Casă ai, inimă n-ai! Ultimul pod acoperit din Europa stă să se prăbușească sub ochii autorităților

Într-un sat din Transilvania rezistă de sute de ani un pod acoperit, declarat de autorități monument de arhitectură cu valoare de patrimoniu. Podul este în pericol să se prăbușescă pentru că autoritățile nu reușesc să găsescă banii necesari, dar nici voința comună a celor datori să facă ceva. Satul poetului Coșbuc este acum de-o prosperitate ostentativă, casele lui rivalizează cu orice cartier de lux de pe mapamond, dar lipsa de implicare a locuitorilor lui pare endemică. Boala de care suferă satul lui Coșbuc este boala României: nepăsarea. Dacă țării nu i-a păsat de oamenii ei, nici lor nu le mai pasă de ea, pare să fie explicatie pentru ce ni s-a întâmplat în ultimii 20 de ani.

Construit la 1778 și refăcut în 1937, Podul Acoperit din satul Coșbuc, monument de arhitectură, considerat ultimul de acest fel din Europa, are nevoie urgentă de reparații, altfel există riscul să se prăbușescă. Deși localnicii știu că podul este într-o stare avansată de degradare, trec zilnic cu mașini, căruțe, motociclete. „La capătul dinspre drumul național grinzile sunt atât de putrede, încât podul se poate prăbuși în orice moment”, avertizează primarul Nicolae Anghel din satul lui George Coșbuc. A făcut memorii la Ministerul Culturii, cereri la Direcția Județeană de Patrimoniu, dar nimeni n-a dat nici banii, nici avizele necesare.

L-au ridicat grănicerii italieni într-o primăvară, din lemn de stejar adus din pădurile sașilor, după modelul podurilor elvețiene: o adevărată bijuterie inginerescă. Cineva spunea că a mai văzut unul la Geneva, dar este doar o punte, toate podurile asemănătoare lui, de pe Tirol, s-au prăpădit în timpul războiului. Mai sunt însă câteva în Canada și în Statele Unite, dar și acolo podurile acoperite au devenit monumente, curiozități despre care se scriu cărți și se fac filme.

Podul acoperit de la Coșbuc a avut și el 14 frați în Bistrița, dar niciunul nu mai este în picioare, ca cel din Coșbuc. Cel de la Ilva, al doilea pod acoperit care a mai rezistat la noi, este și mai degradat. El singur de pe tot continentul, întunecat, posomorât, cu fața știrbită, cu stâlpii putrezi și scârbit de ce scrie pe spinările lui uscate, se mai ține în picioare.

Chiar dacă localnicii au văzut că podul lor e putred și se poate prăbuși în orice moment, trec și acum cu mașinile pe burta lui, zgâlțăind podelele din toate încheieturile. Primarul spune cu oarecare reținere că nu i-a putut opri, deși le-a construit un pod de beton, un pic mai jos.

La fel de resemnat este și atunci când vine vorba de refacerea podului. Numără anii și zice că s-a săturat de câtă vreme cere ajutorul Ministerului Culturii și Direcției Județene de Patrimoniu pentru avizele și proiectul de refacere a podului. N-a primit niciodată niciun fel de sprijin. Ba mai mult, acum doi ani s-a prezentat un arhitect autorizat pe monumete istorice care i-a cerut pentru propiectul de renovare 12 miliarde de lei vechi.

„Vă dați seama, spune primarul Nicolae Anghel, 12 miliarde pentru proiect, d-apăi materialul, forța de muncă… Nu dispuneam de banii ăștia, așa că n-am mai făcut nimic”.

Este vorba de un pod pe care soldații l-au ridicat fără niciun ban, folosind lemnul din pădurile locului, cu aproape trei sute de ani în urmă și care stă acum în mijlocul satului de munte, gata să-l ia apele la vale, fără ca nimeni să reușescă măcar să-l păstreze așa cum l-au primit. I se spunea Podul Iubirii, pentru că pe pod își dădeau întâlnire îndrăgostiții, sub acoperișul lui, se ascundeau de ochii satului, iar acum este mai degrabă Podul Nepăsării. Suportă de ani buni pașii oamenilor și mașinile lor, căruțele cu lemne și scrijeliturile obscene de pe pereți. Dar își ține spinarea dreaptă datorită geniului unor ingineri de acum trei sute de ani și nu prin grija următoarelor generații.

Despre podul de peste Sălăuţa s-au scris şi poezii. Căpitanul Antonio Cosimeli a scris un poem intitulat „Legenio Secondo Valahica”, în care se pomenește existenţa podului de lemn. Turiștii care trec prin apropiere fac, în mod obligatoriu, și un popas la podul acoperit. El ar putea deveni însă un punct de atracție pentru unicitatea lui în partea aceasta de lume, pentru vechimea și istoria sa. De altfel, din 2004 a fost inclus pe lista monumentelor de patrimoniu, acest lucru neajutându-l cu nimic, Ministerul Culturii n-a alocat niciodată fonduri pentru renovarea lui, dimpotrivă, noul statut al podului a făcut imposibilă orice intervenție asupra lui. În mod paradoxal, recunoașterea valorii sale s-a transformat într-o piedică.

„Era aici de când mă știu. În ’900 și ceva l-au mai întărit, când s-a făcut calea ferată atunci i-au făcut un picior de beton supt el, doar de aia mai stă în picioare. Mie îmi povestea mama, că noi tot pe pod am trecut toată viața, casa noastră fiind dincolo de Vale, că aici se țineau horele satului, se întâlneau bătrânii la povești dar și fetele cu băieții se furișau pe înserat să se drăgostescă. Vedeți că are tot felul de urme. Trec cu căruțele, îl agață, i s-au rupt stâlpii, scândurile din păreți. N-ar trebui să se mai treacă pe pod, dacă vrem să-l mai avem! Tot mama mi-o povestit că subt coroana lui s-o adăpostit de ploaie o dată și cum pârâiau lemnele de vâltoarea apelor, dar nu s-o rupt. E un pod făcut bine, de ofițeri!”, spune doamna Ileana, care stă peste Sălăuța, spre munte, iar podul i-a legat casa de sat toată viața.

Satul lui Coșbuc este îngrămădit tot pe Valea Sălăuței, un pârâu rece de munte. Este un sat ciudat, în stare să te dea peste cap cu înfățișarea lui bizară și cu rătăcirea lui de sine, imposibil de înțeles pe de-a-ntregul.

Învățați cu plecatul de acasă, încă de pe vremea lui Ceaușescu, când bărbații toți luau drumul minelor din Baia Mare, localnicii din Coșbuc au plecat, după revoluție, și mai departe, au luat drumul Italiei, Spaniei, lumii largi. Au lăsat totul acasă și au plecat cu sutele, cu miile. Cineva spune că, din 2.000 de oameni, mai mult ca sigur că o mie sunt plecați. De ani, de zeci de ani de zile, muncesc în străinătate și trimit banii acasă sau se întorc ei înșiși să mai construiască un etaj la vilă.

Casele sunt enorme pentru spațiul strâmt de pe ulița lui Coșbuc, de-un lux ostentativ. Locuitorii din Coșbuc au pus termopane până și la grajduri, au porți de inox, scări de marmură și palmieri în curte. Aproape nicio casă nu mai are un singur nivel, iar grădinile lor sunt cultivate cu panseluțe și garoafe.
Vopsite în culori țipătoare, vilele din Coșbuc au un soi de agresivitate cu care mușcă din cer și din drum și din piața unde casa lui Coșbuc a rămas tot mai pierdută printre betoanele lor. Înghesuită între noile case – cărora localnicii le-au dat nume: aia e Irlandeza, ailaltă Spaniola și ailaltă Olandeza și tot așa –, casa familiei Coșbuc este o bijuterie de arhitectură, o perlă scunsă în scoica de beton portocaliu.

Caldă și nobilă ca un aristocrat, nici nu se uită în jur. În ea au locuit zece generații de preoți, familia poetului fiind numeroasă și știutoare de carte avea o casă mare pentru acele vremuri, cu cinci încăperi, inclusiv cameră de rugăciune și loc pentru pregătirea lecțiilor de școală. Dar întinderea ei discretă de la răscruce de uliți este acum umilită de casele mutanți, copiate de prin toată Europa.

„Eu le-am zis de atâtea ori, măi, nu mai dați autorizații de construire până lânga casa memorială, că i-au luat și aerul, nu mai poți să respiri acolo, ori în piața aia e nevoie de vizibilitate, de spațiu care s-o facă remarcată. Dar nu m-a ascultat nimeni, satul are consilieri și ei decid, iar satul face ce vrea!” spune Vasile Vasile, secretar al Primăriei Coșbuc.

Satul face ce vrea, spune și George Coșbuc. Este nepotul poetului, mecanic de meserie, întreține utilajele fabricilor din zonă. Are mașină și merge la intervenții de câte ori e chemat. Are 56 de ani și a făcut liceul tehnic, pentru că la română nu s-a priceput deloc. „Vă spun drept, habar n-aveam de poezii și de-astea, mie îmi plăceau tehnicile și am vrut la meserii. Noi n-am mai avut niciunii talente sau aplecări spre poezie.”

Îl întreb dacă la școală nu-l tachinau copiii pentru cum îl cheamă, mai ales la orele de română. „Vă spun drept, nici nu prea mă interesau că nu mă pricepeam deloc, dar nici pe ăilalți!” Deși biblioteca satului are 10.600 de volume, bibliotecara spune că niciun localnic nu are fișă de înscriere la ea. Iar elevii află despre George Coșbuc nu din familie sau de pe uliță, ci doar de la școală, atunci când ajung la lecție.

Pentru că au observat această înstrăinare față de sufletul locului, cei de la Muzeul Casa memorială George Coșbuc, doamna Ana și fratele său Vasile mai fac uneori duminica acțiuni unde îi cheamă pe copiii de școală să le arate câte ceva din casă, să le spună povestea locului și să le citescă poezii. Tot doamna Ana este ghid și la moara lui Coșbuc, loc de poveste, dar care are nevoie de reparații, de apă ca să funcționeze și de niște suflete care s-o pornescă.

Femeia ghid-bună-la-toate s-a apucat singură în primăvara asta, fără să-i ceară nimeni asta, să văruiască pereții casei, să spele perdelele și să primenescă casa. E plină de var pe pietp și vorbește mult, cu plăcere.

„Vedeți plopii aceia, de lângă moară? Ei sunt plopii din poezie, dar ape repezi nu mai curg, pentru că sătenii au oprit pârâul să nu le mai treacă peste pământurile lor”, explică femeia.
Ne strecurăm pe o potecuță de două palme, unul câte unul, spre moară, printre două garduri care împrejmuiesc grădinile unor strănepoți ai poetului. „Cu greu au lăsat și palma asta de pământ ca să ajungem la moară, ne spune ghidul. Dincolo de plasa de sârmă, în grădina strănepotului înfloriseră panselutele și garofițele, dar niciun fir de legumă. Casa, o vilă portocalie cu marmură în curte și balcon de inox, este dotată și cu un leagăn de la supermarket în grădina care s-a întins peste drumul morii.

Înăutru, în fosta moară, e răcoare, miroase a lemn vechi și-a izmă de pădure, a var și pustietate. Doamna Ana ne arată cămășile din cânepă, covorașele țesute de mama poetului și ferestruica pe care se uita morarul din cameră să vadă când e gata făina. Moara timpului a tocit orice sentimente și satul care se vede pe gemulețul morii e tot mai străin de satul dinăuntrul acestor pereți. Doamna Ana ne mărturisește că niciodată, niciun sătean n-a venit să o întrebe dacă nu are nevoie de ceva pentru muzeu sau dacă nu poate ajuta cu vreun leu.

„Dar nici nu le cerem, satul acesta l-a avut doar pe Coșbuc care a rămas în istorie, de ei nu vor scrie cărțile, de niciunul nu se va mai ști nimic! Dacă nu le pasă de noi,ei pierd! Aici turismul ar fi putut să fie un mod de a ieși la lumină, dar cum să-i arăți lumii ce valori ai tu, când nici tu nu le recunoști?”

Ce spune primarul

„Am tot făcut calcule cam cât ne-ar trebui, ce sumă ar fi necesară pentru renovarea podului, dar, cu fiecare an, suma crește, acum cred că ne-ar trebui cam 500 de mii de lei, dar proiectul mi se pare cel mai scump. Nu am de unde să adun banii ăștia la Primărie, chiar nu am! Am cerut ajutorul tuturor, dar parcă vorbesc singur. Cei de la Patrimoniu ne cer proiectul spre avizare, dar noi de unde să dăm bani de proiect, că arhitecttul ne-a cerut 12 miliarde vechi?! Nu mai știu ce să fac, sincer, parcă n-ar interesa pe nimeni! Iar sătenii… niciodată, niciunul n-a dat nimic pentru așa ceva. La noi nu s-a pomenit de donații pentru sat, doar ce-i al lor…”

Casă ai, inimă n-ai

Pe buza fântânii din curtea Castelului Huniazilor stă scris în piatră: „Apă ai, inimă n-ai”. Au scris asta doi prizonieri turci care-au fost puși să sape fântâna în piatră, zeci de metri adâncime. Dacă aveau să dea de apă, Iancu de Hunedoara le-a promis că le dă drumul acasă. Turcii au săpat zi și noapte, cu speranța că la capăt vor găsi apă și libertate. Dar între timp voievodul a murit, iar soția sa n-a vrut să mai țină seama de promisiune, și i-a condamnat la moarte. Înainte să fie uciși, prizonierii au scris ce gândeau despre oamenii care-și uită datoriile din trecut: Apă ai, inimă n-ai!

ACTUALIZARE

Dragii mei, acest articol a făcut în ultimele zile mii de citiri, semn că ceva s-a întîmplat. Că cineva l-a descoperit și a căzut pe gânduri. Acesta era și scopul lui. Acum, la un an de când l-am scris, pot să vă spun că podul și-a găsit prieteni tocmai în Canada. Datorită tot acestui articol, el va fi reparat de altcineva decât sătenii, deci, INIMA nu e de acolo, dar nici nu mai contează asta.

Mai important chiar decât podul de lemn din Coșbuc este podul de suflet care trebuie să se refacă între cei plecați la muncă în străinătate și țara lor. Ei au plecat de multă vreme, au îndesat banii în ziduri de case și par să fi uitat că acasă au copii care cresc nenatural fără familie, că au un pământ, că au o istorie, rădăcini și valori comune.

Podul era una dintre ele. Casa lui Coșbuc, la fel. Copiii lor, cea mai mare valoare. Dacă la început au plecat de sărăcie, apoi au uitat care era scopul inițial și au început o competiție între căsoaie, ceva care nu mai seamănă deloc cu spiritul ponderat și de bun simț al ardelenilor, care puneau mai mult presus de toate familia, nicidecum casa cu etaj. Articolul spune că ceva s-a întîmplat și nu în bine.

Trebuie să răspund și la întrebarea: Ce era să facem acasă? Să stăm cu mâna întinsă la pod?

Nu, nu asta. După 10-15 ani de muncă în străinătate, nu s-au întors să facă firme, ateliere de producție, de mobilă, făbricuțe de dulceață, de sucuri, ateliere de pielărie, păstrăvării, stupine, pensiuni sau mai știu eu ce, așa cum fac elvețienii, italienii, spaniolii din zonele de munte. Nu! Au continuat să stea departe și ce agoniseau să investească în case. Nu e gândire capitalistă, nu e nici gândire pentru o viață firească. Pare o rătăcire.

Anunțuri

36 de gânduri despre “Casă ai, inimă n-ai! Ultimul pod acoperit din Europa stă să se prăbușească sub ochii autorităților

    1. Sunt ,,Kiciurile” noastre omule si noi ne simtim minunat in ele..iar daca mindretretea aia de pod mai este inca in picioare si avem noi de la ce ne Jigni reciproc..ESTE TOT MERITUL NOSTRU…ca noi lam reparat..pot sa spun de ultima mare reparatie pe care am prinso..nu autoritatile statului care ar fi trebuit sa faca asta ..ca si acum de altfel.Tu trecatorule prin satul nostru..poti sa spui de lucrurile publice ce doresti..da nu ai tu calitatea sa cataloghezi locuintele noastre..sau e cumva un iz de invidie in ce afirmi?

  1. nu e unicul pod acoperit din europa ! Mai este unul in Elvetia, asa numitul Luzern Kapellbruecke.

    1. Despre el am pomenit, nu l-am gasit pe net, dar cine l-a vazut îmi spunea ca este mai mult o punte. Podul din Coșbuc e masiv, e un pod construit de armata, va dati seama ce bine a fost facut daca si acum trec masinile pe el, doar ca trebuie reparat!

    2. Mai este unul la noi in Judet amice..este in Ilva..do
      ar ca ala nu mai are acoperis si arata mai rau ca al nostru care a fost refacut prin 73 chiar de noi locuitorii din sat ..nu de catre autoritatile acelor vremuri

  2. 1 Invata istorie sau cerceteaza despre ce plm articole scri ….. (Podul e facu de localnici comunei Cosbuc)
    2 Imbe….or neam permis sa ne facem vile , am muncite pentru ele + platim impozite si toate taxele. E doar o problema a Sefilor de la primarie ………
    Si va rog cand publicati un articol documentativa si un va futa pe voi grija cati bani sau ce plm mancam noi vedetiva de rahaturile voastre

    1. De problema cu podul trebuie sa aibe grija cei de la primarie pe care i ati votat .dar eu cred ca o sa se rezolve sau sa se promita ca se rezolva cind o sa vina alegerile .iar cu casele si cu ce are fiecare e problema fiecaruia
      Dupa cum o zis aurel vasile campan toata lumea plateste impozite dupa ce are

  3. Cum o spus aurel cimpan podul ie facut de omeni din sat daca primeria nu pote sa il mentina macar atit sa faca atuncea sa il darime si casele sau vilele care zicetii voii le au facut cu greu omenii din sat plecind din satul lor in alte tarii pentru ca in sat sau in tara nu aveam viitor asa ca acuma nu ceretii ajutar de la oamenii care tara le a dat spatele

    1. Daca tie Contra ti se pare ca ne jignesti numindu ne ,,tarani” apai afla fatul meu ca :chiar suntem un sat de tarani ce saracia..tu nu ai citit nici o poezie de Cosbuc???Si sa sti ca taran e trecut in DEX asta ca sa poti sti si tu ce inseamana cuvantul asta si daca nu sti sa faci asta iti spun eu un taran din satu de care tu te ei asa din lipsa de ocupatie.. cum se traduce.E un om gospodar ce are de toate in si pe langa casa lui,are bun simt ,e drept,cinstit,harnic si nu se amesteca in treburile altor oameni pe care nui cunoaste si nu le stie povestile doar asa ca sa atate ca stie si el posta 7(sapte) cuvinte negioabe pe net.Tu care esti un pasager prin satrul nostru,ori ai orbul gaini ori esti supata pe cineva de la la noi..Nu sunt numai case..in ele sunt niste oameni care le au facut si care pastreaza si intretin ce au…Tu nu ai citit articolul care zice: ca e unicul din cele 14 ramas…pai daca suntem asa de neglijenti cu monumentul comun de care va luati toti…CUM DRACU DE E SINGURUL CARE A MAI RAMAS IN PICIOARE?( si nu e singurul cum am spus mai e unul in ILVA da bravez si eu un pic ca vad ca va doare mai rau de capra vecinului din Hordou,decat de caprele voastre,sau asta e pe felia sa moara vecinu sai luam capra).Cand iti bagi nasul unde nu iti fierbe oala ..patesti ca motanul ..iei peste bot..Asa ca Gica Contra..fi pe pace ca podul taranilor din Cosbuc se repara cum sa repatat mereu in ultimele doua sute de ani si nu o sa va coaste pe voi pe carcotasi nici un cent..O sa iti trimit o fotografie cu el renovat si cu muta consideratie cu mana drepta si degetul mijlociu sus de tot ca sa ma recunosti

  4. Cand vad satele de beton din Ardealul de Nord ma duce gandul fix la palatele tiganesti! Si daca mai cunosti si cativa reprezentatnti ai acestor sate, asemanarea capata si mai mult contur…

    1. Pai dute in sudul tarii si iti spun eu ca nu o sa te orbesca „betoanele tiganesti” ci saracia lucie a unora si opulenta altora smecheri..La noi toata lume are , asta insemna patura mijlocie omule si daca oamenii de la sat isi permit sa aiva vile de occident ,inseamana ca le merge bine.Spre deosebire de altii..noi cei din Nord lasam ceva in urma noastra,voi..FACETI UMBRA DEGABA PAMANTULUI.Vulpea zice ca struguri sunt acri ptr ca nici in cele mai frumoase vise ale ei nu o sa pata pune atatea betoane peste olalta cate au pus oamenii din Nord de care tu te iei asa ca sa te gasesti si tu in treaba.E vorba de un pod nu de casele oamenilor.Tu nu ai cum sa intalnesti reprezentantii satelor respectiva ca nu frecventam aceleasi „localuri”.A venit cumva un om din Nord sa iti cera cu imprumut?Ce am facut noi in 20 de ani in Ardealul de Nord nu o sa faceti voi nici in cinci generatii.. ca daca te uiti atent Transilvania ar fi putut fi de multi ani in Comunitate{dupa cu suntem ca oameni si cum arata localitatile noaste) daca nu ar fi trasi in spate de „GOSPODARII” din sud care au cam toate dregatoriile acestei tari si ne conduc ca vai de mama lor si de capul nostru!

    1. Avem frate si inima..ca de aia e inca podul in picioare si ceilalti ,,13 frati” sunt de mult la greble la Beclean.Lam reparat de cate ori sa putut cu munca voluntara si cu lemne date de astia din depozit….dar acum depozitul e ceva mic si particular,barbatii buni de lucru sunt prin lume sa isi castige existenta..iar cei ce conduc satul ,nu sunt oameni de ai locului si nu ia prea interesat podul..acuma ca sor pus toti cu paru pe ei se misca ceva. (nu le fac oamenilor repros ca or facut cat sa putut si cat or primit buget) toti sor grabit sa il declare monument.. iar oficialii sa se mandresaca cu el prin lume da bani ptr el nu sor gasit nici odata. si Numai cu INIMA nu poti sa repari ditamai podul plus ca are regim de monument si e o strictete.Cred ca o sa ne suparam noi TARANII din Hordou si la vara in vremea nuntilor cand venim pe acasa o sa comandam unul la mesterii aia lemnari din Maramures..asta numai asa sa moara vecinii de necazul podului nostru Monumental si de grija caselor noastre „BIZARE”!

  5. DENUMIREA CORECTĂ A LOCALITĂŢII ESTE HĂRDĂU ŞI LA ACEASTA TREBUIE SĂ SE REVINĂ.NU SÎNT DE ACORD CU SCHIMBAREA NUMELOR SATELOR DUPĂ O PERSONALITATE NĂSCUTĂ ACOLO PENTRU CĂ NUMAI ÎN ACESTE DENUMIRI SE MAI GĂSESC URMELE VECHII LIMBI ROMÂNE ŞI ISTORIA NOASTRĂ.

    1. Da Domnule..aveti perfecta dreptate asa sa numit satul la prima atestare HRDOU si i timp sa ajuns la Hordou. care a fost pastrat pana la schimbarea de care spuneti.Noi nu avem nimic imptriva sa se revina la unul din numele anterioare{ desii nu sa pus niciodata problema asta si nui vad rostul},chiar daca Hrdaul nu ne caracterizeaza,,cel putin in vremurile astea.Dar nu suntem noi peste vremuri si ocarmuiri ci ele peste noi si nimeni nu ne intreaba ce vrem si ce nu vrem..Crezi oare ca am fi fost de acord ca sa se demoleze caminul de nunti si sa se faca un Orfelinat in locul lui chiar langa podul care este marul discordiei acum.Dar cine n-ea intrebat…Am ramas fara sala de nunti si putem sa plangem cat dorim..explicatie primariei e halucinanta..Doar ptr asta am primit bani Europeni..adica merg la targ sa cumpar Boi de jug si ma intorc acasa cu un urs ca doar asta sa gasit …

  6. Domnule Gazetar spui ca::,,suntem un sat bizar cu oameni ciudati si greu de inteles”.Ce nu intelegi intreaba-ne pe NOI cetatenii onesti platitori de taxe si impozite nu asculta numai parterea a doua oficialitati si a femeii de serviciu de la muzeul lui Cosbuc, care varuia ceva nu de dragul ei ci ptr ca era platita si autorizata sa faca asta(si apropo,mecanicul cu,care ai vorbit urmas de al poetului e un om modest si nu a vrut sa se umfle in pene..dar ar trebuii sa sti ca treminat facultatea de electrotehnica si ca ce face el nu se numeste mecânica)Este adevarat ca suntem plecati cu miile si cu anii da spune-ne tu CE SA FACEM ca sa ne putem intretine familiile..eventual sa stam linga POD CU MANA INTINSA?..Parintii nostri ne au pus o pita pe masa de pe la Ocna de la Borsa,Textila si Chimica din Nasaud,depozitul din gara..acuma nu mai este nimic DIN CE SA TRAIM Domnule ziarist?.La ultima renovare a podului pe care il plangi ,,OAMENII GREU DE INTELES” au muncit ca niste sclavi benevol si fara plata ca sa monteze grinzile uriase de lemn si,si acuma am faceo daca ne ar fi solicitat ajutorul(care mai suntem prin sat desigur)Odata pe an cand merg in SATUL MEU la CASA MEA ma simt ca in paradis chiar daca domniei tale i se pare:,,ciudat vopsita,Olandeza,Portugeza,Spaniola sau Irlandeza”.Ca om de litere ar trebuii sa sti ca notiunea de frumos este relativa si ceea ce noua ni se pare frumos la altii le poate parea bizar..e normal -Trebuia sa te legi de pod,,de cine este in drept sa il repare ..DA NU AI TU DREPTUL SA NE JUDECI PE NOI….ptr ceea ce facem in particular cu banii nostri facuti cu greu prin capatul lumii.Ptr ca este o investitie mica si fiind patrimóniu nimeni nu sa ocupat de pod,,ca acolo nu sunt fonduri Europene sa se poata baga mana..Dar uite ca sa gasit un OM inimos care face proectarea gratuit.. si pe Podul Dragostei din Hordou facut de Granicerii din Tirolul de sud o sa se mai sarute inca multe generatii de Hordouani.Deci AVEM SI CASE AVEM SI INIMA si mai avem ceva ce pe la voi pe la oras sa cam pierdut, BUNUL SIMT PS.: Podul nostru nu este unicul ramas din cele 14 contruite de Granicerii din Nasaud ..mai este unul pe Ilve tot la noi in judet..dar e intr o stare mai proasta decat al nostru si desigur ar fi bine sa mergi un pic si pe acolo..ca poate cu un articol..sa aiva si oamenii aia norocul nostru si sa li se rapare podul..Dar rogute sa nu zici rau de sateni de acolo..care nu au reusit sa faca atatea ,,chiciuri” cum zicea Domnul Cuibus mai sus..si deci ar putea parea lenesi in lumina cu,care vedeti D-voastra oamenii din provincie.

    1. Dragii mei, acest articol a făcut în ultimele zile mii de citiri, semn că ceva s-a întîmplat. Că cineva l-a descoperit și a căzut pe gânduri. Acesta era și scopul lui. Acum, la un an de când l-am scris, pot să vă spun că podul și-a găsit prieteni în altă parte. Datorită tot acestui articol, el va fi reparat de altcineva deci, INIMA nu e de acolo, dar nici nu mai contează asta.

      Mai important chiar decât podul de lemn din Coșbuc este podul de suflet care trebuie să se refacă între cei plecați la muncă în străinătate și țara lor. Ei au plecat de multă vreme, au îndesat banii în ziduri de case și par să fi uitat că acasă au copii care cresc nenatural fără familie, că au un pământ, că au o istorie, rădăcini și valori comune.

      Podul era una dintre ele. Casa lui Coșbuc, la fel. Copiii lor, cea mai mare valoare. Dacă la început au plecat de sărăcie, apoi au uitat care era scopul inițial și au început o competiție între căsoaie, ceva care nu mai seamănă deloc cu spiritul ponderat și de bun simț al ardelenilor, care puneau mai mult presus de toate familia, nicidecum casa cu etaj. Articolul spune că ceva s-a întîmplat și nu în bine.

      Trebuie să răspund și la întrebarea: Ce era să facem acasă? Să stăm cu mâna întinsă la pod?

      Nu, nu asta. După 10-15 ani de muncă în străinătate, nu s-au întors să facă firme, ateliere de producție, de mobilă, făbricuțe de dulceață, de sucuri, ateliere de pielărie, păstrăvării, stupine, pensiuni sau mai știu eu ce, așa cum fac elvețienii, italienii, spaniolii din zonele de munte. Nu! Au continuat să stea departe și ce agoniseau să investească în case. Nu e gândire capitalistă, nu e nici gândire pentru o viață firească. Pare o rătăcire.

      1. Doamna eu cred cu mana pe inima ca dumneta ai ceva personal cu locuitorii satului nu cu podul…Daca podul mai este in picioare {din cei 14} este meritul nostru a oamenilor pe care ii blamezi…Cum de nu te documentezi si de celelalte poduri?cel din Ilva este inca in picioare.Nu in 37 a fost ultima reparatie am mai fost doua reparatii de data mai recenta,facute de parintii nostri si ultima chiar de noi generatia care ne am luat ranita in spate si am plecat fugind de saracie si de hotaria generalizata de la noi.Nu ne mai putei pacali cu ,,glia,radacina si istoria.NOi vrem o tara si un trai ca afara..si ce vedeti voi „carcotasii” in Hordou..este exact ce este afara…Nu trebue sa fi om de afaceri ca sa ai o casa spatioasa si sa traesti decent.Nu am uitat sa ne intoarcem…o facem mereu si ni se rupe sufletul ca ne petrecem viata imprastiati pe tot mapamondul…doar ca trebue sa va atrag atentia ca nici afara nu mai facem bani cu sacul ..abia ne ajung ca sa terminam proiectele incepute.ca nu o sa ne lasam munca neterminata..Si nu se mai pot pune la ciorap bani ptr a incerca sa deschizi o mica afacere ,plus ca scoala Romaneasca pe care am facut acolo langa muzeul satului ..ne invatat elementarul vietii nu a facut din noi bisnismeni.Prin gandirea si ratacire noastra..dumneavoastra traiti si aveti de munca..Nici nu am avea cum sa gandim capitalist ca am facut scolile comuniste..Ar trebuii sa vezi si copii nostri care fac studii superioare….un copil nu se tine si se creste numai cu lucruri frumoase ci cu frigiderul si camara pline..Crezi dumneata ca daca eu mai intorc si ma angajez cu 250 de euro pot sa treaesc????Aia e chin nu trai..cu banii aia sa traiti voi,,nababii care ati furat o tara si din pix o indatorati mereu,Prefer sa imi irosesc viata lucrand afara pe un pret cinstit decat sa fiu patriot cu buzdunarele goale si eventual si chirias..Nu pot sa imi prind eu boii cu dumneavoastra ,,nu sunt ziarist si nici nu am foast prea silitor la gramatica iar cei care sunt buni la asta au zis ca ..”NU MERITA SA RASPUNZI PROSTULUI” ,doar am citat nu insinuez nimic…E bine ca ce ati publicat a avut Ecou..e super ca podul o sa fie imbracat in haine noi..insa nu e bine ca sa ne scoti pe noi acarul Paun din povestea asta in care oameni platiti de noi prin impozitele noastre se lamenteaza si nu isi fac treaba constincios.Sa ma iertati daca vam suparat si sa va feriti cumva sa dam nas in nas prin sat ca asa cum santeti dumneavoastra femee ..asa suturi in fund va dau de va sar fulgi si nici autoritalile locale nu va scot din voleul prostului{ca si dumnealor merit acelasi tratament}!!!

  7. ce sa cautam acasa?. Cind am venit am deschis o firma,sa lucrez in tara mea dar au cerut comisionu 10% din contract;contoale,garda,pompieri etc.trimisi de concurenta multi au patimit,au terminat bani si au luat drumul stainatati.Venim in vacanta investm bani in case si plecam,nu inteleg de ce noi care am plecat sa va scoatem din necaz iesiti singuri nu intindeti mina nu cersiti munciti. Este usor sa cauti scuze sa fi invidios eu vreau sa faci tu ceva demonstreaza ca poti ca nu sint (PACALIT) in tara (TA) eu platesc aici taxe inpozite si ce ramine cheltui in betoane…. colorate: dati lecti de conduita BRAVO PLIGACIOSILOR…….

    1. Asa cum au mai replicat si consateni mei am sa o fac si eu.nu va mai luati de casele noastre si culorile lor de oameni si deja ati mers cam prea departe judecand familiile celor plecati prin lume.nu au plecat de inganfati nu au plecat la cersit ci au plecat pt a avea un trai mai decent si o viata mai linistita. Cum in romania nu aveau nici un venit au fost nevoiti sa- si ia lumea-n cap.daca dumnezeu lea ajutat si ei au muncit din zi in noapte si inca o fac si acuma,nui problema voastra! Dar copiii lor nu au fost uitati,nu le-a lipsit nimik niciodata si cu casele ce ati fi vrut? Sa nu se renoveze? Majoritatea lor sunt case construite din ani 79-80 oare dupa 20 de ani e cv rau in ati renova casa? Daca parintii nostrii le-au putut construi cu doua nivele oare e un pacat sa le schimbam a operisurile,trncuiala si cv in plus.? Fiecare face dupa puterile lui financiare. Aici on sat nu sunt baieti destepti si afaceri murdare.sunt oameni (tarani) o recunosc fara jena,onesti si cu bun simt. Dar pana la proba contrarie daca i-ai calcat pe nervi dracul te ia.de ce nu va luati de casele din oas spre exemplu? Cu trei nivele ,lift si cate si mai cate fite…. La fel muncesc in strainatate.doar de noi v-at aflat sa va luati? MI vedetiva de treburile voastre si nu va bagati nasul unde nu va fierbe oala.(vorba Hordoanilor)!!!

      1. la fel ca domnul si stimabilul conu ar trebui sa fie mai multi! Dar din pacate intra,citesc si se resemneaza.si eu sunt coonvins ca stimabila doamna are cv cu locuitorii Hordoului! Ar fi cazul sa-si ceara scuze daca se cansidera scolita!

  8. Ziarista e in culmea fericiri ca reportajul dumneaei are zeci de mii de vizualizari ca in final asta e scopul..ce nu vrea sa spuna si cu siguranta stie ca e om de presa ,este ca….:vizualizarile sunt de la cei interesati..adica de la noi de la Cosbucenii pe care ea ii ia peste picior..doar pe noi nea interesat podul si lam ingrijit si reparat ca pe própria noastra casa..ptr simplu moriv ca a fost singurul loc pe unde se putea trece cu caruta din partea de peste apa a satului in centru..mai sun in susul si in josul raului punti..dar sunt strict de picioare.Primaria sa invatat sa se planga,ca doar asa reuseste sa scoate cate ceva bani de la centru sa mai faca cate ceva prin sat..si de data asta stratagema plansului a tinut..bravo domnule Angehel,a-ti optinut sprijinul si podulk se face..numai ca uitativa la articollele astea si vedeti care este pretul…Pai noi suntem oameni mandri ar trebuii sa stiti asta ca aveti ceva vechime prin zona si nu ne ocupam de cersit fie el si de la stat care ar trebuii sa se ocupe de monumentele.Pacat ca oamenii cu carte din sat nu isi rup din timpul lor sa va raspunda..Da un lucru e cert..NU AVETI DUMNEAVOSTRA DREPTUL SA VA LUATI DE OAMENI SI DE MUNCA LOR….Democratia va da dreptul sa scrieti..da masurat-iva cuvintele nu le aruncati sa ca din tun.

    1. Nu, ziarista nu e în culmea fericirii, scopul aricolului nu e să fie citit ci să fie înțeles. Faptul că este citit era doar o constatare plină de speranță.
      Problema nu era doar podul în localitatea Coșbuc, deși și acesta este un indicator al atașamentului satului față e valorile comunității, dar și copiii și casa lui Coșbuc. Din comentarii îmi dau seama că oamenii sunt greu de convins să stea măcar un pic pe gânduri. Mai grav, ei trec la amenințări mitocănești. E grav și trist că spun că nu le-a lipsit nimic copiilor lor… Le-a lipsit ce era mai important! În fond, din păcate, realitatea doare și supără. Dar nu pe mine ar trebui să fiți supărați. Eu v-aș invita să vedeți un film despre o localitate din Scoția, „A URCAT UN DEAL ȘI A COBORÂT UN MUNTE”, așa cred că se numește. Dacă articolul nu v-a făcut să meditați, poate vă face filmul.

      1. Majoritatea taranilor din HORDOU au luat copii cu dansi ii porta la scoala un ii punem la cersit.Nu ai terminat bine cu podul,casele acum scopul ie altu (CAM MARE E PREOCUPAREA DV. PENTRU HORDOANI).Ca cela te inatrb scopul si durata?.CA AI TUPEU…..TE fraca grija ca un au inteles tarani ..DAR TU NU AI FAMILIE SA AI CUI PURTA DE GRIJA .NOI COSBUCENI NU PURTAM DE GRJA NIMANUI……Tu te zbati c un peste pe uscat si un mai jigni tu pe nimeni…

      2. Nu sunt lucruri diferite; podul, copiii, familiile, satul, sunt părți ale unui întreg, sunt legate de viața comunității și nimeni nu vă acuză de nimic, doar constat că nici nu realizați care sunt problemele, dar să vă gândiți la ele! Nu doar în Coșbuc sunt copii cu părinții plecați, am scris și despre alții, dar intr-un articol nu pomenești de toți cei 80 de mii, că e ilogic. Iar problema la scară mică e aceeași ca la scară mare: oamenii și-au pierdut busola. Iar de acum n-am să mai permit comentrarii vulgare.
        Spun asta pentru cei vulgari.

        Cea mai mare mirare a mea rămâne cum în satul lui Coșbuc oamenii gândesc așa …?! Chiar nimic din spiritul unui loc n-a rămas,nimic?…

  9. nu stiu ce treaba aveti cu aia care o plecat…ce plm ati vrut sa faca sa stea in tara? le dadea podu ala de mancare ??? si ce daca mergi si lucri afara tre sa vi sa iti deschizi firma neaparat? pt ce…sa o ti 2 ani si sa dai faliment si so dus pe p*** bani lucrati acolo….nu so dus lumea ca o avut prea multi bani so dus ca o fost nacajiti si o vrut sa faca bani pt familia lor…cum au casele…problema lor fiecare cum ii place ….atata tam tam pt un pod :-j si primaru…asta ii ca nu stie cum sa scoata niste bani din fonduri :-j tu Ruxandra sau cum te cheama…ti.ai facut destule vizualizari la articol…poti sa taci amu :-j

    1. Nu le reproșează nimeni faptul că au plecat ci ce fac după ce pleacă. Cum nu știu ce să facă cu plecatul ăsta, bagă banii în căsoaie și pleacă iar în loc să facă ceva pe termen lung sau să se gândescă la copii. Poate vă gândiți că mai important e copilul sau familia sau satul, sau podul, sau viitorul decît să ai palmier la scară. Proastele valori arată boala comunității.
      PS Nu am insistat eu pe subiect ci cei care au tot comentat, eu doar v-am răspuns. Cum văd că vorbim degeaba, și ați ajuns la vulgarități, repet, voi modera comentariile injurioase.

      1. „Comunicat de presă – Europarlamentar PSD Claudiu Ciprian Tanasescu despre copii afectaţi de migraţia economică a părinţilor
        Bruxelles, 22 Octombrie 2013

        Europarlamentarul Claudiu Ciprian Tănăsescu salută dezvoltarea proiectului ‘Te iubeşte mama!’ iniţiat de către Associazione delle Donne Romene în Italia – ADRI, acţiune concretă de susţinere a coeziunii familiale. Acest proiect îşi propune facilitarea comunicării audio-vizuale gratuite între copiii rămaşi în România şi părinţii acestora aflaţi la muncă în Italia.

        Scopul principal este acela de a preveni şi diminua numărul de cazuri sociale în rândul copiilor rămaşi în România (www.teiubestemama.it).

        Proiectul urmăreşte îmbunătăţirea vieţii psiho-emotionale a copiilor, a mamelor/părinţilor, a persoanelor care rămân acasă, susţinerea rolului parental şi al familiei la distanţă, cât şi reducerea abandonului şcolar şi menţinerea legăturii cu limba şi patria materne, precum şi integrarea romanilor în viaţa socială şi culturală a ţării de adopţie.

        Spaţiul şi mijloacele tehnice necesare sunt puse la dispoziţie de către bibliotecile publice din România (www.anbpr.org.ro) care au aderat la Programul Biblionet (www.biblionet.ro) şi la proiectul ‘Te iubeşte mama!’ şi de către bibliotecile, asociaţiile şi parohiile româneşti din Italia care au aderat deja sau urmează să se alăture proiectului.

        Eurodeputatul PSD îşi propune să contribuie la creşterea gradului de conştientizare a comunităţii asupra fenomenului copiilor lăsaţi singuri în România ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate şi să contribuie la ridicarea factorului de echilibru al persoanelor care trăiesc departe de ţară, precum şi la conştientizarea riscurilor la care sunt supuse persoanele singure, comunicarea fiind importantă pentru părinţi şi vitală pentru copii.

        Pe această cale doreşte să solicite sprijinul pentru transformarea site-ului http://www.teiubestemama.it într-un portal de comunicare între diaspora romană şi România, deschizând, în acest mod, calea informaţiei, a socializării, a comunicării active, care să ofere posibilitatea menţinerii legăturilor fireşti între membrii unei familii şi să ofere comunităţii româneşti păstrarea legăturilor cu patria-mamă – http://www.familiaonline.it

        Proiectul se bucura de patronajul Ambasadei Italiei la Bucureşti, de cel al Consulatului General al României la Milano, de patronajul AIB, ADRI având încheiate acorduri de parteneriat cu Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi cu Ministerul Educaţiei Naţionale şi cu Primăria oraşului Milano.

        Eurodeputatul PSD considera că este momentul ca în România să se ia atitudine cu privire la acest fenomen naţional. Este impresionant faptul că mii de copii din România sunt afectaţi de migraţia economică a părinţilor. Este necesar să ne unim forţele şi să ţinem familia românească unită chiar şi la distanţă. Este dreptul fiecărui copil să se bucure de afecţiunea familiei şi consider că acest proiect face acest lucru posibil.

        Astăzi 21 octombrie la 15,30 a avut loc lansarea oficială a proiectului ‘Te iubeşte mama!’ în provincia Siena care a acordat patronajul acestei acţiuni, fruct al colaborării între Provincia Siena, Biblioteca degli Intronati, A.D.R.I. şi Asociaţia ‘Rumeni a Siena e amici’. În cadrul acestuia, comunitatea românească va beneficia de posibilitatea de a comunica audio-vizual gratuit cu familia rămasă în România, beneficiind şi de asistenta de specialitate. http://www.provincia.siena.it/News/Al-via-il-progetto-La-mamma-ti-vuole-bene.

        Mă bucura foarte mult să văd dezvolatrea acestui proiect în Italia şi doresc pe această cale să o felicit pe doamna Silvia Dumitrache pentru munca depusă. Părinţii au un rol crucial în dezvoltarea sănătoasă a copiilor lor. Nimeni şi nimic nu poate înlocui părinţii pentru un copil. Comunicarea frecventa între părinţi şi copii duce la dezvolatrea unei relaţii puternice de încredere şi respect între aceştia. O comunicare eficienţa este esenţială pentru a nu lăsa loc apariţiei sentimentelor profunde de tristeţe şi nesiguranţa sau sentimentului de a nu fi iubit, de a fi http://www.agerpres.ro/media/index.php/comunicate/item/231894-Comunicat-de-pres-Europarlamentar-PSD-Claudiu-Ciprian-Tnsescu.html de părinţi.”

Comentariile sunt închise.