Știrile despre copiii care se sinucid mă umplu de o tristețe fără margini, nici nu cred că sînt știri mai tragice decît astea. Te oprești la ele și rămîi buimac pînă cine știe cînd. Dacă reușești să citești mai departe, descoperi cam ce știai despre tipicul situațiilor: copii buni, minunați, unii geniali, care într-o zi n-au mai putut trece peste o nedreptate, peste un adevăr crunt, peste o mîrlănie a unor profesori sau colegi, copii hipersensibili și umani, se răcesc brusc în relația cu lumea și gata!
Nici nu ne putem imagina cîtă suferință trebuie să fie într-un suflet de copil cînd ia o astfel de decizie.
De fiecare dată cînd aud de așa ceva, mi-l amintesc pe Gogoașă. Dar acum nu pot, pur și simplu nu pot să vă scriu despre el!
Dar vreau să vă spun altceva. Pe fluxul de știri unde am găsit tragica poveste a copilului din Moldova care s-a sinucis; imediat după aceasta venea o știre despre ministrul Mang, cu un nou episod din epopeea plagiatului său. Spunea liniștit că așteptă să fie chemat de noua comisie de etică și că e încrezător în decizie. E gras și frumos. N-a făcut cearcăne, nu se prăpădește cu firea.
Vouă nu vi se pare cam ciudat că avem o tînără generație de copii buni si atît de sensibili încît sînt în stare să-și ia viața dacă îi ceartă un profesor sau iau 9 la examen, iar la vîrf – o generație de nesimțiți cu părul alb în cap și gata să facă orice fără să se simtă obligați să răspundă pentru asta? Între copiii noștri firavi ca păpădiile și grosolanii care ne conduc nu pare a fi nicio legătură. Sînt două lumi paralele, care se anulează cu fiecare zi.
Vezi și articolul din Evenimentul Zilei: Elevul premiant s-a spânzurat în zori. Imaginea sumbră descoperită de polițiști
Gazetino 
Da… in loc sa-l trimita la psiholog l-a dat afara din camin… iar declaratia tatalui spune totul. Pedagogia a ramas doar un cuvant ratacit prin D.E.X.