Să dai, să dai…

Pentru toate sufletele care trăiesc departe de cei pe care îi iubesc. Pentru toți cei care ating cu gîndul în fiecare zi, pustiul.

Mamelor fără de copiii lor: „Să dai, să dai, iată marea fericire a vieții. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui. Să dai râsul, să dai lacrimile, să-ți trăiești aventurile, să-ți trăiești durerea… Să plângi, un timp… și apoi să râzi.” (Panait Istrati, în Neranțula)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s