Nu contează cine pleacă primul ci cine pleacă ultimul, nu? Emil Boc a crezut că poate cîștiga făcîndu-și aliat partidul, dar n-a fost, n-a fost așa. Partidul e greoi ca un camion, ia curbele cu greu, n-a virat la timp și-i gata să dea de parapet.
Proiectele individuale sînt acum salvatoare în politică. Cei care vor să se înscrie în cursă, trebuie să înțeleagă că mai întîi cîștigi olimpiada pe cont propriu, alergi de unul singur în șopron pînă cînd faci mușchi și apoi ieși la premiere. Partidul nu mai poate fi un suport, nu mai garantează nimic. Partidele nu reușesc să se reformeze, niciunul nu a făcut-o. Nu reușesc să creeze, să scoată proiecte, să lanseze speranțe, vise. Partidele sînt mai mult moarte decît vii, iar pulsul din sondaje arată acest lucru.
Tocmai de aceea, Traian Băsescu a înțeles că altul trebuie să fie traseul, că alta e soluția și din lotul prezidențiabililor s-a selectat Mihai Răzvan Ungureanu. Spun s-a selectat, pentru că, practic, cam așa s-au întîmplat lucrurile. În cursa ipotetică pentru viitor erau înscriși mai mulți, dar în final el a rămas. Competiția deschisă pentru succesorul lui Traian Băsescu a creat ciocniri între competitori. Așa au căzut mai întîi Lăzăroiu, apoi Baconschi și în logica evenimentelor, chiar Emil Boc.
Acum, Teodor Baconschi spune: „Mi-a scăpat logica schimbării mele din guvern” (EVZ), iar zilele trecute considera demiterea sa ca un exercițiu de întărire a mușchiulețului lui Boc.
La rîndul său, Sebastian Lăzăroiu mărturisește pentru Adevărul: „Înainte să fiu demis se simţea ceva, era o atmosferă… Mă aşteptam. Nemulţumirea era că mă profilasem prea tare. La ei era obişnuinţa asta să stea ascunşi, să nu vorbim prea mult. Probabil că unii au suspectat că am ambiţii de vreun fel.”
După declarațile celor doi, înțelegi că Emil Boc a jucat tare, pentru el. El însuși, pus să aleagă pe ce drum va merge de acum înainte. Tonul lui Baconschi nu este un semn bun, e mai degrabă o obrăznicie nepermisă dacă șeful de partid ar mai putea să-l demită o dată. Alături de el mai sînt și alții care au mîrîit împotriva lui Boc în ultima vreme.
De aceea, cred că Emil Boc va adopta singura formulă care mai poate fi viabilă în politica românescă: distanțarea de partid și o reconfirmare personală. În cazul lui, poate fi cursa pentru Primăria de la Cluj.
În timp ce al patrulea mușchetar începe la palatul Victoria să-și joace cartea. Va cîștiga dacă devine serios în ce face și va rata totul dacă va încerca să trișeze. Mihai Răzvan Ungureanu are toate datele naturale, (ca să zic așa), să cîștige, dar asta nu-l scutește de riscuri. Foarte încrezător în propriile forțe și singur pe un culoar eliberat de greșelile celorlalți, ar putea fi tentat să gafeze.
Tocmai de aceea, s-ar putea ca la Cotroceni să mai fie antrenat un cal de curse, în grajduri.
Alte articole pe aceeași temă» Ce fel de președinte vrem? |
Gazetino 
Foarte buna analiza… Ar trebui sa te ocupi mai mult de politica.