Zi și noapte. Profesor de artă italian, bătut și jefuit de patru români. Plus : Un român a salvat viața unui sinucigaș italian sărind în foc

Un cunoscut profesor universitar de 80 de ani, Ausonio Zappa, fondator al NABA (Nuova Accademia di Belle Arti) din Milano şi al Academiei de Arte Frumoase din Viterbo, se află în comă ireversibilă la spital, după ce a fost jefuit şi bătut în vila sa de lângă Roma. Agresiunea a avut loc în vila bătrânului din localitatea Bagnaia (Viterbo), în noaptea de 27 spre 28 martie.

Așa începe știrea despre o nouă tragedie petrecută în Italia. Și datele despre jaf te fac praf: niște români tîmpiți l-au atacat pe profesor, i-au luat portmoneul, că altceva n-au mai apucat (vezi aici toată știrea) și au distrus în cîteva minute cam toată pacea care n-apucase să se așeze între italieni și români.

Urmăresc presa din diasporă în general, o urmăresc și pentru că la unele publicații colaborez, dar și pentru că mi se pare vital să înțelegem și să ne preocupăm de ce se întîmplă cu cei plecați din țară.

În timp ce ministrul Cristian Diaconescu făcea o vizită diplomatică în Italia și declara că relațiile între cele două țări sînt excelente, evenimentele scandaloase au ridicat, iar, presa italiană în picioare.

Pentru ca a azi să apară o nouă știre despre fapta eroică a unui român care a salvat un italian ce vroia să se sinucidă dîndu-și foc. (Vezi aici)

Trebuie să vă spun că, după ce citești presa de acolo, rămîi cu impresia că tot ce se construiește ziua, ca un blestem, se dărîmă noaptea.

Unii români salvează vieți, sar în foc, în apă, în fața trenului – devin eroii Italiei! –, pentru ca, imediat, după ei să vină duhul negru și să lovescă din nou. Știrea cade ca un trăznet: un confrate a omorît, a jefuit, a spart.

Te ia cu fiori, în seara aceea e bine să rămîi în casă. Degeaba ai muncit tu de te-ai rupt, ai rămas și peste program, ai dat iar de la tine, dacă știrile de seară au năruit tot ce-ai clădit. Pentru că iar a căzut, la pămînt, pacea. Și așa fragilă.

Pare o căsnicie cu năbădăi: în care soții se iubesc azi și-și dau în cap mîine, pentru ca poimîine să mai pună o cărămidă la casa comună, iar răspoimîine să se audă din nou țipete pînă la Bruxelles.

Ai zice că e inevitabil, că lumea este atît de diversă că n-o poți potoli, că orice pădure are uscăturile ei, dacă n-am ști (ne spun și statisticile) că infracționalitatea s-a propagat și pentru că noi n-am controlat-o aici, acasă. Toți borfașii scăpați ca prin urechile acului – și urechile au fost largi – au tulit-o dincolo. Pentru că acolo nu-i cunoaște nimeni, au mai multe șanse să „lucreze”.

Toată lumea știe, e deja folclor, mă mir că nu știu și autoritățile române, că se face trafic de mărfuri furate, că se trăiește din „ciordit” într-un fel de tranzit cu captura peste Europa, pînă acasă. Se fură acolo și se vinde aici.
Sau, se fură acolo și se vinde marfa în taberele de români emigranti. La prețuri mai mici, se înțelege.

Dar sînt lucruri pe care poliția noastră ar putea să le controleze. Aici e o stație terminus, indispensabilă circuitului, așadar, controlabilă.

Mai mult decît o vizită de curtoazie, ar face o vizită de verificare. Mai mult decît un spectacol organizat de politicieni, ar face o razie a poliției române acolo, un fel de ajutor cu care să ne simțim obligați, pentru că le-am exportat și probleme, nu numai muncitori.

Dar noi abia dacă ne putem organiza aici, iar poliția are infinit de multe bube în cap, pentru a se mai agita și pentru ce e la italieni!

Pînă una-alta, românii de acolo trăiesc drama meșterului Manole. Ei pun în fiecare dimineață, la loc, cu sîngele și curajul lor, geamurile sparte de confrați. Trăiesc și-și construiesc un fel de conviețuire, de unii singuri.

PS: Vezi mesajul fiului profesorului Zappa, jurnalist, postat pe facebook la câteva ore după ce poliţiştii din Viterbo au arestat patru cetăţeni români acuzaţi de tentativă de omor. Trei dintre ei au recunoscut că l-au bătut pe bătrân.

Mesajul e fără ură și răzbunare:

În această noapte, tatăl meu, profesorul Ausonio Zappa, a fost atacat şi adus în pragul morţii, în propria casă, de nişte ticăloşi violenţi. Acum luptă între viaţă şi moarte, într-o situaţie disperată.

Un rău neaşteptat şi inexplicabil, iraţional, s-a abătut asupra familiei mele. Acest om, care la aproape 82 de ani era încă puternic şi plin de vitalitate, a fost distrus într-o clipă. Ca un pom care rodea încă, doborât de nişte vandali care au intrat pe ascuns în grădină.

Azi dimineaţă, rugându-mă, am dat peste aceste versete din Psalmul 17: «Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe/ Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine/ Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea». Şi mai încolo: «Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu dezamăgit niciodată».

Ştiu că tatăl meu, care m-a învăţat, şi m-a îndrumat mereu să cred în Iisus Hristos, va repeta mereu aceste fraze, până în ultima clipă a vieţii. «Niciodată nu voi fi dezamăgit», «Domnul m-a dus în larg, pentru că mă iubeşte.»

Şi tocmai datorită tatălui meu, am putut înţelege: suntem făcuţi pentru a ne bucura fără sfârşit, dincolo de durere, dincolo de tragedie, dincolo de aparenta lipsă de sens a propriei noastre existenţe.

Ajuta-ţi-l pe tata, în aceste momente, cu rugăciunile voastre.

Gianluca

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s