Sfîrșit de vacanță. Copilul din porumb

Cum ști dacă a fost bine în vacanță? Păi, îl aduci acasă – cum pe cine? pe SINGURUL ȘI MINUNATUL; îi dai toți pantalonii din dulap și dacă nu-l mai încap niciunii, dar niciunii, e clar! A fost bine!

Mamaie i-a dat să mănînce și dimineața și pe la 10 și la prînz și pe la 5, dar mai ales seara, cînd, frînți de oboseală, se așezau și ei la masă și se odihneau mîncînd!

Dar au făcut treabă multă, toată vara. Au dat mîncare la rățuște, la pui, gîinile, pisicile, cățeii. Știți voi, cîte nu sunt de făcut la țară! Au udat în grădini (mai ales florile!), lămîiul, dafinul, leandrul. Are leandrul lor o puzderie de flori parfumate, e cît un copac și s-a aplecat de atîta floare!

Plus că au făcut niște renovări la casă, s-a lucrat intens în vara asta!

Însă cea mai tare treabă a fost culesul porumbului! Vlad și mama au cules, cărat, depănușat un pătul de porumbi! Cu mîinile lor! La început au avut ajutoare, dar apoi, doar ei doi! Vă dați seama?!

A fost și o zi tristă, cînd a murit cîinele Ăl-Bătrîn. Așa-l chema! Avea, slavă Domnului!, dacă nu 20 de ani. S-a șezat sub masa din curte, s-a întins și a adormit. Vlad tot credea că doarme. La un moment dat, s-au dus la el, să vadă ce-i. Murise. L-au înfășurat într-un nailon, l-au pus în căruțul de fier și l-au cărat în vale unde au săpat o groapă și l-au pus acolo. S-au întors cu căruțul gol, fără Ăl-Bătrîn. Eh, vă dați seama ce a fost în sufletul lui de copil.

Și azi a fost trist. Clujul îl plictisește. La Hurezani e viața lui. Doamne, cît îl înțeleg! Mai anii trecuți, la sfîrșitul vacanței, plîngeam amîndoi. Acum tăcem și nu găsim nimic de făcut. Tăcem și atît. Așa e un sfîrșit de vacanță la noi. Cam tăcut.

Ce a citit? „Delirul”, ceva de Teodoreanu, ceva de Vasile Dâncu, ceva de Hesiod și „Cum repară soldatul gramofonul”, cartea unui bosniac, Sașa nu știu cum, care făcea conversație cu Alina noastră pe net. Cartea e așa-și-așa, iar Sașa a dispărut și de pe net. Acum e unul Herbert și nu mai știm cum, că Alina e la Berlin și – oricum – nu ne spune!

P.S.: Să vă spun cum le cheamă pe rățuște? Aripioară, Cicerone, Zizone, Chifleluță și Makia! Atîtea au rămas… Nu punem întrebări! Pisicii sînt tot cam atîția: Vopseluță, Finuța, Macaroană și Micuța. Au și puii nume, dar nu mai terminăm pînă dimineață. (Mi-au rămas în minte Pastilă și Castravete!)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s