Ca orice casă de pe lume, şi cea imaginară poate rămîne într-o zi pustie. Aşa s-a întîmplat cu a mea o lungă-lungă vreme. Au bătut-o ploile, a trosnit de ger în iarnă, cînd a venit primăvara am găsit-o plină de iarbă şi copaci care-i treceau prin burtă, străpungeau acoperişul şi o umpleau pe dinăuntru.
Acum îmi dau seama că dacă o umplu pe ea din nou, cu paşi de om, mă umplu pe mine de un nou vis. Pornesc încet spre casa din deal.
Gazetino 