Oamenii broaștelor. Frumoasa și vesela poveste a unor apucați

Dragi prieteni, am rămas cu gura căscată! Să vă povestesc. Există niște savanți pe lumea asta, n-am cunoscut prea mulți, dar unii m-au dat gata. Cei de care vă povestesc trăiesc în Anglia, și acolo se ocupă de studiul faunei într-o rezervație naturală. Rezervația nu e mare lucru, să nu vă închipuiți că e minunea naturii. Niște cîmpuri, niște bălți și niște păduri, ce-i drept frumoase, dar păduri și atît.

Ei bine, acolo cresc turme de iepuri, vulpi, căprioare, tot felul de lighioane, fac un fel de puierniță naturală din care se umplu apoi cîmpurile Angliei. Ca totul să fie frumos și bogat în lumea pe care ei încep să o reclădescă, au găsit și o broască, în ea stînd de acum echilibrul lumii. Au găsit-o și n-au mai găsit-o pentru că prin ’95 s-a terminat cu broasca, deși era importantă. Importantă rău, că savanții au început să o caute pe toată Planeta, morți-copți, trebuia să o aducă de unde o fi, înapoi în iazul ei de mîl.

Și au căutat-o ce-au căutat-o pînă au găsit-o în Suedia. Ei spun că este aceeași specie. Și-i cred, la broaște nu-i întrece nimeni! De acolo au adus-o cu avionul, într-o cutie specială și au slobozit-o dimpreună cu soțul ei în băltoaca glaciară de pe cîmpuri.

Ei, sigur că s-au bucurat! De atunci încoace, broaștele s-au înmulțit, s-au îngrășat, se întind scîrboase la soare, iar savantul de care vă spun se uită la ele teribil de încîntat cît e ziua de mare. Le-a studiat ADN-ul, le-a căutat strămoșii în preistorie și evoluția în timpul războiului de 100 de ani. Ce mai, acum că a salvat-o n-o mai pierde din ochi. Rămîne uneori și peste noapte să se uite la broasca lui cum orăcăie și i se umflă gușile ca la oboi. Dar numai despre ea vorbește și rîde, rîde și vorbește.

Mi-a plăcut teribil de mult acest om. Este atît de fericit studiind cu deamănuntul viața și istoria unor broaște din tăul graciar, Doamne, dar se vede pe el! Rîde puternic, rîde ca omul, e ars de soare și are mîinile aspre de la mîluri și argile, zboară în Nordul Europei, în Canada și-n sudul Mediteranei, face ce nici prin cap nu ți-ar trece. Concluzia lui?

Broaștele din Nord orăcăie altfel decît cele din Sud! V-ați fi putut închipui una ca sta? Și-ncepe să-ți exemplifice.

Ce vreau să vă spun: că omul sfințește tăul, doar el cu neosteneala lui poate să facă ceva atît de important și dintr-o broască rîioasă. Că astfel de oameni sînt frumoși și fericiți. Cei care știu să vadă măreția lucrurilor simple.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s