Casa de pe deal

Ca orice casă de pe lume, şi cea imaginară poate rămîne într-o zi pustie. Aşa s-a întîmplat cu a mea o lungă-lungă vreme. Au bătut-o ploile, a trosnit de ger în iarnă, cînd a venit primăvara am găsit-o plină de iarbă şi copaci care-i treceau prin burtă, străpungeau acoperişul şi o umpleau pe dinăuntru.

Acum îmi dau seama că dacă o umplu pe ea din nou, cu paşi de om, mă umplu pe mine de un nou vis. Pornesc încet spre casa din deal.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s