la care ne gândim visători astăzi, cei care sunt acel viitor, sunt în majoritatea lor oameni cu care pot împărtăşi valori consistente şi constructive. Adesea România s-a aflat în situaţii în care părea să nu aibă nici o şansă, cu aproape întregul teritoriu ocupat cum a fost în primul război mondial, sau cum, ultima dată s-a în cel de al doilea război mondial, când a fost crunt ciuntită… E ceea ce mă face să sper: dacă în situaţiile unor conflagraţii mondiale România s-a salvat de la un dezastru evident, poate că se va întâmpla din nou minunea…

Mircea Miclea, fost ministru al Educaţiei

In următorii ani, “Romania profunda” nu se va putea schimba. Un mod de a fi, consolidat de secole de istorie, nu se schimbă în câţiva ani. Aşa că vom continua să fim o naţiune care are oameni inteligenţi, dar instituţii proaste, care începe cu entuziasm proiecte pe care le abandonează lamentabil a doua zi, care ştie uneori să valorifice conjuncturile , dar nu poate vedea dincolo de ele, care va fi mereu reactivă, nu proactivă, care va opta pentru aranjamente derizorii nu pentru construcţii monumentale. O ţară care are resurse, dar nu ştie să şi le valorifice, care are valori, dar le discreditează cu o energie demnă de o cauză mai bună.

La nivel mai puţin profund, România se va schimba odata cu lumea din jur. Sper să îşi găsească propria identitate economică (poate, în jurul IT-ului, unde avem rezultate, poate în jurul agriculturii eco, unde am putea avea!), să îşi eficientizeze instituţiile, pentru că altfel va intra în colaps,şi să-şi faca autostrăzi, un lucru absolut necesar.

Şi mai sper să avem noroc, pentru că, parafrazînd ce spunea P.P. Carp, dupa Unirea de la 1918, dacă suntem norocoşi nu mai contează ce fel de oameni politici avem!

quotes66„Poate voi continua să scriu, poate o să mă opresc într-o zi, dar dincolo de acestea, azi, în prima zi a lui 2013 m-am trezit cu un gând, gând pe care altădată l-aș fi considerat o barbarie. Îl spun, azi, tuturor așa cum mi-a venit in minte: Să nu ne mai chinuim să înțelegem România, cred că trebuie să încercăm s-o schimbăm.”
Vasile Dâncu

quotes66„Adesea România s-a aflat în situaţii în care părea să nu aibă nici o şansă, cu aproape întregul teritoriu ocupat cum a fost în primul război mondial, sau cum, ultima dată s-a în cel de al doilea război mondial, când a fost crunt ciuntită… E ceea ce mă face să sper: dacă în situaţiile unor conflagraţii mondiale România s-a salvat de la un dezastru evident, poate că se va întâmpla din nou minunea… “
Aurel Codoban

Anunțuri

6 gânduri despre “Campanie Transilvania REPORTER: Cum schimbăm România?

  1. Invitatii tăi au scris multe dar n-au răspuns la intrebare. Au ocolit putrezeala, desi o cunosc: spaga, furtul si nemunca. Schimbati Romania muncind, eliminand spaga si prinzind hotii.Abia dupa aceea vom putea vorbi de invatamant, de sanatate, de organizare.

    1. Da, au inceput cu duhul blândeții! 🙂 Trebuie să-ți spun ca astazi, în studiu la tv un șef PSD spunea in fata mea ca problema numarul unu a Ro nu este corupția, ci economia care trebuie făcută sa meargă! De parcă n-ar merge prost săraca din cauza corupției! Înțelegi ce vor să spună? Mută atenția de pe corupție. Deci, produceți mai mult, nenorociților, lăsați că de furat ne ocupăm noi, nu e treaba voastră! Apropos, te rog sa-mi scrii 1000-2000 de semne despre cum vezi tu lucrurile, pina duminica la amiaz, poti? Totdeauna m-ai ajutat in cele mai grele probleme!

  2. Alti oameni care nu sunt multumiti de sistemul din Romania ,cu siguranta sunt multi haideti sa lasam poeziile sa fim mai practici se vorbeste de 20 ani in tara asta ca se de spaga ca nu muncim , de ce nu luam atitudine? unii au sansa sa plece la mai bine poate nu stim . dar cei care ramanem haideti sa fim practici .

      1. dar ideile nu iti vin stand in fata unui laptop si insirui probleme sau arati pe unu si altul , trebuie sa ne organizam altfel nici o sansa .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s