Ultimul pod

M-au fascinat dintotdeauna podurile. O parabolă pe tema podului a fost şi prima mea proză publicată de Marin Sorescu într-o revistă literară. Aveam 17 ani.

Mai tîrziu podul a devenit de-a dreptul esenţial, trăiam în lumi diferite şi trebuia să trec zilnic dintr-o parte în alta.

Acum mă uit la ele cu duioşie şi le îmbrăţişez ca pe oameni. Podurile au devenit locuri sacre de unde simt şi văd mai bine totul.

Mîine am să plec spre unul dintre ele. Mă aştept să-l găsesc în genunchi, dar îl voi găsi. Am să vă povestesc la întoarcere totul.

Anunțuri

Un gând despre “Ultimul pod

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s