O vezi peste tot

Zilele acestea cred că am văzut-o peste tot. Între zidurile înalte de piatră ale bisericilor, pe dealuri, urcînd desculță, în miez de zi sau noaptea, așezată cuminte pe prag. E mama mea, e femeia cu desagi din piață, e sora mea și fata de la pîine. E bătrăna care tremura astăzi în colțul străzii Matei Corvin, lîngă cîteva fire de vîsc. Ea este peste tot. Am găsit-o pe străzile orașelor, un chip din ghips sau hîrtie colorată, în grote transformate în altare, în toate bisericile lumii am găsit-o cumva, pe blajina Mamă.

Mîncam kebab în port și ochii mi s-au oprit pe o icoană proptită în vitrina unei prăvălii. Era atît de frumoasă că tot slimul lumii se topea în jurul ei. Răsărea frumoasă, luminată de un zîmbet senin, singură printre prosoape, mărgele, șlapi și chipiuri de soare. Doamne, cît de frumoasă era!

Ieri am întîlnit-o în piață, vindea ceapă. Mi-a spus de departe: ce frumos mirosiți, domnișoară. Era un compliment, vroia să-i cumpăr ceapă, dar desigur că se săturase de atîta miros de ceapă. Alteori împletește șosete, după ghereta de ziare din fața Gării. Jos, pe ziar mai are cîteva de vînzare. Cînd apar gardienii se ascunde în spatele gheretei: nu are autorizație și-i e frică, i-au mai pus în vedere. Din colțul ei însă, de cîte ori mă opresc, văd firma mare de peste calea ferată: Dedeman. Ei au autorizație.

Parcă totdeauna iarna se adună lucrurile care dor. Tot iarna a născut Lenuța de dincolo de Pod. A coborît încet, ținîndu-se de burtă, era îmbrăcată ca pe-acasă, nu apucase să-și ia nici ghetele în picioare. Să nu credeți că în Suvelnița era telefon, iar casele împrăștiate pe vale erau destul de departe una de alta. De-ar fi strigat săraca, n-o auzea nimeni. Unde mai pui că nici Salvarea nu avea cum să ajungă, pe podul de scînduri niciun șofer nu s-ar fi încumetat să treacă.

Dar ea a venit, încet-încet, pînă la poarta bunicilor mei. Au vrut s-o bage în casă, a venit și cumnata mamei, dar ea nu și nu, că nu le spurcă casa. S-a agățat de gard, în curtea din spate, unde nu o vedea nimeni. Pe mine m-au închis în odaie. Mama s-a speriat rău, nu știa ce să facă cu ea. Dar Lenuța de dincolo de Pod s-a ținut tare de ștacheții din gard, a strîns din dinți și, după cîteva sforțări, i-a dat drumul copilului în șorț la mama. Mama a început să plîngă, întisese poala șorțului instinctiv, nici nu știa ce să facă. Apoi a învelit copilul în cîrpe, au luat femeia pe sus și au pus-o în tinda casei. Au chemat salvarea, dar degeaba, că n-au mai luat-o. Fetița era bine, femeia la fel, au făcut formele și au dus-o cu toții acasă, dincolo de Pod. Fetei i-au pus numele Maria.

Are ochi negri, obrazul măsliniu, e rotunjoară și are două cozi negre, pe spate. De curînd, mama mi-a spus că s-a măritat cu un băiat buuun, a nimerit bine, are casă cu de toate, stă undeva înainte de Drăgoieni.

Anunțuri

4 gânduri despre “O vezi peste tot

  1. Craciun fericit, alaturi de oameni dragi! Sa fii cuprinsa de optimism, chiar daca partea neagra si trista a lumii se deschide uneori in fata ochilor. Sa fii fericita! Symphonie si Gebelezis

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s